Printable ModeLevitic, 4
|
4:1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: Verset ce nu a fost comentat. 4:2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune: Cand va pacatui cineva fara voie impotriva vreuneia din poruncile Domnului, facand lucruri care nu trebuie facute; si anume: Va pacatui. Jertfele pentru pacat sunt amintite in primul rand in legatura cu consacrarea lui Aaron si a fiilor lui (Exod 29,4), dar pe vremea aceea ele nu erau poruncite pentru popor in general. Cuvintele ,,pacat” si ,,jertfa pentru pacat” sunt amandoua traduse din acelasi cuvant ebraic, chatta’th, fapt care presupune o stransa legatura intre cele doua. ,,Pacat” inseamna nevoia unei jertfe pentru pacat. Aducerea unei jertfe pentru pacat presupune ca pacatul fusese savarsit. Aducand o ,,jertfa pentru pacat” la sanctuar, un om aducea literal pacatul reprezentat prin ea si pentru care trebuia sa fie facuta ispasirea. Jertfele pentru pacat sunt amintite pentru prima data in legatura cu construirea sanctuarului si instalarea preotiei. Mai inainte erau in uz numai jertfele pentru arderea de tot. Diferitele cuvinte folosite in Biblie spre a defini si descrie pacatul contin urmatoarele notiuni: 1. 1. Pacatul este o deviere de la un anumit standard, o calcare a Legii lui Dumnezeu (1 Ioan 3,4). Daca ne inchipuim Legea ca o linie dreapta care trebuie sa fie urmata, orice abatere de pe cale va fi pacat. O astfel de abatere poate fi incidentala sau intentionata, dar si intr-un caz si in altul, ea este pacat. 2. 2. Pacatul este o nereusita, un esec in atingerea scopului desavarsirii. Pacatul este ca o sageata care cade alaturi de tinta. Arcasul poate ca a facut tot ce a putut mai bine, dar lipseste taria suficienta de a trage cu arcul spre a da sagetii puterea de a ajunge la tinta. Ea a cazut alaturi. ,,Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3,23). 3. 3. Pacatul este neascultare. Neascultarea este posibila numai unde exista cunostinta legii si a calcarii ei. Neascultarea are mai multe grade de vinovatie, si Dumnezeu tine seama de acest lucru. Dar toate calcarile de lege sunt serioase. Cel care staruie a fi nepocait va comite probabil pacatul care nu se iarta. 4. 4. Pacatul este o jignire fata de Dumnezeu. Omul poate pacatui impotriva omului, dar principalul si cel dintai pacat al lui este fata de Dumnezeu. Fiul risipitor a pacatuit grav impotriva tatalui sau, totusi cand s-a intors, primele lui cuvinte au fost: ,,Am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta.” (Luca 15,18). El a inceput asa cum era drept. Oricat de mari au fost pacatele sale fata de oameni, in primul rand el pacatuise fata de Dumnezeu. Asa sunt toate pacatele. Fara voie. Adica neintentionat, din nebagare de seama, necugetat sau neatentie. Impotriva uneia din porunci. Aceasta se refera in mod deosebit la cele Zece Porunci, dar include si alte porunci ale lui Dumnezeu. Sanctuarul intreg, cuprinzand echipamentul lui, preotia si ritualul lui avea de-a face cu pacatul. Serviciile gravitau in jurul neascultarii omului si a nevoii lui dupa mantuire. Daca n-ar fi fost pacat, n-ar fi fost nevoie de un altar pe care sa fie asezata jertfa, n-ar fi avut loc junghierea animalelor, nici stropirea sangelui, nici facerea ispasirii. Fara indoiala ca ar fi fost un loc unde omul sa se poata intalni cu Dumnezeu, dar slujba ar fi avut cu totul o alta natura. Raul pacatului nu consta in mod necesar sau numai in fapta savarsita. Si nici acelasi pacat comis de persoane diferite nu este la fel de grav. Lumina aduce intotdeauna raspundere, si acelasi pacat comis de un salbatic ignorant si de un om de inalta civilizatie trebuie sa fie considerat si judecat in fiecare caz dintr-un punct de vedere diferit. Dumnezeu tine seama de toate acesta si in capitolul de care ne ocupam prezinta prevederi pentru acestea. In conformitate cu aceasta, exista o anumita gradatie in pedepsele impuse pentru pacate comise de cei ce detin pozitii diferite. In acest capitol se au in vedere patru clase diferite de calcatori de lege, si fiecare este tratat conform cu pozitia sa. Pacatul unei persoane de seama afecteaza mai multi oameni decat acela al uneia mai putin insemnate, de aceea el trebuie sa fie tratat cu mai mare severitate. 