4:7 Apoi preotul sa unga cu sange coarnele altarului pentru tamaia mirositoare, care este inaintea Domnului in cortul intalnirii; iar tot celalalt sange al vitelului sa-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la usa cortului intalnirii.
Coarnele altarului. In afara de stropirea sangelui in fata perdelei, preotul mai punea sange si pe coarnele altarului tamaierii. Spre a face aceasta el atingea pe rand fiecare corn, facand un semn de sange cu degetul, inregistrand astfel faptul ca pacatul fusese comis si ca se adusese o jertfa. Sangele pus pe coarne era de la un animal care purta pacatul, si astfel era sange incarcat cu pacat. Aceasta facea necesara ,,o ispasire pe coarnele lui o data pe an” (Exod 30,10). Partea de sange nefolosit era varsata la picioarele arderilor de tot.