Printable ModeLevitic, 16
|
16:1 Domnul a vorbit lui Moise, dupa moartea celor doi fii ai lui Aaron, morti cand s-au infatisat inaintea Domnului. Domnul a vorbit cu Moise. Desi Aaron fusese numit ca mare preot, Dumnezeu il recunostea inca pe Moise in calitate de conducator si ii dadea instructiuni lui Aaron prin el. 16:2 Domnul a zis lui Moise: Vorbeste fratelui tau Aaron, si spune-i sa nu intre in tot timpul in sfantul locas, dincolo de perdeaua dinauntru, inaintea capacului ispasirii, care este pe chivot, ca sa nu moara; caci deasupra capacului ispasirii Ma voi arata in nor. Sa nu intre. Aceasta era curand dupa moartea celor doi fii ai lui Aaron despre care s-a raportat in cap. 10. Desi mai erau cateva luni pana la Ziua Ispasirii, Dumnezeu l-a instruit pe Moise cu privire la ea, ca sa aiba suficient timp pentru a cunoaste ritualul. Perdeaua. In sanctuar erau doua perdele, una la intrarea din curte in prima despartitura, cealalta care despartea cele doua incaperi. Perdeaua la care se refera aici este a doua (Evrei 9,3), cea dinaintea tronului harului (Exod 26,31.32). Aceasta era perdeaua inaintea careia stateau preotii cand aduceau tamaie pe altarul tamaierii, inaintea tronului harului. Privirea lor nu putea strabate perdeaua, dar ei stiau ca pe partea cealalta era chivotul cu tronul harului, unde fagaduise Dumnezeu sa se intalneasca cu poporul Sau (Exod 25,22). Chipurile de heruvimi brodati pe perdea ii reprezentau pe ingerii care stateau inaintea tronului lui Dumnezeu. Perdeaua ii ocrotea de slava mistuitoare si in acelasi timp le ingaduia sa se apropie. Heruvimii brodati le aminteau de heruvimii care stateau la poarta Edenului (vezi comentariul pentru Geneza 3,24). Dupa ce pacatuisera, Adam si Eva n-au mai putut trece de heruvimi, nici preotii din sanctuar n-au mai putut trece de heruvimii simbolizati pentru a intra in prezenta lui Dumnezeu. Numai marele preot putea sa intre in Sfanta Sfintelor pentru a sluji, si numai pentru putin timp, o zi pe an. In decursul anului, sangele jertfelor era adus in sanctuar si stropit de ,,sapte ori inaintea Domnului, inaintea perdelei sanctuarului” (Levitic 4,6.17), in cazul cand pacatuia preotul care avea ungerea, sau intreaga adunare. Imediat dupa perdea era chivotul care continea tablele Legii. Stropirea sangelui se facea cu referire la Lege, pentru ca pacatuind oamenii calcau Legea, iar calcarea Legii cerea ispasire. Stropirea sangelui era o recunoastere a calcarii Legii si un semn simbolic al platii pretentiilor ei, fie pentru ascultare desavarsita, fie pentru viata celui neascultator. Asculta si traieste, nu asculta si vei muri, aceasta era hotararea ei. Cu toate acestea, sangele stropit niciodata nu ajungea la Lege, pentru ca perdeaua se interpunea. Chiar si la Ziua Ispasirii, cand perdeaua era data la o parte si sangele era stropit in Sfanta Sfintelor, sangele nu ajungea la Lege. Tronul harului acoperea legea, iar sangele ramanea acolo. Tronul harului era un simbol al lui Hristos. In conformitate cu Romani 3,25 Dumnezeu L-a trimis pe Hristos sa fie ,,o jertfa de ispasire”, literal un ,,scaun al milei”. Hristos este ,,tronul harului” nostru. Prin moartea Sa pe cruce si prin slujirea Sa in curtile de sus, Hristos ne mantuieste, luand locul nostru pe cruce si pledand in favoarea noastra cu privire la Legea calcata. El sta intre noi si Lege si ne mantuieste de pedeapsa, nu prin ignorarea sau inlaturarea ei, ci prin platirea pretentiilor ei juste, recunoscand in felul acesta autoritatea ei si cinstind-o. Preotii intrau in sanctuar cu sangele unui animal junghiat si in virtutea lui. Domnul Hristos, ,,prin puterea unei vieti nepieritoare” (Evrei 7,16), a intrat nu cu ,,sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Lui, o data pentru totdeauna in Locul Prea Sfant... dupa ce a capatat o rascumparare vesnica pentru noi” (Evrei 9,12). Noi suntem invitati sa-L urmam acolo prin credinta (Evrei 4,16). Calea cea noua si vie pe care a deschis-o pentru noi si pe care El insusi a mers este calea crucii, calea ascultarii. Nu exista alta cale. Aceasta scoate in evidenta expresia des folosita – uneori fara sa ne dam seama – de a merge cu Hristos. El a intrat in Sfanta Sfintelor, iar acum se gaseste acolo slujind pentru noi. El a mers pe calea crucii, pe calea spre Ghetsemani si Golgota. Domnul ne invita sa-L urmam (Matei 20,22.23). Cei care primesc invitatia Lui trebuie sa mearga cu El de buna voie pe calea crucii. Cei care Il urmeaza in felul acesta aici, vor avea privilegiul de a trai in prezenta Sa intr-o lume mai buna. Aceeasi invatatura ne este prezentata in Cina Sfanta. Hristos spune: ,,Acesta este trupul Meu, care se frange pentru voi... Acest pahar este legamantul cel nou in sangele Meu (1 Corinteni 11,24.25). Cand luam painea si paharul, intram intr-un legamant solemn cu Dumnezeu, fagaduind ca vom merge pe cale, chiar daca aceasta ar putea sa insemne un trup frant si varsarea sangelui nostru in martiraj. Este deosebit de sugestiv faptul ca biserica ramasitei lui Dumnezeu este ,,cel mai nobil vlastar al timpului”. Asupra ei straluceste lumina