16:16 Astfel sa faca ispasire pentru sfantul locas, pentru necuratiile copiilor lui Israel si pentru toate calcarile de lege, prin care au pacatuit ei. Sa faca la fel pentru cortul intalnirii, care este cu ei in mijlocul necuratiilor lor.
Ispasire. Mai bine ,,astfel sa faca ispasire”, sau ,,in felul acesta si cu acest sange sa faca ispasire pentru sfantul locas”. De la inceput pana la sfarsit, serviciul din sanctuar era in principal o lucrare de ispasire. In fiecare etapa din desfasurarea lui era facuta o ,,ispasire” pentru pacat.
1. Ori de cate ori in timpul anului un pacatos aducea jertfa sa si marturisea asupra ei pacatele lui, se facea pentru el o ,,ispasire”. El era ,,iertat” (cap. 4,20.26.31; 5,6.10.13.16.18; 6,7). Pacatul lui era transmis in mod simbolic asupra sanctuarului prin slujirea sangelui jertfei si prin arderea unor parti din ea pe altar – in unele cazuri prin mancarea de catre preoti a unor parti din ea. Cu toate acestea, ispasirea deplina pentru pacatul lui nu fusese facuta. Desi pacatul sau era iertat, el trebuia sa continue pe calea ascultarii. Daca nu facea asa si daca neglija sa-si ,,smereasca” sufletul in Ziua Ispasirii (cap. 23,27-29) toate pacatele lui iertate mai inainte urmau sa se intoarca asupra lui si el trebuia sa moara. (Ezechiel 18,24; 33,13). Singura lui siguranta era in a ramane statornic pana la ,,sfarsit”. Atunci si numai atunci, putea sa se astepte sa fie ,,mantuit” (Matei 24,13).
2. La Ziua Ispasirii – ziua ispasirii complete si finale a tuturor pacatelor marturisite si iertate in timpul anului (Levitic 16,16.19; Evrei 10,1-3) – sangele tapului pentru Domnul a indepartat in mod simbolic aceste pacate de pe sanctuar, facand ,,ispasire” si pentru el. Si acum, sanctuarul era acum liber de pacat (Levitic 16,17.20).
In ziua intai a lunii a saptea avea loc suflarea trambitelor, care trebuia sa atraga atentia poporului la Ziua Ispasirii, care avea loc zece zile mai tarziu (Numeri 29,1). Cele noua zile dintre aceste doua date erau zile de cercetare a inimii, de pregatire pentru Ziua Ispasirii, ziua judecatii care pecetluia soarta lor. Ei credeau ca in acea zi, ,,este pecetluit cel ce avea sa traiasca si cel ce trebuia sa moara” (Jewish Encyclopedia, vol. 2, p. 286, art. ,,Ziua de Ispasire”).