17:9 si n-o aduce la usa cortului intalnirii, ca s-o aduca jertfa Domnului, omul acela sa fie nimicit din poporul lui.
Omul acela sa fie nimicit. Versetele 1-7 prezinta legislatia care intentioneaza sa-i apere pe izraeliti de influenta molipsitoare a egiptenilor (vezi cap. 18,3). Faptul ca Dumnezeu considera problema de mare importanta este evident din pedeapsa pentru incalcarea adusa. Pentru anumite incalcari ale legii cu privire la necuratie fizica Dumnezeu a poruncit ritualurile curatirii. In alte cazuri, El cerea o jertfa, iar in anumite alte cazuri restituirea. Dar aici, El prescrie aceeasi pedeapsa severa de excomunicare, care cadea asupra pacatosului in Ziua Ispasirii daca neglija sa se umileasca. ,,Strainul” era cuprins in aceasta regula (v.8). Cel putin in cazul lui, a fi ,,nimicit” probabil ca insemna excluderea de la privilegiile partasiei cu poporul lui Dumnezeu (vezi Geneza 17,14; Exod 12,15).
Israel avea multe lucruri de invatat, iar Dumnezeu a hotarat ca aceste invataturi sa le invete in pustie. Aici, izraelitii erau o grupa compacta, nici nu semanau, nici nu secerau si puteau sa acorde toata atentia la instructiunile primite. De exemplu, painea lor zilnica venea direct din cer, amintindu-le mereu de dependenta lor de Dumnezeu.
Porunca de a sacrifica toate animalele la usa Sanctuarului a fost abrogata dupa ce Israel a intrat in Canaan (vezi Deutronom 12,15.20.21). Toate animalele de jertfa trebuiau sa fie aduse la Cortul Intalnirii, dar daca sacrificarea era pentru hrana zilnica, puteau sa omoare animalul acasa. Probabil ca pe vremea aceea Israel invatase lectia pe care a hotarat Dumnezeu s-o invete, ba mai mult, multimea amestecata nu mai era o capcana pentru ei.
S-o aduca jertfa Domnului. Inainte de Sinai, Israel nu avusese o preotie numita. Tatal fusese preotul familiei sale, dar acum Dumnezeu a poruncit o schimbare si i-a chemat pe toti sa i se supuna. Oamenii nu trebuiau doar sa se inchine, ci sa se inchine in felul lasat de Dumnezeu. Ei trebuiau sa-i recunoasca pe conducatorii care au fost numiti. Trebuiau sa se retina de la adunari neevlavioase. Dumnezeu n-a oprit adunari sociale, dar acestea trebuiau sa fie de un caracter compatibil cu ambianta Sanctuarului. Nu trebuiau sa fie serbari galagioase.