tuturor veacurilor trecute, ea a mostenit nu numai slabiciunile generatiilor trecute, ci si cunostinta biblica acumulata a veacurilor. Ei i-a fost data atata lumina asupra Scripturii, asa cum n-a fost data nici unui alt popor. Ea are lumina cu privire la Sanctuar; ea are cel mai sigur cuvant al profetiei; ei i-a fost incredintata propovaduirea cunostintei de Dumnezeu. Membrii ei inteleg lucrarea pe care o face Hristos acum in curtile de sus. Lor le-a fost dat nepretuitul privilegiu de a-i vesti lumii solia ca a sosit ceasul judecatii lui Dumnezeu si ca sfarsitul tuturor lucrurilor este aproape. Ce fel de oameni trebuie sa fie ei ,,printr-o purtare sfanta si evlavioasa” (2 Petru 3,11). Chivotul. In chivot, sub tronul harului, erau cele Zece Porunci, temelia guvernarii lui Dumnezeu. Aici, la chivot, s-au intalnit dreptatea si mila; indreptatirea si pacea ,,se saruta” (Psalmi 85,10). Aici S-a descoperit Dumnezeu Insusi; aici era locul tainic al Celui Prea Inalt. Chivotul si tronul harului erau centrul intregului serviciu al jertfelor. Ca sa nu moara. Avertismentul dat lui Aaron aduce aminte despre nenorocirea care a venit asupra fiilor lui din cauza neascultarii lor (Levitic 10,1.2). In nor. Dumnezeu i-a fagaduit lui Moise ca il va intalni la ,,usa Cortului Intalnirii” (Exod 29,42), la altarul tamaierii din fata perdelei (Exod 30,36; Numeri 17,4), si, ca aici, direct inaintea tronului harului (Exod 25,22; 30,6). Prezenta ,,norului” deasupra tronului harului in nici un caz nu inseamna ca Sfanta Sfintelor era intunecata, pentru ca impreuna cu ,,norul” era slava Domnului (1 Regi 8,10.11; 2 Cronici 5,13.14; Apocalipsa 15,8). Sechina, dovada vizibila ca Dumnezeu era intr-adevar cu poporul Sau, ramanea deasupra tronului harului (Exod 25,22; Psalmi 80,1; Isaia 37,16). Omului poate sa i se para ca Dumnezeu locuieste in ,,intuneric” (1 Regi 8,12; Psalmi 18,11). Dar ,,Dumnezeu este lumina si in El nu este intuneric” (1 Ioan 1,5). El locuieste ,,in lumina de care nu poti sa te apropii” (1 Timotei 6,16). Cand S-a descoperit poporului Sau, Dumnezeu a acoperit intotdeauna slava Sa cu un nor, in asa fel incat fiintele muritoare sa-si poata da seama de prezenta Lui, si totusi sa o poata suporta (Exod 16,10; 19,9; 24,16; 34,5; 40,34.38). 16:3 Iata cum sa intre Aaron in sfantul locas. Sa ia un vitel pentru jertfa de ispasire si un berbec pentru arderea de tot. Sfantul locas. In tot cuprinsul acestui capitol, Moise numeste despartitura a doua ,,sfantul locas” si prima despartitura ,,Cortul Intalnirii”. Jertfa de ispasire. Cand jertfele pentru pacat si arderile de tot erau aduse impreuna, intai se aducea jertfa pentru pacat, si se cerea o jertfa deosebita. De aceea, jertfa pentru pacat era un vitel, iar arderea de tot un berbece. 16:4 Sa se imbrace cu tunica sfintita de in, si sa-si puna pe trup izmenele de in; sa se incinga cu braul de in, si sa-si acopere capul cu mitra de in; acestea sunt vesmintele sfintite, cu care se va imbraca el dupa ce isi va spala trupul in apa. Vesmintele sfintite. La inceput erau numai cativa preoti si, de obicei, marele preot ii insotea pe preotii obisnuiti in lucrarea lor. Cand numarul preotilor a crescut, marele preot facea acest lucru mai rar. Eventual, el insotea pe ceilalti preoti numai in zilele de Sabat, in zilele de luna noua si la cele trei sarbatori anuale. Preotii obisnuiti erau considerati delegatii lui, iar cand slujeau, lucrarea lor era primita ca si cand ar fi indeplinit-o insusi marele preot, cu exceptia ca nu puteau sa slujeasca in locul lui la Ziua Ispasirii. El era preotul si, ori de cate ori slujea, purta maretele vesminte aurite care apartineau inaltei sale slujbe. Aceste haine scumpe nu numai ca erau impodobite cu aur si pietre scumpe (Exod 28,13-36), dar erau brodate si in culorile sanctuarului, cu fire subtiri de aur curat (Exod 28,4-6). Imbracat astfel, marele preot Il reprezenta pe Hristos in slava Sa divina ca Fiu al lui Dumnezeu. La Ziua Ispasirii, marele preot oficia toate partile slujbei, asistat de alti preoti. El conducea serviciile de dimineata si de seara imbracat in aceste vesminte aurite. Pentru ritualul unic al Zilei Ispasirii, marele preot purta sfintele ,,vesminte de in” (Levitic 16,23), folosite exclusiv cu aceasta ocazie. Aceste ,,vesminte sfintite” semanau cu acelea ale unui preot obisnuit, cu exceptia broderiei. Probabil ca ele erau si dintr-o tesatura mai fina decat aceea a preotilor de rand. Marele preot isi schimba imbracamintea in timpul zilei de mai multe ori si, la fiecare schimbare, isi spala tot corpul. La cea dintai lumina a zorilor, conform Talmudului, el se dezbraca de imbracamintea personala si se imbraca in imbracamintea aurie, in care conducea serviciul obisnuit de dimineata. Dupa ce aceasta slujba era incheiata, el indeparta imbracamintea aurie si isi punea ,,vesmintele sfintite” pentru serviciul special al zilei (v.4). Pe acestea le schimba mai tarziu cu imbracamintea pentru slujba de seara (v.23, 24). La incheierea serviciului de seara, le mai schimba o data cu hainele personale si se retragea din incinta sfanta a