14:4 preotul sa porunceasca sa se ia, pentru cel ce trebuie curatit, doua pasari vii si curate, lemn de cedru, carmaz si isop.
Doua pasari. Probabil ca acestea erau vrabii. Ele trebuiau sa fie pasari nedomestice, pentru ca o pasare domestica nu avea sa zboare asa cum cerea simbolismul (v.7). Unii comentatori compara pe cele doua pasari cu cei doi tapi folositi la serviciul Zilei de Ispasire, un tap pentru Domnul, si celalalt tap pentru Azazel. La aceasta opinie se fac obiectiuni intemeiate. Nu se spune nimic despre ispasire in legatura cu pasarile. Curatirea este amintita, dar trebuie sa ne amintim ca pasarile nu erau folosite pentru curatire. Omul fusese deja declarat ca curat. In cazul pasarilor nu exista o stropire de sange pe altar pentru ispasire. De fapt, ceremonia nu avea loc la sanctuar, ci afara in camp. Pasarile nu erau dintre folosite pentru jertfe, ci erau pasari salbatice. Sangele folosit era sange amestecat cu apa, un strop sau doi intr-un vas destul de mare pentru a cuprinde lemnul de cedru care, dupa Talmud, era lung de un cot. Era deci o solutie foarte slaba, o solutie semnificativa si, dupa cat se pare, care nu avea proprietati simbolice de ispasire. Nu se spune ca pasarile sunt o jertfa pentru pacat, sau pentru vina, sau ardere de tot, de multumire, sau jertfa de mancare. De fapt, ele nu erau jertfe. Cand ceremonia era terminata, omului nu-i era ingaduit sa mearga la sanctuar. El nu putea merge nici pana la cortul lui. Numai dupa sapte zile ii era ingaduit sa aduca jertfa de mancare, pentru vina si arderea de tot. In acel timp era facuta ispasirea ( v.18-21, 29, 31).