23:3 Sase zile sa lucrati; dar ziua a saptea este Sabatul, ziua de odihna, cu o adunare sfanta. Sa nu faceti nici o lucrare in timpul ei: este Sabatul Domnului, in toate locuintele voastre.
o adunare sfanta. Sanu faceti nici o lucrare in timpul ei: este Sabatul Domnului, in toate locuintele voastre.
Sabatul, ziua de odihna. Literal, ,,pazirea unui Sabat al Sabatului”. Traducerea noastra omite sa redea forta deplina a originalului ebraic, care este in mod variat tradus un ,,Sabat de adanca odihna”, ,,Sabat de odihna totala”, ,,Sabat desavarsit”, ,,Sabat de odihna solemna”.
Sabatul este deosebit de toate celelalte sarbatori si adunari sfinte (vezi versetele 37 si 38) prin aceea ca isi are origine la creatiunea (Geneza 2,1-3), in timp ce sarbatorile anuale si ,,Sabatele” isi aveau originea la natiunea iudaica. Sabatul zilei a saptea ,,a fost facut pentru om” (Marcu 2,27) si de aceea este obligatoriu pentru toti oamenii pentru vecie; sarbatorile anuale erau facute pentru iudei si au incetat a mai fi obligatorii cand tipul s-a intalnit cu antitipul la moartea lui Hristos (Coloseni 2,16.17). Sabatul zilei a saptea este cuprins in Legea lui Dumnezeu, cele Zece Porunci, Constitutia Lui pentru lume. Pentru ca el a fost facut inainte de venirea pacatului, va ramane si dupa ce pacatul nu va mai fi (Isaia 66,22.23). Pe de alta parte, sarbatorile anuale iudaice erau numai vremelnice, locale, cu aplicatie ceremoniala, potrivite pentru conditiile din Palestina si nu puteau fi aplicate pe plan mondial.
In felul acesta, Sarbatoarea Primelor Roade (a recoltei de iarna-vara), tinuta primavara tarziu, in mai, nu putea fi respectata in emisfera sudica decat cu sase luni mai tarziu. Tot asa, n-ar fi fost posibil pentru oamenii din toate tarile sa respecte Sarbatoarea Corturilor toamna. Iudeii au descoperit ca nu este posibil nici chiar pentru ei sa pazeasca Ziua Ispasirii asa cum era poruncita de Dumnezeu, decat in legatura cu Templul. Pastele putea fi pazit cum trebuie in anticiparea venirii unui Rascumparator, dar nu dupa venirea Lui. Toate sarbatorile acestea au slujit scopului lor, fiind adaptate nevoile iudeilor in timp ce locuiau in Palestina, inainte de venirea lui Mesia. Ele au incetat, dar Sabatul zilei a saptea ramane.
Pentru a asigura ca Sabatul nu trebuia sa fie considerat o institutie iudaica, si deci care a incetat o data cu natiunea iudaica, Hristos a declarat in mod accentuat: ,,Sabatul a fost facut pentru om” (Marcu 2,27). El a adaugat: ,,De aceea Fiul Omului este Domn si al Sabatului” (versetul 28). El ii apartine Lui. El este ,,Domnul” lui. Nimeni sa nu-l falsifice pentru ca nu are nici un drept sa faca asa ceva. El este ,,ziua Mea cea sfanta”, zice Dumnezeu (Isaia 58,13).
Sabatul Domnului. ,,Acesta este Sabatul Domnului” si arata dreptul de proprietate. Daca Dumnezeu ar fi vorbit despre prima zi a saptamanii ca fiind ,,ziua Mea cea sfanta” sau ,,Sabatul Domnului”, astazi nimeni n-ar fi in indoiala ce a inteles El prin aceasta. In schimb, El foloseste exact aceleasi expresii cu privire la ziua a saptea. Aceasta este ziua Lui.