sanctuarului. In timp ce marele preot, imbracat in imbracamintea aurie, Il reprezenta pe Hristos in fata poporului, iar in ,,vesmintele sfinte”, Il simboliza pe Hristos in calitatea de mijlocitor si reprezentant al poporului inaintea lui Dumnezeu (GC 422). Albul fara pata al imbracamintei marelui preot la Ziua Ispasirii simboliza desavarsirea de caracter pe care el si poporul o cautau prin ritualurile acelei zile. Dupa cum marele preot iesea, la adunarea care era in asteptare, in imbracamintea sa pontificala, tot asa va veni si Hristos a doua oara in hainele albe imaculate (AA 33). Si dupa cum la incheierea serviciilor speciale ale acelei zile poporul era ,,curatit” de toate pacatele (Levitic 16,30), tot asa cand se va arata in fata poporului Sau, Hristos va fi ,,fara vina inaintea tronului lui Dumnezeu” (Apocalipsa 14,5; Efeseni 5,27; Coloseni 1,22; Judecatori 24; Apocalipsa 19,8). 16:5 Sa ia, de la adunarea copiilor lui Israel, doi tapi pentru jertfa de ispasire, si un berbec pentru arderea de tot. Jertfa de ispasire. Aaron trebuia sa ia de la adunare doi tapi ,,pentru jertfa de ispasire”. Acesta era un fapt neobisnuit, deoarece la serviciul zilnic se cerea un vitel ca jertfa pentru popor, si nu un tap (4,14). Dar Ziua Ispasirii era deosebita de toate celelalte zile. Arderea de tot. Jertfa pentru arderea de tot trebuia sa fie un berbece, acelasi ca pentru consacrarea lui Aaron (cap. 9,2). 16:6 Aaron sa-si aduca vitelul lui pentru jertfa de ispasire, si sa faca ispasire, pentru el si pentru casa lui. Aaron sa-si aduca. Aaron nu trebuia sa junghie vitelul acum, ci sa-l prezinte Domnului la usa Cortului Intalnirii pentru a fi primit de El (vezi v.11). Aaron lasa vitelul sa stea aproape de altarul jertfelor, gata sa fie jertfit cand va sosi timpul. Pentru casa lui. Vitelul acesta era pentru el insusi si pentru familia lui. Cu aceasta ocazie trebuia sa oficieze singur si trebuia sa fie liber de orice pacat inainte sa-L poata simboliza pe Hristos in rolul de mijlocitor (vezi Ioan 17,19). Ceilalti preoti asistau, dar nu aduceau nici o jertfa. 16:7 Sa ia cei doi tapi, si sa-i puna inaintea Domnului, la usa cortului intalnirii. Cei doi tapi. Aaron trebuia sa ia cei doi tapi si sa-i prezinte Domnului la usa Cortului Intalnirii, unde stateau in timp ce se arunca sortul pentru ei. 16:8 Aaron sa arunce sorti pentru cei doi tapi: un sort pentru Domnul, si un sort pentru Azazel. Arunce sorti. Aceasta se facea punandu-se doua obiecte gravate intr-o urna sau alt vas, si apoi scoase afara. In felul acesta, alegerea era lasata lui Dumnezeu. In vremurile mai vechi, sortii acestia erau facuti din lemn pe care era scris: unul pentru Domnul, celalalt pentru ,,tapul ispasitor”. Mai tarziu, ei erau facuti din materiale mult mai pretioase, chiar din aur. Dupa Talmud, cei doi tapi trebuiau sa se asemene cat mai mult posibil. Pentru a evita orice greseala, dupa ce se aruncau sortii, in jurul coarnelor tapului ispasitor se punea o panglica rosie, iar una la gatul tapului pentru Domnul. Aceasta ii deosebea in mod clar. Azazel. Unii teologi cred ca amandoi tapii sunt un simbol al lui Hristos si ca ei reprezinta doua faze ale lucrarii Lui de ispasire. Totusi, majoritatea cred ca ei reprezinta doua forte opuse si ca, dupa cum unul este pentru Domnul, celalalt este pentru Satana. Cele mai multe traduceri lasa cuvantul ebraic pentru tapul ispasitor azazel netradus, deoarece nu exista unanimitate de parere cu privire la sensul lui. Multi comentatori moderni sustin, impreuna cu iudeii, ca Azazel inseamna spirit personal rau si supraomenesc si aproape toti sunt de acord ca intelesul radacinii lui este ,,cineva care indeparteaza” in mod special, cineva care indeparteaza ,,printr-o serie de acte”. Altii sugereaza ca el este o combinatie a lui éz si ázal, ,,a merge departe”, ,,a pleca”. Dupa cum un tap este pentru Domnul, o Persoana, tot asa si celalalt tap trebuia sa fie pentru o persoana si, deoarece ei sunt in evidenta opozitie, parerea cea mai potrivita ar fi ca Azazel se afla in opozitie cu Domnul si, de aceea, nu poate fi altul decat Satana. 16:9 Aaron sa ia tapul care a iesit la sorti pentru Domnul, si sa-l aduca jertfa de ispasire. Care a iesit la sorti. Aaron trebuie sa aduca jertfa de ispasire pentru popor tapul care a iesit la sorti pentru Domnul (v.15). 16:10 Iar tapul care a iesit la sorti pentru Azazel, sa fie pus viu inaintea Domnului, ca sa slujeasca pentru facerea ispasirii, si sa i se dea drumul in pustie pentru Azazel. Iar tapul. Contrastul dintre cei doi tapi este complet. Tapul pentru Domnul era junghiat, iar tapul pentru Azazel nu era junghiat. Sangele tapului pentru Domnul era dus in sanctuar si stropit, iar sangele tapului pentru Azazel nu era dus, pentru simplul motiv ca el nu era junghiat. Grasimea unei jertfe pentru pacat era intotdeauna arsa pe altar. Aceasta era si cazul tapului pentru Domnul (v.25), dar nu in cazul tapului pentru Azazel. Sangele tapului pentru Domnul, curata (v.15, 16), iar tapul pentru Azazel contamina (v.26). Deosebirea dintre cei doi este absoluta (vezi comentariul pentru v.20, 21). Ispasirii. Vezi comentariul pentru versetul 21. 