4:3 Daca a pacatuit preotul care a primit ungerea, si prin aceasta a adus vina asupra poporului, sa aduca Domnului un vitel fara cusur, ca jertfa de ispasire pentru pacatul pe care l-a facut. Preotul care a primit ungerea. Toti preotii au primit ungerea, dar numai marele preot a primit ungerea pe cap, de aceea, el este, prin excelenta, numit ,,preotul care a primit ungerea” (vezi Exod 29,7-9; Levitic 8,12.13). El este aratat ca fiind ,,mare preot intre fratii lui, pe capul caruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere” (Levitic 21,10). De obicei este numit in mod simplu ,,preotul”. In cartile lui Moise, el este numit ,,mare preot” (vezi Levitic 21,10; Numeri 35,25.28). A adus vina asupra poporului. Marele preot se infatisa inaintea lui Dumnezeu si reprezenta poporul (vezi Levitic 16,15.16; Zaharia 3,1-4). In armonie cu acest principiu, profetii se identificau intotdeauna cu pacatele poporului. Desi, ca trimisi ai lui Dumnezeu, ei se identificau cu pacatele lor, cand se rugau la Dumnezeu, se apropiau de El ca si cand ar fi fost una cu poporul in pacatele mustrate. Astfel ii gasim de repetate ori spunand: ,,Noi am pacatuit”, iar nu simplu, ,,ei au pacatuit”; ,,noi am pacatuit impotriva Domnului”; ,,noi am pacatuit impotriva Lui”; ,,noi am pacatuit si am facut ce este rau” (Neemia 1,6; Isaia 64,5.7; Ieremia 3,25; 8,14; 14,7; Daniel 9,5.8.11.15). Este necesar a scoate in evidenta caracterul reprezentativ al marelui preot. El era barbatul reprezentativ, singurul care actiona pentru popor in toate lucrurile care apartineau de sanctuar. In marele preot era cuprinsa intreaga preotime. Cand a pacatuit Adam, ,,moartea a trecut asupra tuturor oamenilor” (Romani 5,12), pentru ca ”prin neascultarea unui singur om cei multi au fost facuti pacatosi” (Romani 5,19). Adam a fost un om reprezentativ. Hristos a fost un om reprezentativ. Adam, ,,intaiul om” a fost capul omenirii, Hristos ,,al doilea om”, ,,ultimul Adam”, ,,Domnul cerului”, este capul omenirii celei noi (1 Corinteni 15,45-47). ,,Dupa cum printr-o singura greseala a venit osanda care a venit pentru toti oamenii, tot asa printr-o singura hotarare de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarare de neprihanire care da viata” si ,,prin ascultarea unui singur om, cei multi vor fi facuti neprihaniti” (Romani 5,18.19). ,,Si dupa cum toti mor in Adam, tot asa toti vor invia in Hristos” (1 Corinteni 15,22). Marele preot, fiind intr-un sens deosebit un chip al lui Hristos, a fost reprezentantul omenirii. El se infatisa pentru Israelul intreg. El purta poverile si pacatele lor. El purta nelegiuirea lucrurilor sfinte. El purta judecata lui Israel. Cand pacatuia el, Israel pacatuia. Cand intra in sanctuar, el intra in numele poporului. Cand se infatisa inaintea lui Dumnezeu, ei se infatisau. El reprezenta poporul, el era poporul. Cand pacatuia el, poporul pacatuia, si lui i se cerea sa aduca aceeasi jertfa pentru pacat, ca atunci cand pacatuia natiunea intreaga. Un vitel fara cusur. La jertfele pentru pacat puteau fi folosite ambele animale, atat parte barbateasca, cat si parte femeiasca, dar trebuiau sa fie ,,fara cusur”. Marele preot aducea pentru pacatul sau un vitel, ca pentru pacatul intregului popor (Levitic 4,14). 