25:23 Pamanturile sa nu se vanda de veci; caci tara este a Mea, iar voi sunteti la Mine ca niste straini si venetici.
Tara este a Mea. Desi Dumnezeu ii daduse poporului Sau tara Palestinei, El detinea inca titlul de proprietate asupra ei. Izraelitii erau ispravnici, nu proprietari.
Anul Sabatic si cel jubiliar au fost institutii unice fara paralela in nici o alta religie. Ce alta religie in afara de aceea a lui Iehova ar fi indraznit sa le porunceasca urmasilor ei sa se abtina de la lucru un an si sa le fagaduiasca binecuvantarea lui Dumnezeu in asa fel incat in al saptelea an pamantul sa produca suficient cat pentru doi ani? Esecul Dumnezeului lor de a le da un astfel de surplus fenomenal n-ar fi desfiintat religia lor? Daca Dumnezeu n-ar fi reusit sa-i aprovizioneze dupa
o astfel de experienta, poporul nu s-ar mai fi inchinat lui Iehova niciodata.
Trambitele sunau si libertatea era proclamata la incheierea Zilei Ispasirii in luna Tisri (versetul 9). Ce fericita clipa trebuia sa fi fost aceasta pentru cei care se aflau in servitute si care in acea zi primisera si ispasirea pentru pacatele lor, iar acum erau pusi in libertate. Ei puteau merge acasa pentru a-si incepe viata din nou.