16:11 Aaron sa-si aduca vitelul lui pentru jertfa de ispasire, si sa faca ispasire pentru el si pentru casa lui. Sa-si junghie vitelul pentru jertfa lui de ispasire. Aaron sa-si aduca vitelul. Vitelul acesta fusese prezentat Domnului (v.6), acum era adus pentru a fi jertfit. Inainte de a fi pregatit sa faca ispasire pentru altii, Aaron trebuia sa faca ispasire pentru sine. 16:12 Sa ia o cadelnita plina cu carbuni aprinsi de pe altarul dinaintea Domnului, si doi pumni de tamaie mirositoare pisata marunt; sa duca aceste lucruri dincolo de perdeaua dinauntru; Carbuni aprinsi. Vitelul fusese junghiat si sangele lui era pastrat intr-un vas. Inainte de a intra cu sangele, Aaron lua carbuni de pe altarul arderilor de tot si isi umplea cadelnita. Mai lua si doi pumni de tamaie, pe care, dupa ce intra in Sfanta Sfintelor, o punea peste carbuni. Dincolo de perdea. Aceasta a fost de prima data cand Aaron a slujit in Sfanta Sfintelor. Era tot pentru prima oara cand slujea in ,,vesmintele sfinte”. Pana acum purtase hainele aurii si facuse ispasire pentru altii. Acum el a imbraca haina umilintei, cerand indurare pentru sine si pentru popor. Situatia lui se schimbase complet. Conform Talmudului, marele preot petrecea saptamana dinaintea Zilei de Ispasire intr-o camera rezervata pentru el in locuintele preotilor, ocupat cu rugaciunea si meditatia si revizuirea cu grija a ritualului zilei. El nu putea decat sa se minuneze de insemnatatea slujbei pe care se pregatea s-o faca. Oare incepuse sa inteleaga insemnatatea schimbarii imbracamintei si starea schimbata a lui Hristos, la intruparea Lui (vezi comentariul pentru v.4)? Oare a inteles el insemnatatea punerii deoparte a hainelor regale si trecerea dincolo de perdea in prezenta lui Dumnezeu? Pare de neconceput ca marele preot sa oficieze cea mai importanta slujba a omului, fara sa inteleaga cat de cat adevarata ei insemnatate. A junghia vitei, berbeci, tapi, a stropi sangele lor pe altar sau in Sfanta Sfintelor si a nu cunoaste insemnatatea acestor acte ar echivala cu reducerea celei mai solemne ceremonii a sanctuarului la o pantomima evlavioasa. Aceasta nu se poate. ,,Avraam s-a bucurat ca are sa vada ziua Mea”, a spus Hristos, ,,a vazut-o si s-a bucurat” (Ioan 8,56). Daca Avraam a inteles, cu siguranta ca a inteles si Aaron. Putem concluziona, pe buna dreptate, ca Aaron a inteles astfel, in parte poate, fara sa aiba o intelegere completa a intregului adevar spiritual in legatura cu Planul de Mantuire. Unii dintre oamenii din vechime stiau mai mult despre Dumnezeu si despre mantuire decat multi cercetatori de astazi. Despre Moise, Hristos a spus: ,,El a scris despre Mine” (Ioan 5,46). Ceea ce a scris Moise a fost atat de clar, incat Filip si Natanael L-au recunoscut pe Mesia atunci cand a venit (Ioan 1,45). Pavel a afirmat ca el n-a predicat altceva decat ,,ce au spus prorocii si Moise ca are sa se intample, si anume ca Hristosul trebuie sa patimeasca si ca... va fi cel dintai din invierea mortilor” (Fapte 26,22.23). 16:13 sa puna tamaia pe foc inaintea Domnului, pentru ca norul de fum de tamaie sa acopere capacul ispasirii de pe chivotul marturiei, si astfel nu va muri. Tamaia. Cu perdeaua dinauntru data la o parte, numai tamaia il mai despartea pe Aaron de prezenta sacra a lui Dumnezeu. In afara Cortului Intalnirii, rugaciunile celor din popor se inaltau impreuna cu tamaia, cand intrau prin credinta impreuna cu Aaron. 16:14 Sa ia din sangele vitelului si sa stropeasca cu degetul pe partea dinainte a capacului ispasirii spre rasarit; sa stropeasca din sange de sapte ori cu degetul lui inaintea capacului ispasirii. Sangele Vitelului. Lasand cadelnita in Sfanta Sfintelor, Aaron s-a intors in curte pentru sangele vitelului. Stropirea sangelui mai intai spre capacul ispasirii si apoi de sapte ori inaintea lui incheia lucrarea cu sangele in Sfanta Sfintelor. In felul acesta, el a facut ispasire ,,pentru el si pentru casa lui” (v.17). Liberat de pacat, el devenise acum un reprezentant potrivit al lui Hristos, Cel fara de pacat si, de aceea, putea sa mijloceasca in favoarea altora. 16:15 Sa junghie tapul adus ca jertfa de ispasire pentru popor, si sa-i duca sangele dincolo de perdeaua dinauntru. Cu sangele acesta sa faca intocmai cum a facut cu sangele vitelului, sa stropeasca cu el spre capacul ispasirii si inaintea capacului ispasirii. Tapul. Dupa ce a terminat slujba cu vitelul, Aaron a adus tapul pentru Domnul, care era ,,pentru popor”, si l-a junghiat. Apoi a dus sangele dincolo de perdea si l-a stropit in acelasi fel cum stropise sangele vitelului, o data spre capacul ispasirii si de sapte ori inaintea lui. Sangele tapului era stropit in acelasi loc unde fusese stropit sangele vitelului. 16:16 Astfel sa faca ispasire pentru sfantul locas, pentru necuratiile copiilor lui Israel si pentru toate calcarile de lege, prin care au pacatuit ei. Sa faca la fel pentru cortul intalnirii, care este cu ei in mijlocul necuratiilor lor. Ispasire. Mai bine ,,astfel sa faca ispasire”, sau ,,in felul acesta si cu acest sange sa faca ispasire pentru sfantul locas”. De la inceput pana la sfarsit, serviciul din sanctuar era in principal o lucrare de ispasire. In fiecare etapa din desfasurarea lui era facuta o ,,ispasire” pentru pacat. 