25:1 Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai, si a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
25:2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cand veti intra in tara pe care v-o dau, pamantul sa se odihneasca, sa tina un Sabat in cinstea Domnului.
Pamantul… Sa tina un Sabat. Sabatul saptamanal a fost facut pentru om, acum Dumnezeu anunta si un ,,Sabat” de odihna pentru pamant. Orice lucrare la camp trebuia sa inceteze, iar pamantul trebuia sa se odihneasca. Ceea ce crestea de la sine putea fi folosit de oricine, bogat sau sarac, inclusiv de strainii.
25:3 Sase ani sa-ti semeni ogorul, sase ani sa-ti tai via, si sa strangi roadele.
Verset ce nu a fost comentat.
25:4 Dar anul al saptelea sa fie un Sabat, o vreme de odihna pentru pamant, un Sabat tinut in cinstea Domnului: in anul acela sa nu-ti semeni ogorul, si sa nu-ti tai via.
Verset ce nu a fost comentat.
25:5 Sa nu seceri ce va iesi din grauntele cazute de la seceris, si sa nu culegi strugurii din via ta netaiata: acesta sa fie un an de odihna pentru pamant.
Verset ce nu a fost comentat.
25:6 Ceea ce va iesi de la sine din pamant in timpul Sabatului lui, sa va slujeasca de hrana, tie, robului si roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua si strainului care locuieste cu tine,
Verset ce nu a fost comentat.
25:7 vitelor tale si fiarelor din tara ta; tot venitul pamantului sa slujeasca de hrana.
Verset ce nu a fost comentat.
25:8 Sa numeri sapte saptamani de ani, de sapte ori sapte ani, si zilele acestor sapte saptamani de ani vor face patruzeci si noua de ani.
Sapte saptamani de ani. Adica dupa patruzeci si noua de ani. La terminarea Zilei de Ispasire trebuia sa sune trambita si sa fie proclamat anul jubiliar.
25:9 In a zecea zi a lunii a saptea, sa pui sa sune cu trambita rasunatoare; in ziua ispasirii, sa sunati cu trambita in toata tara voastra.
Verset ce nu a fost comentat.
25:10 Si sa sfintiti astfel anul al cincizecilea, sa vestiti slobozenia in tara pentru toti locuitorii ei: acesta sa fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi sa se intoarca la mosia lui, si fiecare din voi sa se intoarca in familia lui.
Anul al Cincizecilea. Timp indelungat, parerile au fost impartite cu privire la anul jubiliar si nu se stia daca era anul care urma dupa anul sabatic 49, rezultand doi ani fara recolta, sau daca anul al cincizecilea era chiar anul al patruzeci si noualea. Dupa o parere iudaica, prima varianta era adevarata pe timpul primului Templu, iar ultima varianta dupa aceea. Versetele 8-11 si analogia socotirii Cincizecimii (capitolul 23,15.16), pare sa lase a se intelege un an jubiliar separat, dar versetele 20-22 sunt ambigue. Singurii ani sabatici amintiti in istorie sunt cei dupa robie, iar la ei nu se face referire ca fiind ani jubiliari.
Nu avem dovada istorica daca Israel a urmat aceste instructiuni inainte de captivitate. Fara indoiala ca dupa captivitate Iudeii au respectat cel putin al saptelea an si ca Dumnezeu i-a binecuvantat. Cea mai buna dovada a acestei paziri este faptul ca Alexandru cel Mare, iar mai tarziu Iuliu Cezar i-au scutit pe iudei de la plata impozitelor in anii sabatici pe temeiul faptului ca nu aveau venit in acel an (Iosif Flavius, Antiquities, XI, 8, 6; XIV 10, 6).
25:11 Anul al cincizecilea sa fie pentru voi anul de veselie; atunci sa nu semanati, sa nu secerati ce vor aduce ogoarele de la ele, si sa nu culegeti via netaiata.
Verset ce nu a fost comentat.
25:12 Caci este anul de veselie: sa-l priviti ca ceva sfant. Sa mancati ce va vor da ogoarele voastre.
Verset ce nu a fost comentat.
25:13 In anul acesta de veselie, fiecare din voi sa se intoarca la mosia lui.
Verset ce nu a fost comentat.
25:14 Daca vindeti ceva aproapelui vostru, sau daca cumparati ceva de la aproapele vostru, nici unul din voi sa nu insele pe fratele lui.
Verset ce nu a fost comentat.
25:15 Sa cumperi de la aproapele tau, socotind anii de la anul de veselie, si el sa-ti vanda socotind anii de rod.
Socotind anii. Nimeni nu putea vinde pamant pe vecie, ci doar pana la anul jubiliar. In acel an, toate terenurile reveneau proprietarilor lor de la inceput. Aceasta nu era o greutate pentru cel care cumparase proprietatea si trebuia sa o dea inapoi, deoarece o cumparase cu intelegerea clara ca trebuia s-o dea inapoi inainte de anul jubiliar si nu avea sa primeasca mult pentru ea, pentru ca pana la acel an aveau sa fie doar cateva recolte.
25:16 Cu cat vor fi mai multi ani, cu atat sa ridici pretul; si cu cat vor fi mai putini ani, cu atat sa-l scazi; caci el iti vinde numai numarul secerisurilor.
Verset ce nu a fost comentat.
25:17 Nici unul din voi sa nu insele deci pe aproapele lui, si sa te temi de Dumnezeul tau; caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
Verset ce nu a fost comentat.
25:18 Impliniti legile Mele, paziti poruncile Mele si impliniti-le; si veti locui fara frica in tara.
Verset ce nu a fost comentat.
25:19 Tara isi va da roadele, veti manca din ele si va veti satura, si veti locui fara frica in ea.
Verset ce nu a fost comentat.
25:20 Daca veti zice: Ce vom manca in anul al saptelea, fiindca nu vom semana si nu vom strange roadele?
Ce vom manca. Cum putea Israel sa traiasca timp de un an, poate chiar doi, fara sa lucreze pamantul si fara sa stranga nici o recolta? Dumnezeu prevazuse acest lucru.
25:21 Eu va voi da binecuvantarea Mea in anul al saselea, si pamantul va da roade pentru trei ani.
Verset ce nu a fost comentat.
25:22 Cand veti semana in anul al optulea, veti manca tot din vechile roade; pana la al noualea an, pana la noile roade, veti manca tot din cele vechi.
Verset ce nu a fost comentat.
25:23 Pamanturile sa nu se vanda de veci; caci tara este a Mea, iar voi sunteti la Mine ca niste straini si venetici.
Tara este a Mea. Desi Dumnezeu ii daduse poporului Sau tara Palestinei, El detinea inca titlul de proprietate asupra ei. Izraelitii erau ispravnici, nu proprietari.
Anul Sabatic si cel jubiliar au fost institutii unice fara paralela in nici o alta religie. Ce alta religie in afara de aceea a lui Iehova ar fi indraznit sa le porunceasca urmasilor ei sa se abtina de la lucru un an si sa le fagaduiasca binecuvantarea lui Dumnezeu in asa fel incat in al saptelea an pamantul sa produca suficient cat pentru doi ani? Esecul Dumnezeului lor de a le da un astfel de surplus fenomenal n-ar fi desfiintat religia lor? Daca Dumnezeu n-ar fi reusit sa-i aprovizioneze dupa
o astfel de experienta, poporul nu s-ar mai fi inchinat lui Iehova niciodata.
Trambitele sunau si libertatea era proclamata la incheierea Zilei Ispasirii in luna Tisri (versetul 9). Ce fericita clipa trebuia sa fi fost aceasta pentru cei care se aflau in servitute si care in acea zi primisera si ispasirea pentru pacatele lor, iar acum erau pusi in libertate. Ei puteau merge acasa pentru a-si incepe viata din nou.
25:24 De aceea in toata tara pe care o veti stapani, sa dati dreptul de rascumparare pentru pamanturi.
Rascumparare pentru pamanturi. Legislatia aceasta il favorizeaza pe cel sarac si-l incurajeaza sa lucreze pentru redobandirea proprietatii lui. Dumnezeu a cautat sa-i impiedice pe unii oameni sa ajunga foarte bogati si altii foarte saraci. Daca planul original al lui Dumnezeu pentru pamant si servitute ar fi fost urmat, extremele de saracie si de bogatie ar fi fost necunoscute.
25:25 Daca fratele tau saraceste si vinde o bucata din mosia lui, cel ce are dreptul de rascumparare, ruda lui cea mai de aproape, sa vina si sa rascumpere ce a vandut fratele sau.
Daca fratele tau saraceste. Aceasta legislatie favorizeaza pe cel sarac si-l incurajeaza sa lucreze pentru recuperarea proprietatii pierdute. Dumnezeu dorea sa impiedice imbogatirea excesiva a unora si saracirea extrema a altora. Daca planul lui Dumnezeu cu privire la proprietate si servire ar fi fost urmat, nu am fi cunoscut extreme in bogatie sau saracie.
25:26 Daca un om n-are pe nimeni care sa aiba dreptul de rascumparare, si-i sta in putinta lui singur sa faca rascumpararea,
Verset ce nu a fost comentat.
25:27 sa socoteasca anii de la vanzare, sa dea inapoi cumparatorului ce prisoseste, si sa se intoarca la mosia lui.
Verset ce nu a fost comentat.
25:28 Daca n-are cu ce sa-i dea inapoi, lucrul vandut sa ramana in mainile cumparatorului pana la anul de veselie; la anul de veselie, el sa se intoarca la mosia lui, si cumparatorul sa iasa din ea.
Verset ce nu a fost comentat.
25:29 Daca un om vinde o casa de locuit intr-o cetate inconjurata cu ziduri, sa aiba drept de rascumparare pana la implinirea unui an de la vanzare; dreptul lui de rascumparare sa tina un an.
O casa. Aici situatia era cu totul deosebita si se aplica o regula diferita. Dupa obisnuitele reguli de rascumparare, cumparatorul unei proprietati urbane putea fi deposedat in orice vreme. Dar o astfel de proprietate putea fi ,,rascumparata” numai in timpul primului an, dupa ce a fost vanduta. Daca nu era rascumparata in acest interval, cumparatorul putea s-o pastreze permanent. Deoarece casa nu fusese vanduta cu gandul la anul jubiliar, aceasta era o vanzare nerascumparabila.
25:30 Dar daca aceasta casa, asezata intr-o cetate inconjurata cu ziduri, nu este rascumparata inainte de implinirea unui an intreg, ea va ramane de veci cumparatorului si urmasilor lui; iar in anul de veselie sa nu iasa din ea.
Verset ce nu a fost comentat.
25:31 Casele din sate, care nu sunt inconjurate cu ziduri, sa fie privite ca tarini de pamant: ele vor putea fi rascumparate, si cumparatorul va iesi din ele in anul de veselie.
Casele din sate. Acestea era considerate ca apartinandu-le taranilor si de aceea puteau fi oricand rascumparate si urmau sa se intoarca la proprietarii lor in anul jubiliar. Levitii erau totusi exceptati de la aceasta prevedere. Proprietatea lor putea fi oricand rascumparata si avea sa se intoarca la proprietari in anul de veselie. Terenurile din suburbiile cetatilor lor erau proprietati comune si nu se puteau vinde niciodata.
25:32 Cat priveste cetatile Levitilor si casele pe care le vor avea ei in aceste cetati, Levitii sa aiba un drept necurmat de rascumparare.
Verset ce nu a fost comentat.
25:33 Cine va cumpara de la Leviti o casa, sa iasa in anul de veselie din casa vanduta lui si din cetatea in care o avea; caci casele din cetatile Levitilor sunt averea lor in mijlocul copiilor lui Israel.
Verset ce nu a fost comentat.
25:34 Ogoarele asezate in jurul cetatilor Levitilor nu se vor putea vinde; caci ei le vor stapani de veci.
Verset ce nu a fost comentat.
25:35 Daca fratele tau saraceste, si nu mai poate munci langa tine, sa-l sprijinesti, fie ca strain, fie ca venetic, ca sa traiasca impreuna cu tine.
Daca fratele tau. Un frate, un strain, sau un calator in nevoie trebuiau sa fie ajutati. Unul care era bine situat nu trebuia sa ia dobanda de la un frate sarac, nici sa-si faca un castig din vanzarea de hrana pentru el (vezi cele scrise in Exod 22,25). In felul acesta este aratata din nou purtarea de grija a lui Dumnezeu pentru cei saraci. Dumnezeu eliberase pe Israel din Egipt si era pe punctul de a-l aduce in tara Canaanului. Asa cum izraelitii au fost primitorii unei bunavointe asa de mari, Dumnezeu dorea sa fie si binevoitori fata de cei nenorociti (vezi Matei 10,8). Numai asa puteau primi aprobarea lui Dumnezeu.
25:36 Sa nu iei de la el nici dobanda nici camata: sa te temi de Dumnezeul tau, si fratele tau sa traiasca impreuna cu tine.
Verset ce nu a fost comentat.
25:37 Sa nu-i imprumuti banii tai cu dobanda, si sa nu-i imprumuti merindele tale pe camata.
Verset ce nu a fost comentat.
25:38 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care v-am scos din tara Egiptului, ca sa va dau tara Canaanului, ca sa fiu Dumnezeul vostru.
Verset ce nu a fost comentat.
25:39 Daca fratele tau saraceste langa tine, si se vinde tie, sa nu-l pui sa-ti faca munca de rob.
Munca de rob. Un israelit care fusese vandut ca sa-i slujeasca altuia nu trebuia sa fie tratat ca un rob, ci ca un ziler. El nu trebuia sa fie tratat cu asprime si era obligatoriu sa fie eliberat in anul jubiliar. Nu era necesar ca un servitor sa astepte pana in anul jubiliar spre a fi rascumparat. Legea prevedea pentru el o eliberare dupa fiecare sase ani de slujire, daca dorea astfel (vezi Exod 21,1-6).
25:40 Ci sa fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; sa stea in slujba ta pana la anul de veselie.
Verset ce nu a fost comentat.
25:41 Atunci sa iasa de la tine, el si copiii lui care vor fi cu el, si sa se intoarca in familia lui, la mosia parintilor lui.
Verset ce nu a fost comentat.
25:42 Caci ei sunt slujitorii Mei, pe care i-am scos din tara Egiptului; sa nu fie vanduti cum se vand robii.
Verset ce nu a fost comentat.
25:43 Sa nu-l stapanesti cu asprime, si sa te temi de Dumnezeul tau.
Verset ce nu a fost comentat.
25:44 Daca vrei sa ai robi si roabe, sa-i iei de la neamurile care va inconjoara; de la ele sa cumparati robi si roabe.
Verset ce nu a fost comentat.
25:45 Veti putea sa-i cumparati si dintre copiii strainilor care vor locui la tine, si din familiile lor, pe care le vor naste in tara voastra; ei vor fi averea voastra.
Verset ce nu a fost comentat.
25:46 Ii puteti lasa mostenire copiilor vostri dupa voi, ca pe o mosie; si puteti sa-i tineti astfel robi pe veci. Dar cat despre fratii vostri, copiii lui Israel, nici unul din voi sa nu stapaneasca pe fratele sau cu asprime.
Verset ce nu a fost comentat.
25:47 Daca un strain, sau un venetic se imbogateste, si fratele tau saraceste langa el, si se vinde strainului care locuieste la tine sau vreunuia din familia strainului,
Se vinde strainului. Un israelit care ajunsese sarac si se vanduse in robie putea sa se rascumpere, daca era in stare, sau sa fie rascumparat chiar de la un strain. Suma de plata varia dupa anii care au ramas pana la anul eliberarii, pentru ca in acel an el devenea liber. In felul acesta, pretul platit pentru un rob si pretul platit pentru rascumparare erau considerate in functie de lungimea serviciului inainte de anul de eliberare.
Comentariile lui Ellen G. White
4 FE 323
4,5 ED 43 PP 531
8-11 PP 353
8-13 ED 43
10 MH 185
14 MH 188
17 DA 555
21,22 PP 351
23 PP 354
23-28 MH 184
25 DA 327
35 MH 186
35-37 DA 555; PP 532; 1T 534
40 PP 533
47-49 DA 327
25:48 el sa aiba dreptul de rascumparare, dupa ce se va fi vandut: unul din fratii lui sa poata sa-l rascumpere.
Verset ce nu a fost comentat.
25:49 Unchiul lui, sau fiul unchiului lui, sau una din rudele lui de aproape, va putea sa-l rascumpere; sau, daca are mijloace, sa se rascumpere singur.
Verset ce nu a fost comentat.
25:50 Sa faca socoteala cu cel ce l-a cumparat, din anul cand s-a vandut pana in anul de veselie; si pretul de platit va atarna de numarul anilor, care vor fi pretuiti ca ai unui om tocmit cu plata.
Verset ce nu a fost comentat.
25:51 Daca mai sunt inca multi ani pana la anul de veselie, isi va plati rascumpararea dupa pretul anilor acelora si sa-l scada din pretul cu care a fost cumparat;
Verset ce nu a fost comentat.
25:52 daca mai raman putini ani pana la anul de veselie, sa le faca socoteala, si sa-si plateasca rascumpararea dupa acesti ani.
Verset ce nu a fost comentat.
25:53 Sa fie la el ca unul tocmit cu anul; si acela la care va fi, sa nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tai.
Verset ce nu a fost comentat.
25:54 Iar daca nu este rascumparat in nici unul din aceste feluri, sa iasa de la el in anul de veselie, el si copiii lui care vor fi impreuna cu el.
Verset ce nu a fost comentat.
25:55 Caci copiii lui Israel sunt robii Mei; ei sunt robii Mei, pe care i-am scos din tara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
Verset ce nu a fost comentat.