4:4 Sa aduca vitelul la usa cortului intalnirii, inaintea Domnului, sa-si puna mana pe capul vitelului, si sa-l junghie inaintea Domnului. Sa-si puna mana. Aceasta era aceeasi ceremonie ca la toate jertfele de animale, cu exceptia situatiei cand se foloseau pasari. Punerea mainii nu insemna numai consacrarea animalului lui Dumnezeu, ci in timp ce punea mana capului animalului, aducatorul se identifica pe sine cu el, si animalul devenea inlocuitorul sau (vezi comentariul pentru cap. 1,4). Punerea mainii era insotita de o marturisire a pacatului care a pricinuit aducerea jertfei (cap 5,5). Acest principiu se aplica la toate jertfele pentru pacat. De aceea, actul punerii mainii era semnificativ, pentru ca pacatosul, marturisindu-si pacatul si aplecandu-se asupra jertfei isi declara credinta in Dumnezeu care a prevazut ca un inlocuitor sa poarte pedeapsa pentru pacatul sau. Aducerea jertfei nu era pedeapsa. Pedeapsa era moartea, si pe aceasta o platea animalul. 4:5 Preotul, care a primit ungerea, sa ia din sangele vitelului, si sa-l aduca in cortul intalnirii: Verset ce nu a fost comentat. 4:6 sa-si inmoaie degetul in sange, si sa stropeasca de sapte ori inaintea Domnului, in fata perdelei dinauntru a sfantului locas. Sa stropeasca. Deoarece nu era nimeni mai mare in rang decat marele preot, care sa poata sluji pentru el, slujirea sangelui o facea el insusi. La jertfele de care ne-am ocupat mai inainte, sangele era stropit pe altarul arderilor de tot din curte, sau pus pe coarnele acestuia. Dar cand pacatuia preotul care avea ungerea, sangele era dus chiar in sanctuar. Fara indoiala, pentru ca pacatul lui era mai grav decat al oricarui altcuiva si de un interes mai mare inaintea lui Dumnezeu. Preotul muia degetul in sange si stropea de sapte ori in fata perdelei ,,inaintea Domnului”. De asemenea, punea sange si pe coarnele altarului tamaierii, despre care de asemenea se spune ca este ,,inaintea Domnului”(v.7). Trebuie sa se noteze ca preotul nu stropea sangele pe perdea, ci in fata acesteia. Este iarasi interesant ca el folosea la stropire numai un singur deget. Ba mai mult, stropirea aceasta se facea numai cand pacatuia marele preot, sau adunarea intreaga. Nu avem un raport de cate ori a pacatuit marele preot si a adus un vitel ca jertfa, dar probabil ca n-a pacatuit des. Si iarasi n-avem nici un raport de cate ori a pacatuit adunarea intreaga si a trebuit sa aduca un vitel, dar presupunem ca acest lucru nu s-a intamplat adesea. Faptul ca oamenii, ca persoane, au pacatuit adesea este evident, dar avem putine rapoarte despre pacatele natiunii, asemenea celor despre care este vorba aici. Singurul raport hotarat pe care-l avem este cand au pacatuit si dansat in jurul vitelului de aur. Este adevarat ca au mai fost si alte apostazii nationale, dar deoarece jertfa trebuia sa fie adusa numai daca ei se pocaiau, n-au putut fi cazuri multe. Stropirea avea loc in legatura cu legea, care se afla chiar in spatele perdelei. Totusi, sangele nu ajungea pana la lege, deoarece perdeaua se interpunea. In serviciul zilnic nu sosise vremea ca pacatosul sa se infatiseze inaintea legii. Aceasta era pastrata pentru ziua ispasirii, care, in simbol, era ziua judecatii pentru Israel (vezi Evrei 10,19.20). 