22:1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
22:2 Vorbeste lui Aaron si fiilor lui, ca sa se fereasca de lucrurile sfinte, care Imi sunt inchinate de copiii lui Israel, si sa nu necinsteasca Numele Meu cel sfant. Eu sunt Domnul.
Sa se fereasca. Tot ce slujea la Cortul Intalnirii trebuia sa fie cu totul curat, ceremonial sau altfel. Daca vreun preot devenea necurat, trebuia sa evite cu grija sa se atinga de vreunul din lucrurile sfinte si nici macar sa nu se apropie de ele. Acestea cuprindeau tot ce apartinea de slujba de la sanctuar precum: altarele, cu toate uneltele lor si jertfele aduse preotilor de popor. Daca vreunul facea asa, era nimicit dinaintea Domnului, adica de la slujba Cortului Intalnirii.
22:3 Spune-le: Orice om dintre urmasii vostri si din neamul vostru, care se va apropia de lucrurile sfinte pe care le inchina Domnului copiii lui Israel, si care va avea pe el o necuratie, omul acela sa fie nimicit dinaintea Mea. Eu sunt Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.
22:4 Orice om din neamul lui Aaron, care va avea lepra sau scurgere de samanta, sa nu manance din lucrurile sfinte pana nu va fi curat. Tot asa si cel ce se va atinge de cineva spurcat prin atingerea de vreun mort, de cel ce va avea o lepadare de samanta in somn,
Lepra. Cele mai multe din pangaririle care puteau sa vina asupra unui preot aveau sa fie numai de natura vremelnica si excluderea de la sanctuar avea sa dureze numai pana seara. Totusi, cei care contractau lepra, sau care aveau o rana deschisa erau exclusi pana erau declarati din nou curati, oricat de lunga ar fi putut fi perioada de timp. In timpul despartirii lor, ei erau intretinuti ca si ceilalti preoti, dar nu puteau manca din lucrurile jertfite, pentru ca aceasta ar fi inclus purtarea pacatului.
22:5 cel ce se va atinge de o taratoare si se va spurca, sau un om atins de vreo necuratie oarecare si care se va fi facut necurat prin ea.
De o taratoare. Dumnezeu a poruncit ca tot ce slujea la sanctuar sa fie absolut curat. Daca un preot avea sa atinga o taratoare, sau o alta persoana care nu era curata, el trebuia sa se spele si nu ii era ingaduit sa slujeasca pana in ziua urmatoare.
22:6 Cine se va atinge de aceste lucruri, va fi necurat pana seara; sa nu manance din lucrurile sfinte, decat dupa ce isi va scalda trupul in apa;
Verset ce nu a fost comentat.
22:7 dupa asfintitul soarelui, va fi curat; si in urma va manca din lucrurile sfinte, caci aceasta este hrana lui.
Dupa asfintitul soarelui. Apusul soarelui incheia ziua. La timpul acesta se incheiau usile Cortului Intalnirii si in acea zi nu se mai slujea. De aceea, cand preotul era necurat pana seara, el nu putea sluji pana in ziua urmatoare.
22:8 Sa nu manance dintr-o vita moarta sau sfasiata, ca sa nu se spurce cu ea. Eu sunt Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.
22:9 Sa pazeasca poruncile Mele, ca sa nu-si ia pedeapsa pentru pacatul lor si sa nu moara, pentru ca au necinstit lucrurile sfinte. Eu sunt Domnul, care ii sfintesc.
Ca sa nu isi ia pedeapsa. In tot timpul, preotii trebuiau sa se abtina de la mancarea lucrurilor necurate, care fusesera sfasiate, sau care murisera de la sine. Oricine facea asa ceva cu stiinta avea ,,sa moara”.
22:10 Nici un strain sa nu manance din lucrurile sfinte; cel ce locuieste la un preot ca oaspete, si cel tocmit cu ziua, sa nu manance din lucrurile sfinte.
Lucrurile sfinte. Adica, hrana zilnica a preotului si a familiei lui, care venea in cea mai mare parte din jertfele poporului. Robii evrei si familiile lor erau considerati ca apartinand familiei si de aceea puteau sa manance din ,,lucrurile sfinte”. O fiica maritata care locuia cu barbatul ei era considerata ca apartinand altei familii si de aceea nu putea sa manance din ele.
22:11 Dar robul cumparat de preot cu pret de argint, va putea sa manance, tot asa si cel nascut in casa lui; ei sa manance din hrana lui.
Verset ce nu a fost comentat.
22:12 Fata unui preot, maritata dupa un strain, sa nu manance din lucrurile sfinte aduse jertfa prin ridicare.
Verset ce nu a fost comentat.
22:13 Dar fata unui preot, care va fi ramas vaduva sau despartita de barbat, fara sa aiba copii, si care se va intoarce in casa tatalui sau, ca atunci cand era fata, va putea sa manance din hrana tatalui ei. Dar nici un strain sa nu manance din ea.
Verset ce nu a fost comentat.
22:14 Daca un om mananca dintr-un lucru sfant, fara sa bage de seama, sa dea preotului pretul lucrului sfant, adaugand inca o cincime la el.
Fara sa bage de seama. Daca un om care nu era indreptatit sa manance din lucrurile sfinte facea acest lucru fara sa isi dea seama, prin aceasta pacatuia fata de ,,lucrurile inchinate Domnului” si i se aplica regula din capitolul 5,15.16. Un preot trebuia sa fie intotdeauna cu bagare de seama spre a evita incalcarea acestei reguli. Se putea, de exemplu, ca o fiica sa-i viziteze pe parintii ei acasa si sa i se dea o portie de mancare pe care sa o ia acasa. Daca aceasta era ,,sfanta”, ea nu avea drept la ea. Un vizitator putea sa fie invitat sa manance cu familia preotului. Se putea sa fie incomod sa se gateasca o mancare deosebita numai pentru vizitator care trebuia sa aleaga ce era ingaduit sa manance. Daca el sau gazda facea o greseala, aceasta ar fi constituit un pacat.
22:15 Preotii sa nu necinsteasca lucrurile sfinte aduse de copiii lui Israel, pe care le-au adus ei Domnului ca jertfa prin ridicare;
Verset ce nu a fost comentat.
22:16 ei vor face sa apese astfel asupra lor pacatul de care s-ar face vinovati mancand din lucrurile sfinte: caci Eu sunt Domnul, care ii sfintesc.
Verset ce nu a fost comentat.
22:17 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
22:18 Vorbeste lui Aaron si fiilor lui, si tuturor copiilor lui Israel, si spune-le: Orice om din casa lui Israel sau dintre strainii din Israel, care va aduce o ardere de tot Domnului, fie pentru implinirea unei juruinte, fie ca dar de buna voie,
Strainii. Adica, un individ nenaturalizat care locuia printre evrei. Un strain putea sa aduca o jertfa, dar nu se putea apropia un altar asemenea unui israelit. Preotul primea jertfa si o sacrifica pentru el. O astfel de jertfa avea sa fie inevitabil o jertfa de buna-voie, fata de care desigur se aplica regula din capitolul 1,3.
22:19 sa ia o parte barbateasca fara cusur din boi, miei sau capre, pentru ca jertfa sa fie primita.
Verset ce nu a fost comentat.
22:20 Sa nu aduceti nici una care sa aiba vreun cusur, caci n-ar fi primita.
Verset ce nu a fost comentat.
22:21 Daca un om aduce Domnului din boi sau din oi o jertfa de multumire, fie pentru implinirea unei juruinte, fie ca dar de buna voie, vita pentru jertfa sa fie fara cusur, ca sa fie primita; sa n-aiba nici un cusur in ea.
Jertfa de multumire. O fagaduinta de a infatisa Domnului un animal constituia si o juruinta. Un animal inferior nu era primit. El trebuia sa fie desavarsit din toate punctele de vedere. Aceasta se aplica atat la israelit, cat si la strain.
22:22 Sa n-aduceti nici una care sa fie oarba, sluta, sau ciuntita, care sa aiba bube, raie sau pecingine; din acestea sa n-aduceti pe altar ca jertfa mistuita de foc inaintea Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
22:23 Ca dar de buna voie vei putea sa jertfesti un bou sau un miel cu un madular prea lung sau prea scurt; dar, ca dar pentru implinirea unei juruinte, nu va fi primit.
Dar de bunavoie. Totusi, daca acesta era un dar de bunavoie si nu o juruinta, aducatorul putea sa ofere chiar si un animal care avea ceva ,,in plus”, sau ii lipsea o parte. Astfel de daruri erau folosite adesea pentru saraci. Putea sa fie un corn frant, sau putea sa aiba un defect la picior, sau o cicatrice pe piele. Nici una din acestea nu o facea nepotrivita pentru hrana.
22:24 Sa n-aduceti Domnului un dobitoc cu boasele frante, stricate, smulse sau taiate; sa nu-l aduceti ca jertfa in tara voastra.
Boasele frante. Aceasta se refera la animale ranite intamplator. Se pare ca mutilarea deliberata a animalelor era oprita.
22:25 Nici sa nu luati de la strain vreunul din aceste dobitoace, ca sa-l aduceti ca mancare Dumnezeului vostru; caci sunt slutite, au metehne: si n-ar fi primite.
Mancare Dumnezeului vostru. Adica, jertfele aduse de popor, de care erau dependenti preotii pentru traiul lor.
22:26 Domnul a zis lui Moise:
Verset ce nu a fost comentat.
22:27 Vitelul, mielul sau iedul, dupa nastere, sa mai ramana sapte zile cu mama sa, si apoi, de la a opta zi inainte, va fi primit sa fie adus Domnului ca jertfa mistuita de foc.
Sapte zile cu mama-sa. Un animal nou nascut nu era primit imediat ca jertfa (vezi comentariul pentru Exod 22,30). Pentru jertfa nu exista o limita superioara de varsta, cu exceptia cand se arata in mod specific. Ghedeon a jertfit un vitel in varsta de sapte ani (Judecatori 6,25).
22:28 Vaca, oaia sau capra, sa n-o junghiati ca jertfa in aceeasi zi cu fatul lor.
Cu fatul lor. Nu ni se spune de ce nu putea sa fie o vaca junghiata in aceeasi zi cu fatul ei. Aceasta regula pare sa fie de aceeasi natura ca aceea care oprea luarea din cuibul de pasare a mamei si a puiului ei (Deutronom 22,6). Poate ca aceste precepte erau destinate sa invete pe Israel bunatatea si mila, chiar si fata de animalele necuvantatoare. Se mai putea ca riturile religioase pagane sa fi cerut astfel de practici, iar faptul acesta in sine ar putea produce o explicatie potrivita pentru interdictia data aici (vezi comentariul pentru Exod 23,19).
Principiul bunatatii fata de animale este bun si astazi. Sa nu omoram cand nu este necesar, ci mai degraba sa simtim acea delicata si grijulie purtare de grija pe care Insusi Creatorul o are pentru vietuitoarele campului si ale padurii (Matei 10,29). Chiar si copiii cei mici se simt nemultumiti cand se aduce vatamare animalelor lor favorite. Sa nu pierdem aprecierea sensibila a copilariei pentru bunatate. Cruzimea de orice fel se va dovedi revoltatoare. Fie ca medicii sa fie cu bagare de seama, sa nu devina insensibili fata de suferintele altora. Fie ca slujbasii sa nu uite slabiciunile omenirii si nevoia de simpatie mai mult decat de mustrare
22:29 Cand veti aduce Domnului o jertfa de multumire, s-o aduceti asa ca sa fie primita.
O jertfa de multumire. Versetele 29 si 30 repeta instructiunile din capitolul 7,15.
22:30 Vita sa se manance in aceeasi zi; sa nu lasati nimic din ea pana a doua zi dimineata. Eu sunt Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.
22:31 Sa paziti poruncile Mele, si sa le impliniti. Eu sunt Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.
22:32 Sa nu necinstiti Numele Meu cel sfant, ca sa fiu sfintit in mijlocul copiilor lui Israel. Eu sunt Domnul, care va sfintesc,
Verset ce nu a fost comentat.
22:33 si care v-am scos din tara Egiptului, ca sa fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.