18:4 Sa impliniti poruncile Mele, si sa tineti legile Mele: sa le urmati. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
Sa impliniti poruncile Mele. Aceasta era singura lor scapare. In mijlocul pacatului si al degradarii, in mijlocul unei natiuni necinstite si perverse, Dumnezeu doreste ca poporul Lui sa lumineze ca lumina a lumii (Filipeni 2,15).
Unii s-au mirat de ce a ingaduit Dumnezeu ca poporul Sau sa locuiasca in mijlocul unor conditii asemenea celor existente in Egipt si Canaan. Cu toate ca traisera in Egipt ei nu trebuiau sa se amestece cu egiptenii (vezi Ioan 17,15). Acest lucru este evident din faptul ca Dumnezeu a prevazut un loc separat pentru ei, tara Gosen. Daca si-ar fi pastrat locul, daca ar fi ascultat de sfatul lui Dumnezeu, ei ar fi ramas despartiti de relele care ii inconjurau. In loc sa faca asa, ei s-au amestecat cu egiptenii, au invatat caile lor si au ajuns corupti. Cei 40 de ani ai lor de peregrinaj au fost ani de educare, in timpul carora Dumnezeu a planuit ca ei sa uite caile Egiptului si sa invete caile Lui. Cand a venit timpul sa intre in tara Canaan, generatia care plecase din Egipt disparuse cu totul. In acest interval de timp, Dumnezeu le-a dat Legea Sa la Sinai. El le-a dat porunci pe care ,,omul care le va pazi, va trai prin ele”. El le-a aratat puterea Lui si priceperea Lui de a se ingriji de ei in toate imprejurarile. Toate acestea aveau drept scop sa intareasca credinta lor. Daca ei si-ar fi pus increderea in Dumnezeu, toate ar fi fost bune.
Dumnezeu a condus pe Israel in tara Canaanului, cunoscand ispitele care ii asteptau acolo. El ar fi putut face si altfel, dar in intelepciunea Lui a considerat El ca asa este cel mai bine. Cu toate acestea, ei nu trebuiau sa se amestece cu canaanitii, nici sa invete caile lor. Procesul ocuparii tarii Canaanului trebuia sa fie un proces gradat (Exod 23,29.30). In timpul procesului, ei urmau sa mai aiba ocazii pentru dezvoltarea caracterului, iar credinciosia lor fata de Dumnezeu trebuia sa fie pusa la proba. Daca Dumnezeu ar fi indepartat toate ispitirile imediat, n-ar mai fi putut avea loc nici o dezvoltare a caracterului.
Israel trebuia sa se ocupe numai atata teritoriu cat sa corespunda nevoilor imediate. Planul era ideal. El avea sa ocroteasca pe Israel si sa-i dea teritoriul necesar si, in acelasi timp, i-ar fi pazit de asocierea directa cu paganii si ar fi lasat un camp misionar tocmai la usa lor. Dar Israel n-a conlucrat cu Dumnezeu. Ei ,,n-au intrat” (Evrei 4,6).