14:49 Pentru curatirea casei sa ia doua pasari, lemn de cedru, carmaz si isop.
Pentru curatirea casei. Casa nu numai ca trebuia sa fie curatita cu sangele pasarii si cu apa curgatoare, ci si cu lemn de cedru si cu isop si carmaz (v.52).
Note suplimentare pentru capitolul 14
Pozitia fata de lepra, ducand la excluderea din tabara, fara indoiala ca isi are originea ei in caracterul specific al bolii. Lepra adevarata era asociata mai ales cu moartea, cu care de obicei se termina, si in stadiile de mai tarziu era un fel de ,,moarte vie”, in care diferitele membre ale corpului mureau sau cadeau. Spre sfarsit, leprosul era un spectacol al mortii si ilustra plata pacatului. Din cauza aceasta, lepra a fost considerata in decursul vremii atat de catre iudei, cat si de catre crestini, ca fiind un simbol al pacatului si a rezultatelor lui.
Cineva care era trimis afara din tabara ca suspect de ,,lepra” putea sa cheme un preot, daca avea cea mai slaba indicatie ca s-a refacut. Daca era chemat, preotul era dator sa mearga, dar putem presupune ca in acest caz o facea aceasta cu scarba. Avand simtamantul ca nu avusese loc nici o imbunatatire, el era ispitit sa devina nelinistit si sa raspunda in sila. El avea nevoie de rabdare, in asa fel ca sa nu piarda niciodata simtamantul de compatimire de care avea atata nevoie leprosul. El trebuia sa invete a nu se feri de lepros, ci sa-i fie mila de el si sa-l ajute. Aceasta este o invatatura pentru slujitorii lui Dumnezeu de astazi. Ca si preotul din vechime, slujitorul lui Dumnezeu de astazi trebuie sa ,,aiba mila” (Evrei 5,2).
Lepra nu era deosebit de dureroasa, ci spaima si oroarea ei trebuie sa fi afectat intreaga viata a suferindului. Tot asa si pacatul poate sa nu fie simtit atat de amar si omul cu greu isi poate da seama de natura lui vatamatoare. Lepra era coroziva si patrundea aproape pe nesimtite si pe nevazute, pana ce ducea la ulcere si carne cruda si indeparta parti ale corpului. Tot asa mananca si pacatul viata si frumusetea spirituala, chiar daca pe dinafara nu exista o dovada evidenta a starii launtrice. In cele din urma, boala erupea in afara, iar omul ajungea un schelet viu, o masa de putreziciune teribila. Tot asa face si pacatul pana cand, in cele din urma, chipul lui Dumnezeu in om este practic sters. Dupa cum lepra se termina cu moartea, tot cu moartea termina si pacatul. S-ar parea deci ca lepra este o boala special menita sa simbolizeze pacatul in diferitele lui aspecte, asa cum nici o alta boala n-ar putea sa o faca.
Comentariile lui Ellen G. White
4-7 PP 275
45-47 MH 278