4:7 Apoi preotul sa unga cu sange coarnele altarului pentru tamaia mirositoare, care este inaintea Domnului in cortul intalnirii; iar tot celalalt sange al vitelului sa-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la usa cortului intalnirii. Coarnele altarului. In afara de stropirea sangelui in fata perdelei, preotul mai punea sange si pe coarnele altarului tamaierii. Spre a face aceasta el atingea pe rand fiecare corn, facand un semn de sange cu degetul, inregistrand astfel faptul ca pacatul fusese comis si ca se adusese o jertfa. Sangele pus pe coarne era de la un animal care purta pacatul, si astfel era sange incarcat cu pacat. Aceasta facea necesara ,,o ispasire pe coarnele lui o data pe an” (Exod 30,10). Partea de sange nefolosit era varsata la picioarele arderilor de tot. 4:8 Sa ia toata grasimea vitelului adus ca jertfa de ispasire, si anume: grasimea care acopera maruntaiele si toata grasimea care tine de ele, Grasimea vitelului. Vezi comentariul pentru cap. 3,3.5. Aici nu exista nici o mentiune ca fiind ,,de miros placut inaintea Domnului”. Faptul ca era ingaduit sa fie adusa la altar, arata totusi ca era placuta Domnului. 4:9 cei doi rarunchi, si grasimea de pe ei, de pe coapse, si prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de langa rarunchi. Preotul sa ia aceste parti, Verset ce nu a fost comentat. 4:10 cum se iau de la vitelul adus ca jertfa de multumire, si sa le arda pe altarul pentru arderile de tot. Verset ce nu a fost comentat. 4:11 Dar pielea vitelului, toata carnea lui, cu capul, picioarele, maruntaiele si baliga lui, Verset ce nu a fost comentat. 4:12 adica tot vitelul care a mai ramas, sa-l scoata afara din tabara, intr-un loc curat, unde se arunca cenusa, si sa-l arda cu lemne pe foc; sa fie ars pe gramada de cenusa. Afara din tabara. Vitelul intreg era dus afara din tabara si ars intr-un loc curat, nu numai pentru a se debarasa de el, nici pentru ca era considerat ca necurat, pentru ca este in numit mod precis ,,un lucru prea sfant” (cap. 6,25). Epistola catre Evrei da o insemnatate simbolica arderii jertfei in afara taberei. Pavel zice: ,,De aceea si Isus... a patimit dincolo de poarta. Sa iesim dar afara din tabara la El, si sa suferim ocara Lui (Evrei 13,12). Arderea trupului afara din tabara era deci un simbol al lui Hristos, rastignit afara din cetatea Ierusalimului, ,,ca sa sfinteasca norodul cu insusi sangele Sau” (Evrei 13,12). Unii au vazut in aceasta si ideea ca El n-a murit numai pentru iudei, ci si pentru lume. Trupul nu avea nici un rol ceremonial, chiar daca era considerat ca fiind prea sfant. Intrucat nu era ars pe altar, nu continea nici o valoare mantuitoare. De aceea, nu era trupul care conta la ispasire, pentru ca ,,prin viata din sange se face ispasire” (Levitic 17,11). Cu toate acestea, nu sangele ca atare facea ispasire, ci sangele varsat si pus. Nici o ispasire nu putea fi facuta prin junghierea animalului si varsarea sangelui pe pamant. El trebuia sa fie strans intr-un vas, dupa care preotul il lua si-l stropea. Sangele stropit era cel care facea ispasire, iar nu partea nefolosita de sange, care mai tarziu era varsata pe pamant (vezi comentariul pentru cap. 4,7). Ispasirea era facuta prin sangele care era pus pe coarnele altarului, nu prin cel ce era varsat pe pamant (Exod 29,12; 30,10; Levitic 4,7.18.25.30.34). Din nefericire, crestinii scot in evidenta ,,sangele varsat”, expresie care nu se afla in Biblie, si uita sangele ,,stropit”, singurul care face ispasire. Sangele varsat era sangele nefolosit, acela care era varsat la piciorul altarului dupa ce ispasirea era facuta. Pavel vorbeste despre ,,sangele stropirii” (Evrei 12,24), adica, sangele care era slujit. La instituirea Pastelui, lui Israel i s-a poruncit sa junghie un miel sa unga cu sangele pragul de sus si cei doi stalpi ai usii (Evrei 15,7.22.23). Dumnezeu n-a fagaduit sa salveze pe intaiul nascut in virtutea junghierii mielului. El avea sa ,,treaca pe langa” usa, numai cand sangele fusese aplicat. Acelasi principiu ramane valabil in toate jertfele. Nu era suficient sa aduca o jertfa si sa o junghie, sangele trebuia sa fie aplicat. Hristos, dupa inaltarea Sa, ,,a intrat o data pentru totdeauna in Locul prea Sfant... cu insusi sangele Sau, dupa ce a capatat o rascumparare vesnica pentru noi” (Evrei 9,12), si acolo ca Mare Preot”... si, ,,ca slujitor al Locului prea Sfant si al adevaratului cort (Evrei 8,1-3), El slujeste pentru noi. Aceasta faza a slujirii lui Hristos este tot atat de necesara pentru mantuirea noastra, pe cat era si slujirea sangelui mielului pe vremea celui dintai Paste si asemenea tuturor jertfelor in care se varsa sange. Slujirea sangelui in marea zi de ispasire era punctul culminant in serviciul anual. Desigur ca junghierea era un lucru important – fara ea nu ar fi fost sange pentru slujit – dar punctul cel mai de seama era atunci cand marele preot intra in Sfanta Sfintelor cu sangele tapului pentru Domnul (vezi Evrei 9,25). Tot asa, Hristos, ,,cu insusi sangele Sau... a intrat o data pentru totdeauna in Locul Prea Sfant” (Evrei 9,12). Moartea Sa pe Golgota a fost de mare importanta – fara ea, El n-ar fi avut nimic ,,de adus” (Evrei 8,3) – dar fara continua slujire a sangelui in sanctuarul de sus, jertfa de pe Golgota ar fi nefolositoare. Cei mai multi crestini nu inteleg si nici nu pretuiesc slujirea lui Hristos ca Mare Preot al nostru. Mai exact, ei cred in sangele varsat, dar nu ajung sa inteleaga ca trebuie sa aiba loc o slujire, sau aplicare a sangelui pentru a-l face sa fie cu efect. Este vremea ca atentia lumii si in mod deosebit a celor ce se numesc crestini sa fie indreptata spre lucrarea in care Hristos este angajat acum. Multi intreaba: de ce intarzie Hristos atat de mult? Ei stiu ca El a plecat, dar nu stiu nimic despre lucrarea Sa de mijlocire. Ei nu L-au urmat pe Miel si nu stiu unde este El acum si ce lucrare face. Este datoria si privilegiul nostru, sarcina ce ni s-a dat ca popor sa dregem drumurile cele vechi (vezi Isaia 58,12) si sa-L prezentam pe Hristos lumii in calitatea Lui de mijlocitor, ca Mare Preot al nostru. Lucrarea Lui este aproape indeplinita, si cand se va incheia, El va veni cu putere si slava. 4:13 Daca toata adunarea lui Israel a pacatuit fara voie si fara sa stie, facand impotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie facute, si facandu-se astfel vinovata, Toata adunarea. Persoanele puteau adesea sa pacatuiasca si sa aduca jertfele necesare. Dar se intampla rar ca natiunea, ca intreg, sa pacatuiasca ,,fara voie” (vezi v.2, 6). Lucruri care nu trebuie sa fie facute. Aceasta include toate pacatele, mari sau mici, dar se refera, mai ales, la asa numitele pacate mici. Aici nu se are in vedere valoarea flagranta, ci lucrul relativ marunt ,,facand (ceva) impotriva uneia din poruncile Domnului, lucruri care nu trebuie sa fie facute”. Facerea oricarora din aceste lucruri atragea vinovatie si trebuia sa fie adusa o jertfa pentru pacat la usa sanctuarului. 4:14 si daca pacatul savarsit s-a descoperit, adunarea sa aduca un vitel ca jertfa de ispasire, si anume sa-l aduca inaintea cortului intalnirii. Si daca pacatul. Aceasta presupune nestiinta cu privire la faptul ca se facuse un pacat (vezi comentariul pentru v.2). In astfel de imprejurari, ,,intreaga adunare” trebuia sa aduca aceeasi jertfa ca atunci cand pacatuia marele preot. Vitelul era oferit de adunare, avand in vedere ca toti erau considerati vinovati. Batranii, alesi din diferitele semintii, aduceau vitelul la locul jertfirii, isi puneau mainile pe el si-l junghiau. Aici nu se spune nimic despre marturisire, dar aceasta este cuprinsa in punerea mainilor. Fara marturisire, aducerea unei jertfe ar fi nefolositoare, pentru ca n-ar fi un transfer de pacat de la pacatos la jertfa. Ba mai mult, ce este primit de Dumnezeu nu este forma, ci marturisirea insasi. 