16:4 Sa se imbrace cu tunica sfintita de in, si sa-si puna pe trup izmenele de in; sa se incinga cu braul de in, si sa-si acopere capul cu mitra de in; acestea sunt vesmintele sfintite, cu care se va imbraca el dupa ce isi va spala trupul in apa.
Vesmintele sfintite. La inceput erau numai cativa preoti si, de obicei, marele preot ii insotea pe preotii obisnuiti in lucrarea lor. Cand numarul preotilor a crescut, marele preot facea acest lucru mai rar. Eventual, el insotea pe ceilalti preoti numai in zilele de Sabat, in zilele de luna noua si la cele trei sarbatori anuale. Preotii obisnuiti erau considerati delegatii lui, iar cand slujeau, lucrarea lor era primita ca si cand ar fi indeplinit-o insusi marele preot, cu exceptia ca nu puteau sa slujeasca in locul lui la Ziua Ispasirii. El era preotul si, ori de cate ori slujea, purta maretele vesminte aurite care apartineau inaltei sale slujbe. Aceste haine scumpe nu numai ca erau impodobite cu aur si pietre scumpe (Exod 28,13-36), dar erau brodate si in culorile sanctuarului, cu fire subtiri de aur curat (Exod 28,4-6). Imbracat astfel, marele preot Il reprezenta pe Hristos in slava Sa divina ca Fiu al lui Dumnezeu.
La Ziua Ispasirii, marele preot oficia toate partile slujbei, asistat de alti preoti. El conducea serviciile de dimineata si de seara imbracat in aceste vesminte aurite. Pentru ritualul unic al Zilei Ispasirii, marele preot purta sfintele ,,vesminte de in” (Levitic 16,23), folosite exclusiv cu aceasta ocazie. Aceste ,,vesminte sfintite” semanau cu acelea ale unui preot obisnuit, cu exceptia broderiei. Probabil ca ele erau si dintr-o tesatura mai fina decat aceea a preotilor de rand.
Marele preot isi schimba imbracamintea in timpul zilei de mai multe ori si, la fiecare schimbare, isi spala tot corpul. La cea dintai lumina a zorilor, conform Talmudului, el se dezbraca de imbracamintea personala si se imbraca in imbracamintea aurie, in care conducea serviciul obisnuit de dimineata. Dupa ce aceasta slujba era incheiata, el indeparta imbracamintea aurie si isi punea ,,vesmintele sfintite” pentru serviciul special al zilei (v.4). Pe acestea le schimba mai tarziu cu imbracamintea pentru slujba de seara (v.23, 24). La incheierea serviciului de seara, le mai schimba
o data cu hainele personale si se retragea din incinta sfanta a sanctuarului. In timp ce marele preot, imbracat in imbracamintea aurie, Il reprezenta pe Hristos in fata poporului, iar in ,,vesmintele sfinte”, Il simboliza pe Hristos in calitatea de mijlocitor si reprezentant al poporului inaintea lui Dumnezeu (GC 422).
Albul fara pata al imbracamintei marelui preot la Ziua Ispasirii simboliza desavarsirea de caracter pe care el si poporul o cautau prin ritualurile acelei zile. Dupa cum marele preot iesea, la adunarea care era in asteptare, in imbracamintea sa pontificala, tot asa va veni si Hristos a doua oara in hainele albe imaculate (AA 33). Si dupa cum la incheierea serviciilor speciale ale acelei zile poporul era ,,curatit” de toate pacatele (Levitic 16,30), tot asa cand se va arata in fata poporului Sau, Hristos va fi ,,fara vina inaintea tronului lui Dumnezeu” (Apocalipsa 14,5; Efeseni 5,27; Coloseni 1,22; Judecatori 24; Apocalipsa 19,8).