23:5 In luna intaia, in a patrusprezecea zi a lunii, intre cele doua seri, vor fi Pastele Domnului.
Pastele Domnului. Pastele n-a fost instituit decat la eliberarea lui Israel din Egipt (Exod 12,14.27). El comemora puterea mantuitoare a lui Dumnezeu exercitata in favoarea lor cu acea ocazie istorica si de aceea pentru ei era ,,Pastele Domnului”. In contrast izbitor, ,,Sabatul Domnului” a devenit ca atare cand, la incheierea saptamanii de creatiune, Insusi Dumnezeu S-a odihnit in aceasta zi si a pus-o deoparte pentru binele si folosul omenirii (Geneza 2,1-3; Exod 20,8-11; Marcu 2,27.28). Toti oamenii isi datoreaza existenta puterii creatoare a lui Dumnezeu si de aceea au obligatia fata de El de a pazi intotdeauna ca sfanta ziua de odihna lasata de El.
Dupa cum s-a spus, Pastele a fost instituit in amintirea eliberarii lui Israel din robia egipteana. In ziua a zecea a lunii intai era ales un miel pentru fiecare familie ,,dupa numarul sufletelor” sau, daca familia era mica, se puteau uni doua sau mai multe familii pentru o jertfa. Mielul era pastrat pana in ziua a paisprezecea, cand era junghiat dupa-amiaza, tarziu, iar sangele lui era stropit pe usiorii usii (vezi comentariul pentru Exod 12,1-10). In aceeasi seara, carnea era mancata nu fiarta ca de obicei, ci fripta. Se putea folosi numai paine nedospita, cu ierburi amare (versetul 8). In anii de mai tarziu, aceste ritual a suferit modificari, dar in principiu a ramas acelasi.
Jertfa de Pasti este deosebita, fiind numita ,,jertfa Mea” (Exod 23,18; 34,25). Pastele comemora plecarea lui Israel din Egipt, dar mai arata si spre ,,Hristos, Pastele nostru”, care a trebuit sa fie ,,jertfit pentru noi” (1 Corinteni 5,7). In multe privinte, Pastele a prefigurat potrivit rastignirea. La rastignire nu a fost zdrobit nici un os al lui Hristos (Ioan 19,36); nici un os al mielului pascal nu era voie sa fie zdrobit (Exod 12,46; Numeri 9,12). Mielul pascal a fost junghiat in ziua a paisprezecea a lui Abib si mancat in aceeasi seara (Exod 12,6-10); Hristos a murit in timpul Pastelui (Ioan 19,14). Stropirea sangelui insemna ,,o trecere pe deasupra” din indurare, o eliberare de la moarte (Exod 12,13), tot asa prin sangele lui Hristos a avut loc o trecere cu vederea a pacatelor comise si marturisite (Romani 3,25). Jertfa de Paste era un miel (Exod 12,3), tot asa Hristos era ,,Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1,29). Mielul trebuia sa fie fara cusur (Exod 12,5), Hristos a fost fara cusur (1 Petru 1,19). Carnea mielului trebuia sa fie mancata (Exod 12,7), in acelasi fel, noi trebuie sa avem partasie cu trupul Lui (Ioan 6,51).
Pastele si Sarbatoare Azimelor sunt pline de adevar evanghelic. In junghierea mielului era luata masura salvarii intaiului nascut. Dar moartea mielului nu era suficienta spre a asigura salvarea, ci sangele trebuia sa fie stropit pe usiorii usii.
Pastele este simbolul mortii lui Hristos (1 Corinteni 5,7). Pe cruce, El a luat masuri ca fiecare sa fie mantuit. Dar crucea in si de la sine insasi nu mantuieste pe nimeni. Ea doar face ca mantuirea sa fie disponibila (vezi Ioan 1,12). Moartea mielului oferea mijloacele mantuirii, aplicarea sangelui facea eficace mijloacele oferite. Amandoua erau necesare. Tot asa si pentru crestini, ispasirea de pe cruce, desi este esentiala nu a fost de ajuns, mai trebuia sa aiba loc o aplicare individuala a sangelui. Stropirea sangelui era tot atat de importanta ca moartea mielului. Cu toate acestea, nici acestea nu erau indeajuns, mai trebuia sa fie mancata carnea si ea trebuia sa fie mancata in conditiile specificate (Exod 12,11). Si nici aceasta nu era suficient, orice aluat trebuia sa fie indepartat. Neglijenta fata de cel mai mic amanunt ar fi atras rezultate tragice (Exod 12,13; 19,23).
Un lucru este sa fii salvat de la moarte. Un alt lucru este sa ai mijloacele de intretinere a vietii. Acestea erau prevazute in mod pozitiv prin mancarea mielului, negativ prin abtinerea de la aluat. Hristos este ,,painea vie care a venit din cer”, din care trebuie sa manance omul daca vrea ,,sa traiasca vesnic” (Ioan 6,51). Mielul trebuia sa fie fript in intregime (Exod 12,9). Pentru fiecare miel trebuia sa fie un numar suficient de persoane, in asa fel ca toata carnea sa fie mancata (Exod 12,4). Nimic nu trebuia sa fie scos afara din casa si nimic lasat pana dimineata. Orice parte ramanea din ceea ce nu putea fi mancat trebuia sa fie arsa (Exod 12,10.46). In acelasi fel, crestinul trebuie sa asimileze in totul viata Aceluia care este reprezentat prin miel. Aceasta inseamna identificarea deplina a credinciosului cu Hristos. Aceasta inseamna acceptarea pe deplin a vietii si caracterului lui Isus.
Duplicatul din Noul Testament al Pastelui se afla in Cina Domnului, slujba impartasirii. Dupa ce a venit Hristos, injunghierea mielului pascal care prefigura venirea Lui nu mai putea avea valoare. Dar comemorarea jertfei de pe Calvar si puterea ei sustinatoare are valoare. Din acest motiv, Domnul a instituit masa simbolica a impartasirii, al carei scop este sa ne aduca aminte de masurile luate pe cruce pentru mantuirea noastra. Ca si prototipul ei, ea arata atat spre inapoi, cat si spre inainte, si trebuie sa ne amintim de Golgota ,,pana va veni El” (1 Corinteni 11,26).