1. Ori de cate ori in timpul anului un pacatos aducea jertfa sa si marturisea asupra ei pacatele lui, se facea pentru el o ,,ispasire”. El era ,,iertat” (cap. 4,20.26.31; 5,6.10.13.16.18; 6,7). Pacatul lui era transmis in mod simbolic asupra sanctuarului prin slujirea sangelui jertfei si prin arderea unor parti din ea pe altar – in unele cazuri prin mancarea de catre preoti a unor parti din ea. Cu toate acestea, ispasirea deplina pentru pacatul lui nu fusese facuta. Desi pacatul sau era iertat, el trebuia sa continue pe calea ascultarii. Daca nu facea asa si daca neglija sa-si ,,smereasca” sufletul in Ziua Ispasirii (cap. 23,27-29) toate pacatele lui iertate mai inainte urmau sa se intoarca asupra lui si el trebuia sa moara. (Ezechiel 18,24; 33,13). Singura lui siguranta era in a ramane statornic pana la ,,sfarsit”. Atunci si numai atunci, putea sa se astepte sa fie ,,mantuit” (Matei 24,13). 2. La Ziua Ispasirii – ziua ispasirii complete si finale a tuturor pacatelor marturisite si iertate in timpul anului (Levitic 16,16.19; Evrei 10,1-3) – sangele tapului pentru Domnul a indepartat in mod simbolic aceste pacate de pe sanctuar, facand ,,ispasire” si pentru el. Si acum, sanctuarul era acum liber de pacat (Levitic 16,17.20). In ziua intai a lunii a saptea avea loc suflarea trambitelor, care trebuia sa atraga atentia poporului la Ziua Ispasirii, care avea loc zece zile mai tarziu (Numeri 29,1). Cele noua zile dintre aceste doua date erau zile de cercetare a inimii, de pregatire pentru Ziua Ispasirii, ziua judecatii care pecetluia soarta lor. Ei credeau ca in acea zi, ,,este pecetluit cel ce avea sa traiasca si cel ce trebuia sa moara” (Jewish Encyclopedia, vol. 2, p. 286, art. ,,Ziua de Ispasire”). 16:17 Sa nu fie nimeni in cortul intalnirii cand va intra Aaron sa faca ispasirea in sfantul locas, pana va iesi din ei. Sa faca ispasire pentru el si pentru casa lui, si pentru toata adunarea lui Israel. Nimeni. In timpul slujirii sangelui vitelului si al tapului in Sfanta Sfintelor, perdeaua era trasa la o parte. Din cauza aceasta, orice persoana aflata in Sfanta putea sa vada in Sfanta Sfintelor, dar aceasta era numai prerogativa marelui preot, pentru ca numai el putea sa vina in prezenta imediata a lui Dumnezeu. interdictia despre care se vorbeste aici se aplica la versetele 12-16, care se ocupa cu slujirea marelui preot in Sfanta Sfintelor. Poporul astepta ingrijorat sa auda clopoteii de la haina marelui preot in Ziua Ispasirii. El intrase in mod simbolic si, in felul acesta, sa indeparteze pentru totdeauna raportul pacatelor vietii lor. Il va primi Dumnezeu pe el – si pe ei? Dupa ce parasea Sfanta Sfintelor si imbraca hainele aurii, poporul auzea sunetul clopoteilor, bucuria si recunostinta lor era profunda. 16:18 Dupa ce va iesi, sa se duca la altarul care este inaintea Domnului, si sa faca ispasire pentru altar; sa ia din sangele vitelului si tapului, si sa puna pe coarnele altarului de jur imprejur. Sa se duca la altar. Dupa ce a curatit Sfanta Sfintelor, indeplinindu-si astfel slujba lui de acolo, Aaron trebuia sa faca acelasi lucru pentru ,,Cortul Intalnirii”, adica pentru Sfanta (v.16). Apoi trebuia sa mearga ,,la altar”, adica la altarul arderilor de tot. Aici trebuia sa ia ceva din sangele vitelului si al tapului si cu el sa curete altarul de toate ,,necuratiile copiilor lui Israel” (v.19). Dupa traditia iudaica, sangele tapului si al vitelului era amestecat aici intr-un vas. Faptul ca se vorbeste despre cele doua feluri de sange ca despre ,,unul singur” pare sa confirme aceasta parere. In afara de punerea sangelui pe coarnele altarului – unde fusese pus sangele jertfei pentru pacat – marele preot mai trebuia sa stropeasca sangele si pe altar, unde stropise cu sangele jertfei arderii de tot, a jertfei pentru vina, precum si cu sangele jertfei de dimineata si de seara. Facand aceasta, marele preot curatea si sfintea altarul ,,de necuratiile copiilor lui Israel”. Putem sa intelegem nevoia curatirii celor doua altare ale sanctuarului de pe pamant, pentru ca sangele jertfei arderii de tot si al jertfei pentru pacat fusese stropit pe ele (cap. 1,5.11; 4,7.18.25.30.34). In cazul arderii de tot si al jertfei pentru vina, sangele fusese stropit chiar pe altar (cap. 1,5.11; 5,9); si in cazul jertfei pentru pacat el fusese pus pe coarnele altarului (cap. 4,7.18.25.30.34). Despre altarul tamaierii se spune: Aaron ,,va face ispasire pe coarnele altarului. Ispasirea aceasta o va face o data pe an cu sangele dobitocului adus ca jertfa pentru ispasirea pacatului” (Exod 30,10). Despre altarul arderilor de tot se spune: ,,Dupa ce va iesi (din sanctuar) sa se duca la altarul care este inaintea Domnului... sa ia din sangele vitelului si tapului si sa puna pe coarnele altarului de jur imprejur. Sa stropeasca pe altar cu degetul lui de sapte ori din sange si astfel sa-l curete si sa-l sfinteasca de necuratiile copiilor lui Israel” (Levitic 16,18.19 compara cu v.20). Templul de pe pamant este un model al templului din cer, curatirea de pe pamant este doar un simbol al curatirii din cer. Despre aceasta vorbeste Daniel, cand zice ca la sfarsitul celor 2300 de zile ,,sfantul locas va fi curatit” (vezi Daniel 8,14). Dar oare are nevoie sanctuarul ceresc de curatire? Are loc in ceruri o pangarire care necesita curatirea? Pavel raspunde: ,,Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt in ceruri au trebuit curatite in felul acesta, trebuia ca lucrurile ceresti sa fie curatite cu jertfe mai bune decat acestea” (Evrei 9,23). 