23:6 Si in a cinsprezecea zi a lunii acesteia, va fi sarbatoarea azimelor in cinstea Domnului; sapte zile sa mancati azime.
Sarbatoarea Azimelor. Strans legata de Sarbatoarea Pastelui, totusi distincta de ea, era Sarbatoarea Azimelor care urma. Pentru scopuri practice, cele doua sarbatori erau considerate ca una si numele adesea se folosea in mod alternativ. Dar ca scop ele erau oarecum diferite. Pastele insemna eliberarea (Exod 12,13), painea nedospita aducea aminte de graba cu care a parasit Israel Egiptul (Exod 12,33.39; Deutronom 16,3). Dumnezeu a fost categoric in ce priveste felul in care trebuia sa fie praznuita Sarbatoarea Azimelor (Exod 12,15). Despre ea, Pavel spunea mai tarziu: ,,Sa praznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de rautate si viclenie, ci cu azimele curatiei si adevarului” (1 Corinteni 5,8).
Aluatul trebuia sa fie inlaturat cu totul. El reprezinta rautatea si viclenia (1 Corinteni 5,8) si invatatura falsa, asa cum era prezentata in invataturile fariseilor, saducheilor si a irodianilor (Matei 16,6.12; Marcu 8,15). Aluatul fariseilor reprezinta lacomia si nedreptatea (Matei 23,14), invidia (versetul 13), zelul fals (versetul 15), gresita pretuire a valorilor spirituale (versetele 16-22), neglijarea dreptatii, milei si credintei (versetul 23), migala zadarnica (versetul 24), ipocrizia (versetele 25-28), intoleranta (versetele 29-33) si cruzimea (versetele 34-36). Aluatul saducheilor este indoiala (Matei 22,23) si lipsa de cunoastere a Scripturilor si a puterii lui Dumnezeu (versetul 29). Aluatul Irodianilor este lingusirea, inclinatie lumeasca si ipocrizie (versetele 16-21) si planuirea de rele impotriva reprezentatilor lui Dumnezeu (Marcu 3,6).