24:8 In fiecare zi de Sabat sa se puna aceste paini inaintea Domnului, neincetat: acesta este un legamant vesnic pe care-l vor tine copiii lui Israel.
In fiecare zi de Sabat. Conform Talmudului, paine punerii inainte era luata saptamanal de preoti in ziua de Sabat. Doi preoti luau painile si doi luau cestile cu tamaie. Cand erau gata sa ia painile si cestile, alti patru preoti intrau aducand painea cea noua si cestile cele noi cu tamaie. Cei care aduceau painea noua stateau in partea de nord, cu fata spre sud, iar cei care luau painea veche stateau in partea de sud, cu fata spre nord. Cand preotul dintr-o parte lua painile, preotul care era fata in fata cu el punea ,,paine noua”. Facand asa, ei erau cu bagare de seama sa nu o ia pe cea veche, pana cand cea noua nu era gata sa fie pusa la loc. In felul acesta, pe masa, era intotdeauna paine. Painea veche era apoi mancata de preoti ca parte a lor in locurile sfinte ale Sanctuarului. Aceasta era painea pe care Abimelec a dat-o lui David si oamenilor lui (1 Samuel 21,4-6; Matei 12,3.4).
Aceasta este adesea numita ,,Painea Prezentei” si Il simboliza de-a lungul timpului pe Hristos, adevarata Paine a Vietii (vezi Ioan 6,51). Painea mai dovedea si o constanta dependenta de Dumnezeu pentru toate nevoile lor, atat spirituale, cat si vremelnice (vezi Matei 6,31-34). Masa era intotdeauna pusa si painea reinnoita saptamana de saptamana. Dupa cum flacara candelelor sfesnicului se ridica spre cer, asa si tamaia de pe masa painii punerii inainte se inalta ca un miros placut catre Datatorul tuturor lucrurilor bune.
De la masa Domnului din Sanctuar la masa Domnului din Noul Testament este doar un pas mic. Preotii se impartaseau din painea care il reprezenta pe Acela care a coborat din cer. Noi mancam din painea despre care Hristos a spus ca este trupul Lui (1 Corinteni 11,24).