16:19 Sa stropeasca pe altar cu degetul lui de sapte ori din sange, si astfel sa-l curete si sa-l sfinteasca de necuratiile copiilor lui Israel. Verset ce nu a fost comentat. 16:20 Cand va ispravi de facut ispasirea pentru sfantul locas, pentru cortul intalnirii si pentru altar, sa aduca tapul cel viu. Cand va ispravi... ispasirea. Sangele tapului pentru Domnul, jertfit la Ziua Ispasirii, a curatit Sfanta Sfintelor, Sfanta si altarul arderilor de tot de toate ,,necuratiile copiilor lui Israel” si ,,pentru toate calcarile de lege” (v.16, 19). Poporul obtinuse mai inainte iertarea pentru aceleasi pacate, cand a adus jertfa personala pentru pacat, la serviciul zilnic. Sangele era pus pe coarnele altarului arderilor de tot, iar penitentul pleca iertat. Este spus de repetate ori ca ,,preotul sa faca ispasire pentru el... si i se va ierta” (cap. 4,26.31.35). Totusi, desi pacatul era iertat, raportul despre pacat ramanea pana la Ziua Ispasirii, cand era ,,sters”. Cand avea loc acest lucru, ispasirea era incheiata. 16:21 Aaron sa-si puna amandoua mainile pe capul tapului celui viu, si sa marturiseasca peste el toate faradelegile copiilor lui Israel si toate calcarile lor de lege cu care au pacatuit ei; sa le puna pe capul tapului, apoi sa-l izgoneasca in pustie, printr-un om care va avea insarcinarea aceasta. Tapului celui viu. In timp ce marele preot facea ispasire cu sangele tapului pentru Domnul si curatea Sanctuarul cu sangele lui, tapul pentru Azazel statea legat aproape de altar, neavand nici o parte in ritual. Partea lui venea numai dupa ce ispasirea cu tapul pentru Domnul era implinita (v.20), si ,,cand va ispravi” ispasirea Sfantului Locas, a Cortului Intalnirii si altarului” (v.20). Curatind Sanctuarul de pacat, marele preot iesea acum cu aceste pacate la usa Cortului Intalnirii unde astepta tapul de trimis (PP 356; GC 422). El si-a pus mainile pe capul lui si a marturisit asupra lui aceste pacate, transferandu-le de pe Sanctuar pe tapul acesta, care le ducea departe in pustie (PP 356, 358). In antitip, Hristos va curati in cele din urma Sanctuarul ceresc, indepartand de acolo pacatele marturisite si iertate si punandu-le asupra lui Satana. El va fi declarat vinovat de toate relele pe care i-a facut sa le comita, si trebuie sa suporte pedeapsa finala (G GC 422, 485, 658). ,,Pacatele acelora care sunt rascumparati prin sangele lui Hristos vor ajunge in cele din urma din nou asupra incepatorului pacatului, si el trebuie sa sufere pedeapsa pentru ele” (EW 178). Este potrivit ca actul de incheiere al dramei lucrarii lui Dumnezeu cu pacatul trebuie sa fie o reintoarcere asupra capului lui Satana a oricarui pacat si vina care, avandu-si originea in el, a adus o astfel de tragedie pentru vietile acelora care sunt acum liberati este pacat prin sangele ispasitor al lui Hristos. In felul acesta, cerul este complet, drama incheiata. Numai cand Satana, incepatorul oricarui pacat, este in cele din urma indepartat, se poate spune cu adevarat ca pacatul este sters pentru totdeauna din Universul lui Dumnezeu. Numai in sensul acesta ingaduitor, putem intelege ca tapul de trimis are o parte in ,,ispasire” (v.10). Cand cei drepti vor fi mantuiti, cei rai ,,taiati”, si cand Satana nu va mai fi, atunci si nu inainte, se poate spune ca tot universul este intr-o stare de desavarsita armonie si unitate, asa cum a fost la inceput inainte de ivirea pacatului. Sa-l izgoneasca. Literal ,,sa-l goneasca”. Cuvantul astfel tradus este folosit la divortul de o sotie (Deutronom 21,14; 22,19.22; Ieremia 3,8). Acesta este un cuvant tare. Dupa cum este alungat un animal dezgustator, tot asa si tapul de trimis este dus in pustie, ca sa-si afle soarta acolo. Fara indoiala ca tapul pierea in curand, pentru ca pustia descrisa aici este una in care chiar si un tap si-ar putea pastra existenta cu greu. Pe el avea sa-l loveasca atat foamea, cat si setea, iar animalele de prada urmau sa-i grabeasca sfarsitul. Dar moartea tapului nu este amintita, ca sa nu concluzioneze unii in mod gresit ca moartea lui avea un caracter de jertfa, fiind astfel inlocuitoare. 