24:22 Sa aveti aceeasi lege pentru strain ca si pentru bastinas; caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
Aceeasi lege. Incidentul amintit in versetele 10 la 14 a dat ocazia de lamuri anumite legi civile in privinta aplicarii lor fata de ,,un strain” (vezi Exod 21,12.24.33). Dumnezeu iarta pacatul oricare ar fi el, dar faradelegile civile nu pot fi puse pe acest temei. Israel era atat o natiune, cat si
o biserica, iar Dumnezeu a dat reguli pentru amandoua. Daca un om omoara pe un altul, in indurarea Sa, Dumnezeu il iarta, daca se pocaieste. De fapt, orice pacat poate sa comita un om, oricat de odios, dar inca mai este un candidat al bogatei indurari a lui Dumnezeu.
Dumnezeu cunoaste inima si poate ierta, si chiar iarta. Dar daca pedeapsa ar fi fost suspendata ori de cate ori un om se pocaia, fiecare criminal ar fi pretins pocainta si s-ar fi salvat de la spanzuratoare. Daca se afla ca pedeapsa era scutita prin pocainta, curand s-ar goli toate inchisorile.
Unii uita ca desi iarta, adesea, Dumnezeu nu indeparteaza pedeapsa pentru calcarea legii. David a pacatuit si s-a pocait, dar el n-a scapat de rezultatul pacatului sau. El sufera atata timp cat traieste. Un om calca regulile de viata si oricare ar fi abaterea, oricat a pacatuit de greu, Dumnezeu poate si vrea sa ierte. Dar omul scapa de urmarile naturale ale faptei sale numai in cele mai neobisnuite imprejurari. El este iertat, dar de obicei sufera pentru greselile lui.
Stapanirea ,,este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tau. Dar daca faci raul teme-te, caci nu degeaba poarta sabia. El este in slujba lui Dumnezeu, ca sa-L razbune si sa pedepseasca pe cel ce face rau” (Romani 13,4). Legea civila isi are locul ei.
De aceea, cerinta lui Dumnezeu despre ,,ochi pentru ochi si dintre pentru dinte”, nu este ceva care sa fie hotarat cu usurinta ca o porunca a Vechiului Testament. Acesta este principiul pe care se intemeiaza astazi orice stapanire. Daca n-ar fi pedeapsa de temut de cei rai, situatia ar fi mai rea decat acum. ,,Dregatorii nu sunt de temut pentru o fapta buna, ci pentru una rea. Vrei dar sa nu-ti fi frica de stapanire?” (Romani 13,3).
Dar daca trebuie sa fie o pedeapsa pentru fapta rea, cum sa fie hotarata aceasta pedeapsa.
Raspunsul este ca pedeapsa sa fie potrivita cu crima. De unde, ,,cine ucide un dobitoc, sa-l inlocuiasca”; ,,dobitoc pentru dobitoc”. Aceasta randuiala pare a fi dreapta. Aceasta este dreptatea si echitatea.
Comentariile lui Ellen G. White
5-9 PP 348
10-11 PP 407
10-16 PP 408
20 MB 109