10:1 Fiii lui Aaron, Nadab si Abihu, si-au luat fiecare cadelnita, au pus foc in ea, si au pus tamaie pe foc; si au adus astfel inaintea Domnului foc strain, lucru pe care El nu li-l poruncise.
Nadab si Abihu. Acestia erau doi dintre fiii lui Aaron si deci nepotii lui Moise. Dupa Moise si Aaron, ei ocupau cele mai inalte pozitii in Israel si aveau multe avantaje si privilegii. Ei auzisera glasul lui Dumnezeu, fusesera cu Moise si Aaron pe muntele lui Dumnezeu, ei L-au vazut pe Dumnezeul lui Israel si ,,au mancat si au baut” (Exod 24,9-11). Ei fusesera foarte favorizati, dar nu profitasera de aceste ocazii.
Cu putin timp inainte de intamplarile aratate in acest capitol, ei au petrecut o saptamana in studiu si meditatie, pregatindu-se pentru ziua cand aveau sa inceapa slujba la sanctuar. Ei l-au ajutat pe tatal lor cand a sacrificat jertfele si cand a adus sangele animalelor de jertfa (Levitic 9,9). Ei fusesera martori la serviciul solemn de consacrare si fusesera ei insisi stropiti cu sangele de jertfa. Ei fusesera intru totul indoctrinati si erau in cunostinta deplina cu privire la sfintenia lucrarii lui Dumnezeu. Toate acestea au facut ca pacatul lor sa fie cu atat mai mare. Erau fara scuza. Cand a venit vremea sa slujeasca, ei au facut ceva ce Domnul Dumnezeul lor ,,nu le poruncise”.
Foc strain. Foc obisnuit. Acesta nu era luat de pe altarul arderii de tot, al carui foc il aprinsese Dumnezeu insusi si care era sacru (cap. 16,12.13). In curtea Cortului Intalnirii existau camine unde preotii isi pregateau hrana lor si este posibil ca Nadab si Abihu sa fi luat de acolo focul obisnuit.