3:5 Fiii lui Aaron sa le arda pe altar, deasupra arderii de tot care va fi pe lemnele de pe foc. Aceasta este o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului.
De un miros placut. Avand in vedere ca grasimea era arsa pe altar, de un ,,miros placut inaintea Domnului”, pare nepotrivit a sustine, asa cum fac unii, ca aceasta era un simbol al pacatului. Pacatul este o uraciune pentru Dumnezeu si nimic din ce il simboliza nu era ingaduit sa ajunga pe altar. Acesta era motivul pentru care aluatul, ca simbol al pacatului era exclus (cap. 2,11.12). Psalmi 37,20 este uneori citat ca dovada ca ,,grasimea” inseamna pacat. Dar cuvantul tradus ,,grasime” este yakar si inseamna ,,frumusete”, ,,maretie” sau ,,pretuire”, mai degraba decat ,,grasime”. Este acelasi cuvant pe care il foloseste Dumnezeu cand numeste pe poporul Sau ca fiind ,,de pret” (Isaia 43,4). Grasimea era intotdeauna arsa pe altar. Dumnezeu o pretindea ca fiind a Lui (Levitic 3,16); ea era de ,,un miros placut” inaintea Domnului, era de pret, era ,,mancarea unei jertfe adusa Domnului” (v.16). A ,,manca grasimea tarii” insemna a se bucura de tot ce putea sa ofere mai bun.