12:6 Cand se vor implini zilele curatirii ei, pentru un fiu sau pentru o fiica, sa aduca preotului, la usa cortului intalnirii, un miel de un an pentru arderea de tot, si un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa de ispasire.
Arderea de tot. Nu trebuia ca ea insasi sa aduca aceasta. Ea o aducea numai pana la tabernacol si o dadea preotului care o jertfea pentru ea. Ea mai trebuia sa aduca si o jertfa pentru pacat, pe care o jertfea preotul pentru ea.
Procedura aceasta era diferita de porunca obisnuita in vremurile de mai inainte, cand aducatorul facea junghierea. Mai era si o alta deosebire. Cand era adusa o jertfa pentru pacat si o ardere de tot, jertfa pentru pacat era intotdeauna adusa mai intai, fiind urmata de arderea de tot. In acest caz, arderea de tot avea prioritate. De asemenea, jertfa pentru pacat era intotdeauna mai aleasa si mai costisitoare. Aici contrastul este adevarat. Mai intai venea jertfa pentru arderea de tot si consta dintr-un miel, in timp ce jertfa pentru pacat venea la urma si era cea mai mica vietuitoare care putea fi jertfita vreodata, un porumbel sau o turturea.
Orice face omul poarta pata pacatului. De aceea, jertfele pentru pacat erau prescrise in multe cazuri in care celui neinstruit i s-ar parea fara folos sa se faca asa. Aceasta iesea in evidenta mai ales la jertfele pentru pacat, la dedicarea sanctuarului si instalarea preotiei, totusi ele au impresionat adanc pe popor cu privire la caracterul pacatului. Cu ocazia nasterii unui copil se pare ca se scoate in evidenta un minimum de pacat intentionat, iar jertfa ceruta era numai un semn de jertfa. Nu avea loc o marturisire, sau punerea mainii.