12:1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
Domnul a vorbit. Capitolul precedent s-a ocupat cu necuratia pricinuita de contactul cu diferite vietati ,,necurate”. Capitolele 12 la 15 se ocupa cu necuratii personale, atat fizica, cat si ceremoniala, care nu cuprinde o incalcare morala. Aaron nu este amintit aici ca in cap. 11 si 13.
12:2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cand o femeie va ramane insarcinata, si va naste un copil de parte barbateasca, sa fie necurata sapte zile; sa fie necurata ca in vremea sorocului ei.
Un copil de parte barbateasca. Aceasta era dorinta oricarei femei in Israel, pentru ca Mesia avea sa fie ,,samanta femeii” (Geneza 3,15).
Ca in vremea sorocului. ,,Menstruatia ei” (RSV). Legea la care se refera aici este data in cap. 15,19-33.
12:3 In ziua a opta, copilul sa fie taiat imprejur.
Taiat imprejur. Aceasta era ca recunoastere a relatiei legamantului si aducea copilul in mod simbolic sub obligatia legamantului. Ritualul acesta a fost practicat pentru prima data in cazul lui Isaac (Geneza 17,10.11; 21,4), fiul fagaduintei (Galateni 4,23), ca semn al implinirii acelei fagaduinte.
12:4 Femeia sa mai ramana inca treizeci si trei de zile, ca sa se curete de sangele ei; sa nu se atinga de nici un lucru sfant, si sa nu se duca la sfantul locas, pana nu se vor implini zilele curatirii ei.
Sangele. Primele sase zile care urmau dupa nasterea copilului erau critice pentru mama si adesea avea loc o considerabila pierdere de sange. Dupa o saptamana se presupunea ca aceasta stare era trecuta. Timp de 33 de zile mamei nu-i era ingaduit sa vina la sanctuar sau sa participe la ceremoniile religioase. Ea nu trebuia sa ia parte la nici o adunare publica. Mama, iar nu copilul, era considerata necurata.
12:5 Daca naste o fata, sa fie necurata doua saptamani, ca pe vremea cand i-a venit sorocul; si sa ramana saizeci si sase de zile ca sa se curateasca de sangele ei.
O fata. Motivul pentru o perioada de necuratie mult mai lunga decat in cazul unui baiat nu este aratat. Izvoarele iudaice sustin ca nasterea unei fete pricinuia mai multa suferinta decat nasterea unui baiat. Conceptia aceasta este, de fapt, fara temei.
12:6 Cand se vor implini zilele curatirii ei, pentru un fiu sau pentru o fiica, sa aduca preotului, la usa cortului intalnirii, un miel de un an pentru arderea de tot, si un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa de ispasire.
Arderea de tot. Nu trebuia ca ea insasi sa aduca aceasta. Ea o aducea numai pana la tabernacol si o dadea preotului care o jertfea pentru ea. Ea mai trebuia sa aduca si o jertfa pentru pacat, pe care o jertfea preotul pentru ea.
Procedura aceasta era diferita de porunca obisnuita in vremurile de mai inainte, cand aducatorul facea junghierea. Mai era si o alta deosebire. Cand era adusa o jertfa pentru pacat si o ardere de tot, jertfa pentru pacat era intotdeauna adusa mai intai, fiind urmata de arderea de tot. In acest caz, arderea de tot avea prioritate. De asemenea, jertfa pentru pacat era intotdeauna mai aleasa si mai costisitoare. Aici contrastul este adevarat. Mai intai venea jertfa pentru arderea de tot si consta dintr-un miel, in timp ce jertfa pentru pacat venea la urma si era cea mai mica vietuitoare care putea fi jertfita vreodata, un porumbel sau o turturea.
Orice face omul poarta pata pacatului. De aceea, jertfele pentru pacat erau prescrise in multe cazuri in care celui neinstruit i s-ar parea fara folos sa se faca asa. Aceasta iesea in evidenta mai ales la jertfele pentru pacat, la dedicarea sanctuarului si instalarea preotiei, totusi ele au impresionat adanc pe popor cu privire la caracterul pacatului. Cu ocazia nasterii unui copil se pare ca se scoate in evidenta un minimum de pacat intentionat, iar jertfa ceruta era numai un semn de jertfa. Nu avea loc o marturisire, sau punerea mainii.
12:7 Preotul sa le jertfeasca inaintea Domnului, si sa faca ispasire pentru ea; si astfel, ea va fi curatita de curgerea sangelui ei. Aceasta este legea pentru femeia care naste un baiat sau o fata.
Va fi curatita. In timpurile stravechi soarta femeii nu era fericita. Ea efectua mult din munca grea care in mod obisnuit ii revenea unui barbat. Acesta este cazul in multe tari chiar in ziua de azi, unde lucrul atat in camin, cat si la camp este facut in mare masura de femei. Prea putin se tinea seama de nasterea unui copil, de fapt, practicile crude si neumane erau obisnuite. Dumnezeu a lasat prevederi pentru mamele lui Israel, prescriind pentru ele o perioada de odihna si izolare relativa care dura cateva saptamani. Ele trebuiau sa se bucure de odihna si liniste, timp in care sa-si recastige puterea.
Regulile privind nasterea de copii din acest capitol arata delicata purtare de grija a lui Dumnezeu pentru mame. Femeile au un loc de cinste in planul lui Dumnezeu si este numai drept sa fie asa. Multe din ele au devenit conducatoare, iar unele profetese. In experientele grele ale vietii, ele se bucura de purtarea de grija a lui Dumnezeu si sunt invitate sa vina la El cu necazurile lor (vezi DA 512). Sa le dam cinstea care li se cuvine.
12:8 Daca nu poate sa aduca un miel, sa ia doua turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea de tot, altul pentru jertfa de ispasire. Preotul sa faca ispasire pentru ea, si va fi curata.
Verset ce nu a fost comentat.