16:22 Tapul acela va duce asupra lui toate faradelegile lor intr-un pamant pustiit; in pustie, sa-i dea drumul. Toate faradelegile. Izraelitii stiau ca pacatuisera si ca nu corespundeau asteptarilor lui Dumnezeu. Dar in cursul Zilei Ispasirii avusesera o demonstratie vizuala despre completa lor despartire de pacatele pe care le marturisisera, fiind iertati de pacatele din anul care se incheia acum, si despre bunatatea lui Dumnezeu de a le cruta viata. Ei stiau ca nu meritau harul. Dar prin sangele jertfei Zilei de Ispasire chiar si raportul pacatelor iertate fusese sters din Sanctuar. Acum, cand priveau la indepartarea tapului de trimis, erau martori la ultimul act din drama – Satana, cu toate pacatele pe care le-a provocat si care erau intoarse ,,asupra capului lui” (Psalmi 7,16), mergand sa-si primeasca sentinta. 16:23 Aaron sa intre in cortul intalnirii; sa-si lepede vesmintele de in, pe care le imbracase la intrarea in sfantul locas, si sa le puna acolo. Sa-si lepede vesmintele de in. Vesmintele acestea, numite si ,,vesminte sfintite” (v.4), erau folosite numai in Ziua Ispasirii. Aaron le imbraca atunci cand intra in Sfanta Sfintelor cu tamaia, in cursul diminetii. Cand lucrarea de mijlocire speciala era facuta, el dezbraca vesmintele de in si le imbraca pe cele aurii. 16:24 Sa-si spele trupul cu apa intr-un loc sfant, si sa-si ia din nou vesmintele. Apoi sa iasa afara, sa-si aduca arderea lui de tot si arderea de tot a poporului, si sa faca ispasire pentru el si pentru popor. Sa-si spele trupul. Aaron venise in contact cu pacatul. Aceasta nu l-a pangarit in masura in care sa fie nevoit sa aduca o jertfa pentru pacat. El trebuia sa se scalde totusi, dupa care urma sa imbrace hainele aurii. Apoi aducea obisnuita jertfa a arderii de tot de seara, atat pentru el, cat si pentru popor. Cu aceasta incepea un ciclu de ceremonii pentru un alt an. Apoi jertfa speciala din Numeri 29,7-11 si jertfa obisnuita de seara. 16:25 Iar grasimea jertfei de ispasire s-o arda pe altar. Grasimea. Grasimile diferitelor jertfe pentru pacat nu erau arse mai devreme in cursul zilei pana la acest timp (v.11, 15). 16:26 Cel ce va izgoni tapul pentru Azazel, sa-si spele hainele, si sa-si scalde trupul in apa; dupa aceea, sa intre iarasi in tabara. Cel ce va izgoni tapul. Persoana aceasta nu trebuia sa fie neaparat un preot. El putea sa fie un ,,om care va avea insarcinarea aceasta” (v.21). De gatul tapului fusese legata o funie, iar omul ducea tapul, sau il mana cu bastonul. 16:27 Sa scoata afara din tabara vitelul ispasitor si tapul ispasitor, al caror sange a fost dus in sfantul locas pentru facerea ispasirii, si sa le arda in foc pieile, carnea si baliga. Vitelul. Legea cerea ca trupurile acelor animale al caror sange era dus de marele preot in Sanctuar sa fie arse in afara de tabara. Pavel vede in aceasta un simbol al lui Hristos care ,,a suferit dincolo de poarta” si ne indeamna sa-L urmam ,,afara din tabara si sa suferim ocara Lui” (Evrei 13,11-13). 16:28 Cel ce le va arde, sa-si spele hainele si sa-si scalde trupul in apa; dupa aceea, sa intre iarasi in tabara. Verset ce nu a fost comentat. 16:29 Aceasta sa va fie o lege vesnica: in luna a saptea, in a zecea zi a lunii, sa va smeriti sufletele, sa nu faceti nici o lucrare, nici bastinasul, nici strainul care locuieste in mijlocul vostru. O lege vesnica. Ziua de Ispasire era singura zi de post a anului si a fost numita ,,postul” (Fapte 27,9). Alte posturi adaugate mai tarziu n-au fost cerute si aprobate de Dumnezeu (Isaia 58,3-7; Zaharia 7,3-10). Pe timpul lui Hristos erau 29 de posturi ca adaos la 2 zile de post pe saptamana. Sa va smeriti sufletele. Aceasta era mai mult decat postul. Ea cuprindea cercetarea de sine, o revedere a progresului in trairea sfanta, o cautare dupa Dumnezeu, marturisirea de pacat, imbunatatirea datoriilor neglijate, o punere de acord cu Dumnezeu si cu oamenii, rascumparand astfel vremea. 16:30 Caci in ziua aceasta se va face ispasire pentru voi, ca sa va curatiti: veti fi curatiti de toate pacatele voastre inaintea Domnului. Ca sa va curatiti. Ziua aceasta fiind Ziua Ispasirii, era necesar pentru fiecare suflet sa colaboreze la lucrarea de curatire. Preotul putea face ispasire numai cand Israel isi marturisea pacatele si chema pe Dumnezeu in ajutor. Pacatele pentru care marele preot facea ispasire erau numai cele marturisite, pacatele pentru care penitentul adusese jertfe in timpul anului. Ziua aceasta oferea simbolic ocazia anuala de a avea pacatele sterse pentru totdeauna, acesta era timpul primirii. Minunata fagaduinta! Minunata ocazie! 16:31 Aceasta sa fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihna, in care sa va smeriti sufletele. Aceasta sa fie o lege vesnica. O zi de Sabat, de odihna. Literal, ,,un Sabat al Sabatelor”, o zi importanta. 