27:2 Cand se vor face juruinte Domnului, daca e vorba de oameni, ei sa fie ai Domnului, dupa pretuirea ta.
Juruinte. Mai de graba, ,,o juruinta deosebita” (RSV). O juruinta este o fagaduinta solemna facuta lui Dumnezeu sa implineasca vreo slujire pentru El, sa aduca un dar, sau sa faca un sacrificiu. In Vechiul Testament, juruintele erau facute adesea cand oamenii erau in nenorocire sau pericol, ori doreau o favoare de la Dumnezeu. Ei faceau juruinta cu conditia ca Dumnezeu sa implineasca cererea lor. In felul acesta a facut Iacov juruinta ca, daca Dumnezeu il va binecuvanta, il va face sa prospere si sa-l aduca inapoi cu bine, el urma sa-I serveasca lui Dumnezeu (Geneza 28,20-22). David a facut si el o juruinta fara conditii (Psalmi 132,2-5).
Juruinta ideala izvoraste din inima plina de iubire pentru Dumnezeu si stapanita de o dorinta sincera de a face ceva pentru El, fara nici un gand de rasplata. Acesta este spiritul care i-a indemnat pe oamenii din vechime sa aduca jertfe de arderea de tot lui Dumnezeu. Juruintele erau intru totul de buna voie. Dumnezeu nu le-a cerut. ,,Daca te feresti sa faci o juruinta, nu faci un pacat”, dar daca un om a facut o juruinta, Dumnezeu asteapta de la el sa o implineasca. (Deutronom 23,21-23).
Sub forta imprejurarilor, oamenii fac uneori o juruinta pe care, dupa ce mai cugeta, stiu ca n-o pot implini. Acesta este cazul la care se refera inteleptul cand zice: ,,Este o cursa pentru om sa faca in pripa o fagaduinta sfanta, si abia dupa ce a facut juruinta sa se gandeasca” (Proverbe 20,25). Aceasta se poate interpreta ca insemnand, ,,Este nebunie pentru om sa faca o juruinta in pripa si sa-i para rau dupa aceea”. El trebuia sa cugete asupra faptelor si sa se gandeasca daca este intelept a face juruinta, inainte de a fi facuta. Un exemplu de acest fel de juruinta este acela a iudeilor care se hotarau ,,ca nu vor manca, nici nu vor bea pana nu vor omori pe Pavel” (Fapte 23,12). Se pare ca si David a fost cam grabit cand a facut juruinta ca n-are sa intre in casa lui, nici sa doarma, pana nu va fi gasit un loc pentru Casa Domnului (Psalmi 132,2-5). Juruinta lui Iefta a fost facuta in mod pripit (Judecatori 11,34-40).
Dumnezeu stia ca oamenii aveau sa faca juruinte pe care nu puteau sa le implineasca. El na dorit sa-i descurajeze pe oameni sa faca juruinte, nici nu a dorit sa-i elibereze de juruintele deja facute. De aceea, El a gasit o cale prin care obligatia sa fie comutata. Capitolul acesta se ocupa cu rascumpararea juruintelor.
Conform cu acest plan, o juruinta putea fi rascumparata prin plata in bani, dupa o masura precisa. Daca juruinta se referea la un animal de jertfa, acesta nu putea fi schimbat in bani, ci trebuia sa fie adus pe altar. Dar toate celelalte juruinte puteau fi ,,rascumparate”.
Un om putea sa faca juruinta cu privire la sine, sau la oricare persoana ori lucru asupra caruia avea jurisdictie, sotie, copii, robi cumparati, animale, case, terenuri. Daca Sanctuarul nu putea primi darul, dupa cum avea sa fie cazul in multe situatii, omul mai putea sa-si indeplineasca juruinta prin plata de rascumparare.