23:16 Sa numarati cincizeci de zile pana in ziua care vine dupa al saptelea Sabat; si atunci sa aduceti Domnului un nou dar de mancare.
Cincizeci de zile. Aceasta sarbatoare avea loc in ziua a cincizecia dupa prezentarea snopului de leganat, in a saisprezecea zi a lunii Abib, adica in a sasea zi a lunii a treia, tarziu in mai, sau inceputul lui iunie. Ea era cunoscuta ca ,,Sarbatoarea saptamanilor”, sau a ,,celor dintai roade”. Pe vremea Noul Testament era cunoscuta ca ,,Cincizecimea”.
Dupa cum snopul de leganat era prezentat la inceputul secerisului, inainte de a putea fi folosita noua productie, tot asa Cincizecimea venea la sfarsitul tuturor cerealelor, nu numai de orz, ca in cazul snopului de leganat. Era recunoasterea bucuroasa a dependentei lui Israel de Dumnezeu ca datator al tuturor darurilor bune. De data aceasta nu era un snop care sa fie prezentat, ci doua paini din floarea fainii, coapte cu aluat, impreuna cu sapte miei, un vitel si doi berbeci (Levitic 23,17.18). Acestia au fost insotiti de un tap pentru jertfa pentru pacat si doi miei pentru jertfa de multumire (versetul 19).
La praznuirea Pastelui nu trebuia sa fie mancat nici un aluat sau sa se gaseasca in casele oamenilor. La Cincizecime trebuiau sa fie prezentate doua paini ,,coapte cu aluat” (versetul 17). Snopul de leganat este Hristos ,,Cel dintai rod” (vezi versetul 14). El a fost fara de pacat.
Cincizecimea simbolizeaza revarsarea Duhului Sfant. Dupa cum painile de leganat erau prezentate la cincizeci de zile inclusiv, dupa prezentarea snopului de leganat, tot asa au fost cincizeci de zile inclusiv intre invierea lui Hristos si revarsarea Duhului Sfant in ziua Cincizecimii (Fapte 2,1-4). Patruzeci din aceste zile Hristos le-a petrecut pe pamant instruindu-i si ajutandu-i pe ucenicii Sai (Fapte 1. 3). Apoi, El s-a inaltat si timp de zece zile cei unsprezece ucenici au continuat in rugaciune si implorare pana ce ,,a venit ziua Cincizecimii”. Cu Cincizecimea a venit plinatatea Duhului (Fapte 1,8; 2,4). La Cincizecime lucrarile ucenicilor s-au adaugat acelora ale lui Hristos si rezultatul a fost maret pentru Imparatia cerurilor.
Aceste zece zile au fost importante pentru biserica de pe pamant. Ele au fost importante si pentru cer. Cand Hristos ,,S-a suit sus a luat robia roaba, si a dar daruri oamenilor” (Efeseni 4,8). Cei care fusesera inviati la moartea lui Hristos si ,,au iesit din morminte dupa invierea Lui” s-au inaltat cu El la cer si au fost prezentati atunci inaintea Tatalui ca un fel de parga a invierii (Matei 27,52.53).