1:1 Domnul a chemat pe Moise; i-a vorbit din cortul intalnirii, si a zis:
Domnul a chemat pe Moise. Dumnezeu fagaduise ca atunci cand va fi ridicat Cortul Intalnirii, va vorbi cu Moise din sanctuar. Dumnezeu vorbise cu el mai inainte de pe munte, dar acum avea sa vorbeasca de pe tronul harului (Exod 25,22). Acum El implineste aceasta fagaduinta si-l cheama pe Moise sa vina mai aproape, pentru ca prin el sa poata instrui poporul cum sa se apropie de Dumnezeu si de sanctuar.
De aceasta instruire era nevoie urgenta. Israel avea doar o conceptie vaga despre sfintenia lui Dumnezeu si pacatosenia pacatului. Poporul avea nevoie sa fie invatat cu privire la primele principii de respect si inchinare. Ei trebuiau sa afle ca nu numai ca era Dumnezeu sfant, ci si casa Lui si chiar cele inconjuratoare. Ei trebuiau sa stie ca numai cel sfant se poate apropia de Dumnezeu si poate veni in prezenta Lui. De aceea, ei nu-si puteau permite sa intre in locasul lui Dumnezeu, ci doar sa se apropie pana la usa curtii, si sa aduca jertfa cu smerenie si cainta. Preotii aveau s-o primeasca de la ei pentru Dumnezeu, sa duca sangele si sa arda tamaia in prima despartitura. Nici chiar preotii nu puteau sa intre in a doua despartitura a sanctuarului pentru a sluji. Aceasta lucrare era rezervata numai pentru marele preot, care dupa o adanca cercetare de inima avea acces in locasul prea sfant pentru cateva minute, o singura zi pe an, in marea zi de ispasire. Dupa aceasta, Sfanta Sfintelor ramanea inchisa pentru inca un an. Dumnezeu este intr-adevar cel mai sfant.
Prin mielul junghiat, prin vitel, berbece, tap, turturele, porumbei, prin stropirea sangelui asupra altarului arderilor de tot, asupra altarului tamaierii, inspre perdea, sau pe chivot, prin invatatura si mijlocirea preotiei, Israel trebuia sa invete cum sa se apropie de Dumnezeu. Ei nu aveau sa fie lasati in deznadejde cand se aflau in fata condamnarii sfintei Legi a lui Dumnezeu. Exista o cale de scapare. Mielul lui Dumnezeu avea sa moara pentru ei. Prin credinta in sangele Sau ei pot sa intre in comuniune cu Dumnezeu. Prin mijlocirea preotului ca inlocuitor, ei puteau sa intre in sanctuar sa apara chiar in sala de audienta a Celui Prea Inalt. Pentru cel credincios din Israel, aceasta ocazie preinchipuia timpul cand poporul lui Dumnezeu va avea ,,o intrare sloboda in locul prea sfant, prin sangele lui Isus” (Evrei 10,19).
Dumnezeu a dorit sa-l invete pe Israel toate aceste lucruri prin sistemul jertfelor. Acesta era pentru ei calea mantuirii. Ea le oferea speranta si curaj. Cu toate ca Legea lui Dumnezeu, cele Zece Porunci, ii condamna din cauza pacatelor lor, faptul ca Mielul lui Dumnezeu avea sa moara pentru ei le dadea speranta. Sistemul jertfelor a constituit pentru Israel Evanghelia. Ea arata calea comuniunii si partasiei cu Dumnezeu. Exista anumiti crestini care nu vad o mare importanta sau valoare in serviciile de la Templu, date pe care divina, cu toate acestea, planul Evangheliei mantuirii, asa cum este descoperit in Noul Testament, devine mai clar prin intelegerea Vechiului Testament. De fapt, cel care intelege sistemul levitic asa cum este prezentat in Vechiul Testament poate intelege si aprecia mult mai bine Evanghelia, asa cum se afla in Noul Testament. Una o prefigureaza pe cealalta si este un tip al ei.
Din Cortul Intalnirii. Ca urmare a pacatului, omul fusese alungat din caminul sau din paradis, unde s-a bucurat de comuniune deschisa Facatorul sau. Din cauza ca omul nu mai era capabil sa locuiasca impreuna cu Dumnezeu, El a consimtit sa coboare si sa locuiasca cu omul. Prin urmare, Dumnezeu Il instruise pe Moise: ,,Sa-Mi faca un locas sfant, si Eu voi locui in mijlocul lor” (Exod 25,8). Moise l-a facut, si ,,slava Domnului a umplut cortul” (Exod 40,34). Ce iubire minunata! Dumnezeu nu putea suporta sa fie despartit de ai Sai, si iubirea Lui a intocmit un plan prin care putea sa locuiasca in mijlocul lor! El avea sa mearga cu ei in calatoriile lor prin pustie si, in cele din urma, avea sa-i conduca in Tara Fagaduintei.