1:5 Sa junghie vitelul inaintea Domnului; si preotii, fiii lui Aaron, sa aduca sangele, si sa-l stropeasca de jur imprejur pe altarul de la usa cortului intalnirii.
Sa junghie vitelul. Noi nu putem crede ca un om normal ar avea placere sa implante cutitul intr-o victima nevinovata, chiar daca acea victima ar fi doar un animal. Cu toate acestea, Dumnezeu cerea acest lucru aducatorului. In vremurile de mai tarziu, junghierea o faceau preotii, desi intentia de la inceput a lui Dumnezeu a fost ca pacatosul insusi sa faca lucrul acesta. Aceasta experienta trebuie sa fi fost pentru pacatos penibila si dureroasa, pentru ca el stia ca pacatul lui a facut sa fie necesara moartea. Ea il impresiona si il determina sa ia hotararea ,,sa nu mai pacatuiasca”. El vedea ,,pe viu” rezultatul pacatului. Acesta nu insemna numai moartea, ci moartea unui nevinovat. Ce alt rezultat putea sa aiba ceremonia aceasta, decat sa creeze in pacatos o ura fata de pacat si o solemna hotarare de a nu mai avea de a face cu el?
Prima invatatura pe care Dumnezeu dorea s-o dea lui Israel prin sistemul jertfelor era ca pacatul inseamna moarte. Aceasta invatatura a fost imprimata repetat in inima lor. Pe parcursul intregului an, in fiecare dimineata si seara, era jertfit un miel pentru natiune. Zi dupa zi, oamenii aduceau jertfele lor pentru pacat si arderile de tot la sanctuar. In fiecare caz era junghiat un animal, iar sangele era dus in locul aratat. Pe fiecare ceremonie si pe fiecare slujire era imprimata invatatura: Pacat inseamna moarte.
Invatatura aceasta este necesara tot atat de mult in vremea noastra, pe cat a fost si in zilele din vechime. Unii crestini iau pacatul prea usor. Ei il considera un aspect trecator al vietii, pe care omenirea il va depasi. Altii considera pacatul ca fiind regretabil dar inevitabil. Toti au avut nevoie sa li se imprime in minte cu putere invatatura ca pacatul inseamna moarte. Noul Testament declara in mod precis ca ,,plata pacatului este moartea” (Romani 6,23), dar multi nu reusesc sa inteleaga importanta acestei declaratii. O conceptie mai realista a pacatului si mortii, ca fiind inseparabil legate, ar ajuta mult la aprecierea si intelegerea Evangheliei. Pentru crestin aceasta contine invatatura importanta ca noi am fost vinovati, apoi o repulsie fata de pacat si, in cele din urma, o profunda recunostinta fata de Dumnezeu, deoarece prin moarte vine mantuirea. Hristos a murit pentru mine. Eu ar fi trebuit sa mor, pentru ca am pacatuit, si ,,plata pacatului este moartea”. Dar pentru mine a murit Hristos. El a mers la Calvar in locul meu! Ce masura potrivita de prevedere! Ce iubire minunata!
Sangele sa-l stropeasca. Aducatorul de jertfa isi terminase lucrarea. El isi adusese jertfa, isi marturisise pacatul, si junghiase victima. Acum incepea slujba sangelui. In timp ce sangele tasnea, alaturi se afla un preot si-l strangea intr-un vas. Apoi stropea sangele de jur imprejur pe altarul arderii de tot. Cuvantul tradus aici ,,stropeasca”, inseamna literal ,,a imprastia”. Este folosit la imprastierea prafului (Iov 2,12), a carbunilor aprinsi (Ezechiel 10,2), a apei (Numeri 19,13), etc. Dupa Talmud, preotul oficiant stropea sangele spre altar in doua locuri, la colturile de nord-est si sud-vest, in asa fel incat acesta sa atinga toate cele patru parti ale altarului. Din motive sanitare, probabil ca acesta se facea pe partea dinauntrul altarului. Partea de sange nefolosit era varsat la piciorul altarului. Mai tarziu, la Templul din Ierusalim, surplusul de sange era dirijat cu ajutorul unui canal de scurgere din tigla, care il transporta in raul Chedron.
Dumnezeu a cautat sa intipareasca in mintea celor din Israel gandul ca iertarea de pacat se poate obtine numai prin marturisire si slujirea sangelui. Ei trebuiau sa inteleaga pretul nemarginit de mare al iertarii. Iertarea este mai mult decat a trece cu vederea greselile. Pe Dumnezeu Il costa ceva pentru a fi in masura sa ierte, Il costa o viata, chiar viata Fiului Sau.
Unora, moartea lui Hristos le apare ca nefiind necesara. Dumnezeu putea, sau trebuia, considera ei, sa ierte fara Golgota. Lor nu li se pare crucea ca o parte integranta si vitala a ispasirii. Ar fi bine daca crestinii ar contempla azi mai mult pretul mantuirii lor. Iertarea nu este o chestiune simpla. Prin sistemul ceremonial Dumnezeu i-a invatat pe cei din poporul Israel ca iertarea se putea obtine numai prin varsare de sange. Noi avem nevoie acum de aceasta invatatura. In sistemul jertfelor lui Israel trebuie sa fie aflate principiile fundamentale ale trairii sfinte. Vechiul Testament contine principii fundamentale. Cel care este intemeiat intru totul pe el va fi in stare sa ridice o zidire care nu va cadea cand vin ploile si sufla vanturile. El va fi ,,zidit pe temelia apostolilor si prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos” (Efeseni 2,20).