16:32 Ispasirea sa fie facuta de preotul care a primit ungerea si care a fost inchinat in slujba Domnului, ca sa urmeze tatalui sau in slujba preotiei; sa se imbrace cu vesmintele de in, cu vesmintele sfintite. Care a fost inchinat. Preotia si slujba trebuiau sa continue dupa moartea lui Aaron. Atunci trebuia sa fie uns un alt preot si consacrat pentru slujba preoteasca, ca sa-si puna vesmintele de in si sa conduca slujba. Leviticul 16 este unul dintre marile capitole ale Bibliei. In el, Planul Mantuirii este descoperit minunat si impresionant, iar unele dintre lucrurile adanci ale lui Dumnezeu sunt descoperite in cele 34 de versete. Adancimea intelesului descoperit in ceremoniile descrise proclama un autor divin. Mintea este exercitata la maximum in incercarea de a intelege invataturile lui. Note suplimentare pentru capitolul 16 Pentru a putea intelege serviciile Zilei de Ispasire sunt necesare unele cunostinte despre cladirea in care avea loc ritualul de la Sanctuar, precum si oarecare cunostinte despre lucrurile din jurul lui. Pentru o descriere generala, vezi comentariul pentru Exod 26,1, iar pentru o descriere amanuntita, comentariile pentru Exod 25 la 40. Cortul Intalnirii care a fost construit la inceput de Moise era un cort cu peretii laterali de lemn (vezi Exod 26,15-26). Acoperisul consta din patru straturi de material, cel interior fiind din fire fine de in, celelalte din diferite feluri de piei (vezi Exod 26,1-14). Cortul insusi era aproximativ de 13,34 m lungime si aproximativ de 4,45 m latime, cu o ingradire exterioara numita curte, aproximativ de 52,4 m lungime si aproximativ de 26,2 m latime (vezi comentariul pentru Exod 27,9-18). Cladirea era impartita in doua despartituri, prima si cea mai mare numita Sfanta, si a doua Sfanta Sfintelor. Cele doua despartituri erau separate de o perdea bogata. Deoarece cladirea nu avea ferestre, lumina era obtinuta artificial prin sfesnicul cu sapte brate din prima despartitura, care dadea lumina suficienta pentru ca preotii spre sa-si poata indeplini acolo slujba. In prima despartitura erau trei obiecte de mobila: masa pentru punerea inainte a painilor, sfesnicul si altarul tamaierii. Intrand in cladire prin partea din fata, care era spre rasarit, in spatele incaperii se putea vedea altarul tamaierii. La dreapta era masa pentru punerea inainte a painii, iar la stanga sfesnicul. Pe masa erau turtele de paine si recipientele pentru jertfele de bautura. Mai erau si farfurii, linguri si cesti folosite la slujba. Sfesnicul era din aur curat, cupele sau lampile lui erau facute asemenea migdalele. Obiectul cel mai important din aceasta incapere era altarul tamaierii. Acesta era inalt aproximativ de 88,9 cm si in partea de sus patrat cu latura de aproximativ 44,45 cm. El era acoperit cu aur, iar la partea de sus avea o coroana de aur de jur imprejur. Pe acest altar preotul punea vasul cu carbuni aprinsi luati de pe altarul arderilor de tot si ardea tamaia. Cand punea tamaia pe carbuni, fumul se inalta si, deoarece perdeaua nu ajungea pana la varful cladirii, tamaia nu umplea numai prima despartitura, ci patrundea si in a doua. In felul acesta, desi altarul era in Sfanta, el slujea si pentru Sfanta Sfintelor. In a doua despartitura era numai chivotul, o lada lunga de aproximativ 99,5 cm si lata si inalta de aproximativ 66 cm. Capacul chivotului era numit tronul harului, pe care se facea ispasirea in Ziua de Ispasire. De jur imprejurul tronului harului era o coroana de aur asemanatoare cu aceea de pe altarul tamaierii. Inauntrul chivotului era Legea scrisa pe doua table de piatra cu insusi degetul lui Dumnezeu. Deasupra tronului harului erau doi heruvimi din aur. Aici Dumnezeu vorbea cu poporul Sau (Exod 25,22). In curte, afara din cort, era ligheanul, un bazin mare din bronz, avand apa pentru scaldat. In acest lighean preotii trebuiau sa-si spele mainile si picioarele inainte de a intra in Sanctuar sau de a incepe slujba (Exod 30,17-21; 38,8). In curte, la rasarit de lighean, mai era altarul arderilor de tot, care slujea celui mai important scop pentru toate jertfele. Altarul avea o inaltime de aproximativ 1,33 m care avea nevoie de o bordura de jur imprejur, pe care preotul putea sa stea cand slujea la altar. Aceasta mai facea ca poporul sa-l vada cand slujea la altar. Partea de sus a altarului era un patrat cu latura de 2,22 m. Era facut din lemn acoperit cu arama. Mai tarziu, altarul acesta a fost mult marit spre a corespunde marelui numar de inchinatori. Pe acest altar erau arse jertfele. De aici si numele lui de altarul pentru arderile de tot. Tot aici era arsa si grasimea jertfelor, precum si anumite parti ale altor jertfe. La cele patru colturi ale altarului erau niste iesituri asemenea unor coarne cunoscute sub numele de ,,coarnele altarului”. La anumite jertfe, preotii atingeau coarnele altarului cu sange. La altele, sangele era stropit de jur imprejurul altarului. Restul de sange care nu era folosit la slujba era varsat pe pamant la piciorul altarului.Comentariile lui Ellen G. White 2 MH 437 7,8 PP 355 8, 10 GC 419 13,14 4T 124 14 GC 419 15 PP 355 16 GC 419; PP 355 17 GC 428; MH 437 19 GC 419; PP 355 21 GC 658; PP 356 21,22 EW 178; GC 419; PP 355 22 GC 485 29-34 GC 400 16:33 Sa faca ispasire pentru Locul prea sfant, sa faca ispasire pentru cortul intalnirii si pentru altar, si sa faca ispasire pentru preoti si pentru tot poporul adunarii. Verset ce nu a fost comentat. 16:34 Aceasta sa fie pentru voi o lege vesnica: odata pe an sa se faca ispasire pentru copiii lui Israel, pentru pacatele lor. Aaron a facut intocmai cum poruncise lui Moise Domnul. Verset ce nu a fost comentat. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: