20:1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
Domnul a vorbit. Cele mai multe dintre incalcarile amintite in acest capitol au fost infatisate in capitolele 18 si 19. Apelul catre popor a fost facut pe plan curat spiritual, un apel la simtul lor de dreptate. Aici incalcarile sunt considerate crime contra statului si mai ales ele erau pasibile de pedeapsa. In general, pedeapsa era moartea.
20:2 Spune copiilor lui Israel: Daca un om dintre copiii lui Israel sau dintre strainii care locuiesc in Israel, da lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela sa fie pedepsit cu moartea: poporul din tara sa-l ucida cu pietre.
Lui Moloh. Aceasta nu era o simpla consacrare a copilului lui Moloh, ci era o jertfire adevarata prin foc, in care copilul era ars de viu (Psalmi 106,37.38; Isaia 57,5; Ieremia 7,31; 19,5; Ezechiel 16,21; 23,39). Cat priveste discutia asupra cuvantului ,,Moloh”, vezi comentariul pentru capitolul 18,21.
20:3 Si Eu Imi voi intoarce Fata impotriva omului aceluia, si-l voi nimici din mijlocul poporului sau, pentru ca a dat lui Moloh pe unul din copiii sai, a spurcat locasul Meu cel sfant, si a necinstit Numele Meu cel sfant.
Verset ce nu a fost comentat.
20:4 Daca poporul tarii inchide ochii fata de omul acela, care da lui Moloh copii de ai sai, si nu-l omoara,
Verset ce nu a fost comentat.
20:5 Imi voi intoarce Eu Fata impotriva omului aceluia si impotriva familiei lui, si-l voi nimici din mijlocul poporului lui, impreuna cu toti cei ce curvesc ca el cu Moloh.
Il voi nimici. Literal ,,dobori”, ,,despica”, ,,risipi”, ,,nimici”. Dumnezeu a hotarat ca aceia care isi jertfesc copiii lor lui Moloh sa fie executati, de obicei prin omorare cu pietre. Daca poporul nu lua masuri, ci trecea cu vederea crima, Dumnezeu urma sa ia cazul in propriile maini spre a-l ,,nimici din mijlocul poporului impreuna cu toti cei ce curvesc cu el”. In cele mai multe cazuri, nu este clar in ceea ce priveste mijloacele prin care erau nimiciti pacatosii (vezi comentariul pentru Geneza 17,14; Exod 12,15). Aici acestea pot sa insemne numai moartea.
20:6 Daca cineva se duce la cei ce cheama pe morti si la ghicitori, ca sa curveasca dupa ei, Imi voi intoarce Fata impotriva omului aceluia, si-l voi nimici din mijlocul poporului lui.
Cheama mortii. Cei care cautau pe orice cale sa ia contact cu duhurile sau sa comunice cu mortii erau pedepsiti de asemenea (v.27). Deoarece pedeapsa cu moartea nu este amintita in versetul 6, se presupune ca in unele cazuri aceasta era lasata la hotararea judecatorilor, dupa gravitatea abaterii. Conform cu versetul 27, pedeapsa obisnuita era moartea. Cat priveste intelesul termenului, vezi explicatiile de la capitolul 19,31.
20:7 Voi, sa va sfintiti, si sa fiti sfinti, caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
Voi sa va sfintiti. Asa cum s-a observat mai inainte, aceasta este nota dominanta a Leviticului si una pe care Dumnezeu dorea ca poporul Sau sa o aiba mereu in minte. Motivul dat este simplu: ,,Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.
20:8 Sa paziti legile Mele, si sa le impliniti. Eu sunt Domnul, care va sfintesc.
Sa paziti legile Mele. Versetul 7 intipareste sfintenia. Imediat urmeaza porunca: ,,Sa paziti legile Mele” si apoi cuvintele: ,,Eu Sunt Domnul care va sfintesc”. Aici sunt unite sfintenia si pazirea legilor lui Dumnezeu. Cum si trebuiau sa fie in viata reala. Pretentia ca sfintirea poate fi dobandita fara ascultarea de voia lui Dumnezeu este o pretentie falsa.
20:9 Daca un om oarecare blestema pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatal sau sau pe mama sa: sangele lui sa cada asupra lui.
Blastama pe tatal sau. Nu suntem informati ce anume se cuprindea in acest blestem care atragea pedeapsa cu moartea. Faptul ca acest act nu este definit inseamna ca includea orice fel de lipsa de respect.
Moartea pare o pedeapsa severa doar pentru blestemul cuiva. Ce mare raspundere punea aceasta asupra parintilor pentru a-l creste in asa fel pe copil, incat acesta sa aiba respect pentru autoritate. Despre aceasta pedeapsa ni se aduce aminte cand vedem parintii care se supun cu blandete abuzului unui copil care intr-un acces de manie nu numai ca refuza sa asculte, tipa, bate din picior, se revolta si chiar bate pe tata si pe mama. Astfel de parinti pot sa regrete prea tarziu ca nu s-au ocupat de copil la timp, ci i-au permis sa treaca peste ce era oprit. Regretul cel mai mare are sa vina o data cu intelegerea ca, daca ar fi lucrat intelept si prompt, baiatul ar fi putut sa fie salvat pentru Imparatia lui Dumnezeu.
20:10 Daca un om preacurveste cu o femeie maritata, daca preacurveste cu nevasta aproapelui sau, omul acela si femeia aceea preacurvari sa fie pedepsiti cu moartea.
Preacurveste. Versetele 10-21 nu constituie o lectura placuta. Nici nu au fost scrise cu scopul acesta. Lucrurile amintite sunt lucruri rusinoase, lucruri rele. De aceea, pedeapsa este in general moartea.