4:15 Batranii adunarii sa-si puna mainile pe capul vitelului inaintea Domnului, si sa junghie vitelul inaintea Domnului. Verset ce nu a fost comentat. 4:16 Preotul care a primit ungerea, sa aduca din sangele vitelului in cortul intalnirii; Verset ce nu a fost comentat. 4:17 sa-si inmoaie degetul in sange, si sa stropeasca cu el de sapte ori inaintea Domnului, in fata perdelei dinauntru. In sange. Slujirea sangelui era aceeasi ca in cazul preotului care pacatuia (vezi v.7). Intrucat preotul folosea numai un deget la indeplinirea slujbei cu sangele, era folosita numai o mica parte din sangele vitelului. 4:18 Sa unga cu sangele acesta coarnele altarului care este inaintea Domnului in cortul intalnirii; si sa verse tot sangele care a mai ramas la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la usa cortului intalnirii. Verset ce nu a fost comentat. 4:19 Toata grasimea vitelului s-o ia si s-o arda pe altar. Grasimea. Ritualul cu sangele fiind terminat, preotul indeparta toata grasimea vitelului, folosind acelasi procedeu ca in cazul in care pacatuia preotul (vezi v.6-8). 4:20 Cu vitelul acesta sa faca intocmai cum a facut cu vitelul adus ca jertfa de ispasire; sa faca la fel. Astfel sa faca preotul ispasire pentru ei, si li se va ierta. Sa faca preotul ispasire. In cazul (marelui) preot care avea ungerea, nu se spune nimic despre ispasire sau iertare. Fara indoiala ca el primea iertarea ca si ceilalti, cand isi marturisea pacatele. Dar pentru ca marele preot slujea propria jertfa, s-ar parea ca omul poate face propria ispasire si, din cauza aceasta, afirmatia este omisa. Dar aici, cand este vorba de popor, preotul este cel care trebuie sa ,,faca ispasire pentru ei, si li se va ierta”. Ritualul ducerii vitelului afara din tabara si arderea lui intr-un loc curat era acelasi ca atunci cand pacatuia preotul care avea ungerea. 4:21 Vitelul ramas, sa-l scoata apoi afara din tabara, si sa-l arda ca si pe vitelul dintai. Aceasta este o jertfa de ispasire pentru adunare. Verset ce nu a fost comentat. 4:22 Daca o capetenie a pacatuit, facand fara voie impotriva uneia din poruncile Domnului, Dumnezeului sau, lucruri care nu trebuie facute si s-a facut astfel vinovat, Daca o capetenie a pacatuit. Prin ,,capetenie” se intelege conducatorul unei semintii, sau a unei subimpartiri a semintiei. Sunt incluse atat capeteniile civile, cat si cele religioase – printii (Geneza 17,20), mai marii (Numeri 3,21.32), capeteniile peste mii (2 Cronici 1,2). Capetenia probabil ca nu-si daduse seama de pacatul lui. O capetenie nu putea sa stea alaturi de marele preot in privinta cunoasterii legii, de aceea jertfa lui era de mai mica valoare, decat in cazul marelui preot. 4:23 si ajunge sa descopere pacatul pe care l-a facut, sa aduca jertfa un tap fara cusur! Verset ce nu a fost comentat. 4:24 Sa-si puna mana pe capul tapului, si sa-l junghie in locul unde se junghie arderile de tot inaintea Domnului. Aceasta este o jertfa de ispasire. Sa-si puna mana. Aceasta urmeaza acelasi model ca alte jertfe si are aceeasi insemnatate. Prin punerea mainilor asupra jertfei, pacatosul este identificat cu ea, ii transfera pacatele sale prin marturisire si o prezinta ca pe inlocuitorul lui. 4:25 Preotul sa ia cu degetul din sangele jertfei de ispasire, sa unga cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar celalalt sange sa-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot. Sangele. Slujirea sangelui tapului este diferita de aceea a vitelului. In cazul acesta, preotul nu ducea sangele in sanctuar, ci il aduna intr-un vas si-l ducea la altarul arderilor de tot. Acolo punea sangele cu degetul pe coarnele altarului. 