24:1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
24:2 Porunceste copiilor lui Israel sa-ti aduca pentru sfesnic untdelemn curat de masline tescuite, ca sa tina candelele aprinse neincetat.
Untdelemn curat de masline. Instructiunea data aici cu privire la untdelemnul pentru candelele sfesnicului este aceeasi cu cea raportata in Exod 27,20.21. Untdelemnul era oferit de adunare dupa cum era si faina pentru painea punerii inainte si painile pentru Sarbatoarea Saptamanilor. Aaron era raspunzator pentru sfesnice si de prima data el le-a aranjat (Exod 30,8), dar mai tarziu aceasta a devenit lucrarea preotilor.
Untdelemnul obisnuit era stors intr-o presa de ulei, dar untdelemnul pentru candelele sanctuarului era scos prin tescuire. Boabele erau spalate cu grija si inlaturate toate impuritatile, frunzele si crengutele. Apoi ele erau tescuite si sfaramate, iar untdelemnul era lasat sa se adune singur. Aceasta metoda producea mai putin undelemn decat metoda cealalta, dar rezultatul era un produs mai superior.
Expertii in materie nu sunt de acord daca aceste candele ardeau si ziua si noaptea. Versetul 3 spune ca Aaron trebuia sa le pregateasca ,,sa arda neincetat de seara pana dimineata in fata Domnului”, in timp ce versetul 2 spune ca el trebuia sa tina candelele aprinse neincetat. Conform cu Exod 30,8, Aaron aprindea candelele seara, dar 1 Samuel 3,3 vorbeste despre ,,candele lui Dumnezeu”, care ,,nu se stinsese inca”. Totusi, in practica obisnuita, ,,candelele nu erau stinse toate
o data, ci raspandeau lumina ziua si noaptea” (PP 348). Desi diferitele afirmatii par sa fie contradictorii, ele sunt armonioase. Fie ,,candela lui Dumnezeu” (1 Samuel 3,3) nu era sfesnicul, fie Eli nu a fost asa de atent cum ar fi trebuit, ca sa urmeze ritualul prescris. Dupa cum pe altar trebuia sa fie intotdeauna o jertfa, iar pe masa trebuia sa fie in permanenta painea punerii inainte, tot asa trebuia sa fie si o candela care sa arda mereu. Chiar pe timpul zilei, lumina naturala avea sa fie neindestulatoare pentru preoti spre a-si indeplini ritualul zilnic intr-un cort bine acoperit si fara ferestre.
24:3 Aaron sa-l pregateasca dincoace de perdeaua dinauntru, care este inaintea marturiei, in cortul intalnirii, pentru ca sa arda neincetat de seara pana dimineata in fata Domnului. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri.
Verset ce nu a fost comentat.
24:4 Sa aseze candelele in sfesnicul de aur curat, ca sa arda neincetat inaintea Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
24:5 Sa iei floare de faina, si sa faci din ea douasprezece turte; fiecare turta sa fie facuta din doua zecimi de efa.
Douasprezece turte. Acum s-au dat instructiuni speciale pentru pregatirea si folosirea painii punerii inainte, amintita mai inainte de trei ori (Exod 25,30; 35,13; 39,36). Fiecare paine era facuta aproximativ din 4,5 litri de floare de faina. Nu se spune daca painea trebuia sa fie sau nu cu aluat, dar faptul ca a fost pusa inaintea domnului in prima despartitura ar insemna ca aluatul n-a fost folosit. Fiind o ,,jertfa de mancare” continua (Numeri 4,7), ea avea sa urmeze regulile pentru jertfele de mancare si, de aceea, trebuia sa fi fost facuta fara aluat (Levitic 2,4.11). Iosif Flavius afirma in mod specific ca aluatul nu era folosit (Antiquities III. 6. 6). In vremurile de mai tarziu pregatirea si aranjarea painilor era considerata ca o lucrare a levitilor (1 Cronici 9,32).
24:6 Sa le pui in doua siruri, cate sase in fiecare sir, pe masa de aur curat, inaintea Domnului.
Doua siruri. Adica, gramezi. Cuvantul inseamna o aranjare ordonata a tuturor lucrurilor (vezi Judecatori 6,26). Dimensiunea painilor ar cere mai degraba stivuirea, decat o aranjare in ,,siruri”.
24:7 Peste fiecare sir sa pui tamaie curata, care sa fie pe paine ca aducere aminte, ca un dar de mancare mistuit de foc inaintea Domnului.
Tamaie curata. Aceasta era pusa in doua cesti de aur, iar cand era luata paine, tamaia era arsa pe carbuni aprinsi ca jertfa pentru Domnul.
24:8 In fiecare zi de Sabat sa se puna aceste paini inaintea Domnului, neincetat: acesta este un legamant vesnic pe care-l vor tine copiii lui Israel.
In fiecare zi de Sabat. Conform Talmudului, paine punerii inainte era luata saptamanal de preoti in ziua de Sabat. Doi preoti luau painile si doi luau cestile cu tamaie. Cand erau gata sa ia painile si cestile, alti patru preoti intrau aducand painea cea noua si cestile cele noi cu tamaie. Cei care aduceau painea noua stateau in partea de nord, cu fata spre sud, iar cei care luau painea veche stateau in partea de sud, cu fata spre nord. Cand preotul dintr-o parte lua painile, preotul care era fata in fata cu el punea ,,paine noua”. Facand asa, ei erau cu bagare de seama sa nu o ia pe cea veche, pana cand cea noua nu era gata sa fie pusa la loc. In felul acesta, pe masa, era intotdeauna paine. Painea veche era apoi mancata de preoti ca parte a lor in locurile sfinte ale Sanctuarului. Aceasta era painea pe care Abimelec a dat-o lui David si oamenilor lui (1 Samuel 21,4-6; Matei 12,3.4).
Aceasta este adesea numita ,,Painea Prezentei” si Il simboliza de-a lungul timpului pe Hristos, adevarata Paine a Vietii (vezi Ioan 6,51). Painea mai dovedea si o constanta dependenta de Dumnezeu pentru toate nevoile lor, atat spirituale, cat si vremelnice (vezi Matei 6,31-34). Masa era intotdeauna pusa si painea reinnoita saptamana de saptamana. Dupa cum flacara candelelor sfesnicului se ridica spre cer, asa si tamaia de pe masa painii punerii inainte se inalta ca un miros placut catre Datatorul tuturor lucrurilor bune.
De la masa Domnului din Sanctuar la masa Domnului din Noul Testament este doar un pas mic. Preotii se impartaseau din painea care il reprezenta pe Acela care a coborat din cer. Noi mancam din painea despre care Hristos a spus ca este trupul Lui (1 Corinteni 11,24).
24:9 Painile acestea sa fie ale lui Aaron si ale fiilor lui, si sa le manance intr-un loc sfant; caci ele sunt pentru ei un lucru prea sfant, o parte din darurile de mancare mistuite de foc inaintea Domnului. Aceasta este o lege vesnica.
Verset ce nu a fost comentat.
24:10 Fiul unei femei israelite si al unui barbat egiptean, venind in mijlocul copiilor lui Israel, s-a certat in tabara cu un barbat israelit.
Fiul unei femei israelite. Faptul ca tanarul era fiul unui egiptean si ca el a venit in ,,mijlocul copiilor lui Israel” arata ca lui nu-i era ingaduit sa fie in tabara, dar ca totusi a intrat. Aici a avut loc
o cearta, iar tanarul a hulit numele domnului. Deoarece nu apartinea taberei, ci era considerat un strain, el a fost dus la inchisoare, pana se va putea afla voia Domnului, adica, pana puteau sa afle cum se aplica legile lui Israel unuia care era cel putin in parte strain. Cand el a intrat in tabara, scopul lui fusese in primul rand sa-si ridice cortul lui (PP 407).
24:11 Fiul femeii israelite a hulit si a blestemat Numele lui Dumnezeu. L-au adus la Moise. Mama sa se numea Selomit, fata lui Dibri, din semintia lui Dan.
A hulit. In loc sa se pocaiasca, el s-a dovedit a fi de o obraznicie impertinenta.
24:12 L-au aruncat in temnita, pana va spune Moise ce va porunci Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.
24:13 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
24:14 Scoate din tabara pe cel ce a hulit; toti cei ce l-au auzit, sa-si puna mainile pe capul lui, si toata adunarea sa-l ucida cu pietre.
Verset ce nu a fost comentat.
24:15 Sa vorbesti copiilor lui Israel, si sa le spui: Oricine va blestema pe Dumnezeul lui, isi va lua pedeapsa pentru pacatul lui.
Verset ce nu a fost comentat.
24:16 Cine va blestema Numele Domnului, va fi pedepsit cu moartea: toata adunarea sa-l ucida cu pietre. Fie strain, fie bastinas, sa moara, pentru ca a hulit Numele lui Dumnezeu.
Verset ce nu a fost comentat.
24:17 Cine va da unui om o lovitura de moarte, sa fie pedepsit cu moartea.
Verset ce nu a fost comentat.
24:18 Cine va da unui dobitoc o lovitura de moarte, sa-l inlocuiasca: viata pentru viata.
Verset ce nu a fost comentat.
24:19 Daca cineva raneste pe aproapele lui, sa i se faca asa cum a facut si el:
Verset ce nu a fost comentat.
24:20 frantura pentru frantura, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; sa i se faca aceeasi rana pe care a facut-o el aproapelui sau.
Verset ce nu a fost comentat.
24:21 Cine va ucide un dobitoc, sa-l inlocuiasca; dar cine va ucide un om, sa fie pedepsit cu moartea.
Verset ce nu a fost comentat.
24:22 Sa aveti aceeasi lege pentru strain ca si pentru bastinas; caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
Aceeasi lege. Incidentul amintit in versetele 10 la 14 a dat ocazia de lamuri anumite legi civile in privinta aplicarii lor fata de ,,un strain” (vezi Exod 21,12.24.33). Dumnezeu iarta pacatul oricare ar fi el, dar faradelegile civile nu pot fi puse pe acest temei. Israel era atat o natiune, cat si
o biserica, iar Dumnezeu a dat reguli pentru amandoua. Daca un om omoara pe un altul, in indurarea Sa, Dumnezeu il iarta, daca se pocaieste. De fapt, orice pacat poate sa comita un om, oricat de odios, dar inca mai este un candidat al bogatei indurari a lui Dumnezeu.
Dumnezeu cunoaste inima si poate ierta, si chiar iarta. Dar daca pedeapsa ar fi fost suspendata ori de cate ori un om se pocaia, fiecare criminal ar fi pretins pocainta si s-ar fi salvat de la spanzuratoare. Daca se afla ca pedeapsa era scutita prin pocainta, curand s-ar goli toate inchisorile.
Unii uita ca desi iarta, adesea, Dumnezeu nu indeparteaza pedeapsa pentru calcarea legii. David a pacatuit si s-a pocait, dar el n-a scapat de rezultatul pacatului sau. El sufera atata timp cat traieste. Un om calca regulile de viata si oricare ar fi abaterea, oricat a pacatuit de greu, Dumnezeu poate si vrea sa ierte. Dar omul scapa de urmarile naturale ale faptei sale numai in cele mai neobisnuite imprejurari. El este iertat, dar de obicei sufera pentru greselile lui.
Stapanirea ,,este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tau. Dar daca faci raul teme-te, caci nu degeaba poarta sabia. El este in slujba lui Dumnezeu, ca sa-L razbune si sa pedepseasca pe cel ce face rau” (Romani 13,4). Legea civila isi are locul ei.
De aceea, cerinta lui Dumnezeu despre ,,ochi pentru ochi si dintre pentru dinte”, nu este ceva care sa fie hotarat cu usurinta ca o porunca a Vechiului Testament. Acesta este principiul pe care se intemeiaza astazi orice stapanire. Daca n-ar fi pedeapsa de temut de cei rai, situatia ar fi mai rea decat acum. ,,Dregatorii nu sunt de temut pentru o fapta buna, ci pentru una rea. Vrei dar sa nu-ti fi frica de stapanire?” (Romani 13,3).
Dar daca trebuie sa fie o pedeapsa pentru fapta rea, cum sa fie hotarata aceasta pedeapsa.
Raspunsul este ca pedeapsa sa fie potrivita cu crima. De unde, ,,cine ucide un dobitoc, sa-l inlocuiasca”; ,,dobitoc pentru dobitoc”. Aceasta randuiala pare a fi dreapta. Aceasta este dreptatea si echitatea.
Comentariile lui Ellen G. White
5-9 PP 348
10-11 PP 407
10-16 PP 408
20 MB 109
24:23 Moise a vorbit copiilor lui Israel; au scos afara din tabara pe cel ce hulise, si l-au ucis cu pietre. Copiii lui Israel au facut dupa porunca pe care o daduse lui Moise Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.