20:11 Daca un om se culca cu nevasta tatalui sau, si descopera astfel goliciunea tatalui sau, omul acela si femeia aceea sa fie pedepsiti cu moartea; sangele lor sa cada asupra lor.
Verset ce nu a fost comentat.
20:12 Daca un om se culca cu nora sa, amandoi sa fie pedepsiti cu moartea; au facut o amestecatura de sange: sangele lor sa cada asupra lor.
Verset ce nu a fost comentat.
20:13 Daca un om se culca cu un om cum se culca cineva cu o femeie, amandoi au facut un lucru scarbos; sa fie pedepsiti cu moartea, sangele lor sa cada asupra lor.
Verset ce nu a fost comentat.
20:14 Daca un om ia de nevasta pe fata si pe mama ei, este o nelegiuire: sa-i arda in foc, pe el si pe ele, ca nelegiuirea aceasta sa nu fie in mijlocul vostru.
Verset ce nu a fost comentat.
20:15 Daca un om se culca cu o vita, sa fie pedepsit cu moartea; si vita s-o omorati.
Verset ce nu a fost comentat.
20:16 Daca o femeie se apropie de o vita, ca sa curveasca cu ea, sa ucizi si pe femeie si pe vita; sa fie omorate: sangele lor sa cada asupra lor.
Verset ce nu a fost comentat.
20:17 Daca un om ia pe sora sa, fata tatalui sau sau fata mamei lui, daca ii vede goliciunea ei si ea ii vede pe a lui, este o miselie; sa fie nimiciti sub ochii copiilor poporului lor; el a descoperit goliciunea surorii lui, isi va lua pedeapsa pentru pacatul lui.
Verset ce nu a fost comentat.
20:18 Daca un om se culca cu o femeie care este la sorocul femeilor, si-i descopera goliciunea, daca-i descopera scurgerea, si ea isi descopera scurgerea sangelui ei, amandoi sa fie nimiciti din mijlocul poporului lor.
Verset ce nu a fost comentat.
20:19 Sa nu descoperi goliciunea surorii mamei tale, nici a surorii tatalui tau, caci inseamna sa descoperi pe ruda ta de aproape: amandoi acestia isi vor lua pedeapsa pacatului.
Verset ce nu a fost comentat.
20:20 Daca un om se culca cu matusa sa, a descoperit goliciunea unchiului sau; isi vor lua pedeapsa pacatului lor: vor muri fara copii.
Fara copii. Pedeapsa aceasta astazi poate sa nu para drastica, dar in vremurile vechi ea insemna mult. A muri fara copii insemna a nu avea parte in nadejdea lui Israel, a fi practic in afara legamantului.
20:21 Daca un om ia pe nevasta fratelui sau, este o necuratie; a descoperit goliciunea fratelui sau: nu vor avea copii.
Verset ce nu a fost comentat.
20:22 Sa paziti toate legile Mele si toate poruncile Mele, si sa le impliniti, pentru ca tara in care va duc sa va asez, sa nu va verse din gura ei.
Verset ce nu a fost comentat.
20:23 Sa nu traiti dupa obiceiurile neamurilor, pe care le voi izgoni dinaintea voastra; caci ele au facut toate aceste lucruri, si Mi-este scarba de ele.
Obiceiurile neamurilor. Dumnezeu a dorit ca poporul Sau sa fie despartit de cei din jurul lor, in obiceiuri, imbracaminte, moralitate, chiar si in mancarea lor. Idealul lui Dumnezeu pentru poporul Sau este o despartire completa de lume.
20:24 V-am spus: Voi le veti stapani tara; Eu va voi da-o in stapanire: este o tara in care curge lapte si miere. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am pus de o parte dintre popoare.
Verset ce nu a fost comentat.
20:25 Sa faceti deosebire intre dobitoacele curate si necurate, intre pasarile curate si necurate, ca sa nu va spurcati prin dobitoacele, prin pasarile, prin toate taratoarele de pe pamant, pe care v-am invatat sa le deosebiti ca necurate.
Sa faceti deosebire. Vezi comentariul pentru capitolul 11.
20:26 Voi sa-Mi fiti sfinti, caci Eu sunt sfant, Eu, Domnul; Eu v-am pus de o parte dintre popoare, ca sa fiti ai Mei.
Pus de-o parte. Literal ,,despartiti”. Acelasi cuvant ebraic apare in Geneza 1,4.6.7.14; Exod 26,33; Isaia 59,2; etc. El este tradus in Levitic 20,24 ca ,,pus de-o parte” si in versetul 25 ca ,,deosebire”. Israel trebuia sa fie deosebit de toate celelalte natiuni nu numai in felul de inchinare, ci si in idealurile, obiectivele, viata sociala si modul de recreare, dieta si imbracaminte. Dumnezeu a ,,despartit” pe poporul Sau de toate celelalte neamuri nu numai pentru a-i face deosebiti de toti ceilalti, ci pentru ca ei sa reprezinte in orice obicei al vietii propria Lui desavarsire de caracter. In felul acesta, chiar si popoarele pagane aveau sa recunoasca superioritatea legilor lui Dumnezeu. (Deutronom 4,6-9)
Comentariile lui Ellen G. White
2,3 5T 320
6 GC 556 si PP 685.
7 5T 743
7-8 CH 66, 68, 83 si ML 250
23-25 MH 280
26 GC 556
20:27 Dar daca un om sau o femeie cheama duhul unui mort, sau se indeletniceste cu ghicirea, sa fie pedepsiti cu moartea; sa-i ucideti cu pietre: sangele lor sa cada asupra lor.
Verset ce nu a fost comentat.