4:26 Toata grasimea s-o arda pe altar, cum a ars grasimea de la jertfa de multumire. Astfel va face preotul pentru capetenia aceea ispasirea pacatului lui, si i se va ierta. Toata grasimea s-o arda. In toate cazurile, fie in cazul arderii de tot (cap. 1,8), al jertfei de multumire (cap. 3,3), fie al jertfelor pentru pacat (cap. 4,8), grasimea indepartata era arsa pe altar. Cu aceasta, preotul isi incheia lucrarea pentru capetenia care pacatuise, iar ea pleca iertata. Nu exista aici nici o instructiune cu privire la ce trebuia sa fie facut cu trupul jertfei. In conformitate cu cap. 6,26, carnea era data preotului care trebuia s-o manance in locul sfant din curtea Cortului Intalnirii. 4:27 Daca cineva din poporul de rand a pacatuit fara voie, facand impotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie facute si s-a facut astfel vinovat, Cineva din poporul de rand. Procedeul era acelasi ca in cazul unei capetenii, cu exceptia ca un om de rand trebuia sa aduca mai degraba un animal de parte femeiasca decat de parte barbateasca si din cauza aceasta putea fi obtinuta mai usor. Ritualul sangelui si asezarea grasimii erau aceleasi ca pentru capeteniile care au pacatuit (v.23-26). 4:28 si ajunge sa descopere pacatul pe care l-a facut, sa aduca jertfa o iada fara cusur, pentru pacatul pe care l-a facut. Verset ce nu a fost comentat. 4:29 Sa-si puna mana pe capul jertfei de ispasire, si s-o junghie in locul unde se junghie arderile de tot. Verset ce nu a fost comentat. 4:30 Preotul sa ia cu degetul din sangele jertfei, sa unga coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celalalt sange sa-l verse la picioarele altarului. Verset ce nu a fost comentat. 4:31 Preotul sa ia toata grasimea, cum se ia grasimea jertfei de multumire, si s-o arda pe altar, si ea va fi de un miros placut Domnului. Astfel va face preotul ispasirea pentru omul acesta, si i se va ierta. De un miros placut. Deoarece grasimea era intotdeauna arsa pe altar, aceasta trebuie sa fi fost primita de Dumnezeu, pentru ca nimic necurat nu era ingaduit vreodata pe altar. 4:32 Daca va aduce ca jertfa de ispasire un miel, sa aduca o parte femeiasca fara cusur. Jertfa de ispasire, un miel. Un miel era mai ieftin decat un tap si, din cauza aceasta, se presupunea ca un om sarac avea sa aduca un miel. Prin urmare, mielul era considerat a fi jertfa saracului. Este semnificativ ca despre Hristos se vorbeste ca fiind Mielul lui Dumnezeu. El este jertfa omului sarac. Ritualul era in toate privintele acelasi ca si cel pentru tap. Prevederea unei diferente cu privire la valoarea jertfelor prescrise reflecta atat dreptatea, cat si indurarea lui Dumnezeu. In primul rand, valoarea jertfei care trebuia sa fie adusa era determinata de gradul de raspundere al pacatosului si, in al doilea rand, de putinta lui de a obtine o jertfa. Comentariile lui Ellen G. White 27-30 PP 354 4:33 Sa-si puna mana pe capul jertfei, si s-o junghie ca jertfa de ispasire in locul unde se junghie arderile de tot. Verset ce nu a fost comentat. 4:34 Preotul sa ia cu degetul din sangele jertfei, sa unga cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celalalt sange sa-l verse la picioarele altarului. Verset ce nu a fost comentat. 4:35 Preotul sa ia toata grasimea, cum se ia grasimea mielului adus ca jertfa de multumire, si s-o arda pe altar, peste jertfele mistuite de foc inaintea Domnului. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispasirea pacatului pe care l-a savarsit, si i se va ierta. Verset ce nu a fost comentat. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: