4:1 Vai! cum s-a innegrit aurul, si cum s-a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sfantului Locas pe la toate colturile ulitelor!
Cum. Ebr. ’ekah (pentru comentariu vezi comentariul la cap. 1,1). Ca si capitolele 1, 2, 3, cap. 4 este si el un acrostih. Totusi structura lui metrica difera de primele trei poeme, prin aceea ca fiecare verset e compus din doua accente majore in loc de trei. Pentru o discutie detaliata a structurii poeziei ebraice vezi Vol. III, p. 17-28.
Aurul. Simbolurile de aur, aur curat, pietre par sa se aplice atat la Templu, care fusese impodobit cu aur, cat si poporul insusi, asa cum reiese ca este sugerat in v. 2. Toate colturile ulitelor. In ce priveste comentariul vezi comentariul la cap. 2,19.
4:2 Cum sunt priviti acum fiii Sionului, cei alesi si pretuiti ca aurul curat alta data, cum sunt priviti acum, vai! Ca niste vase de pamant, si ca o lucrare facuta de mainile olarului!
Pretuiti. Literal, ,,cantarit”, sau ,,platit”. Referirea este la cantarirea de metal pretios ca plata pentru o cumparatura (Geneza 23,16), o practica obisnuita inainte de folosirea monedelor turnate sau presate. Cantarirea de aur, si nu de argint, la o tranzactie era o indicatie a marii valori a cumparaturii. Pentru exemple de o astfel de practica vezi Ezra 8,25.26.33; Iov 28,15; Zaharia 11,12.
Priviti. Ebr. chashab, ,,a socoti”, ,,a privi”, sau ,,a evalua”. Cuvantul acesta, ca si cel tradus ,,pretuiti” [,,comparabil”], este de asemenea un termen comercial folosit pentru a inregistra o tranzactie (vezi 2Regi 22,7).
Vase de pamant. Vasele de pamant erau uneltele cele mai obisnuite si cele mai ieftine din vremurile de demult. Multe mii de fragmente de olarie gasite de arheologi in ruinele de demult marturisesc despre folosirea foarte obisnuita a materialelor de olarie. Ideea din versetul acesta este ca fiii Sionului, a caror valoare putea fi masurata numai in aur, fusesera trecuti in registrele contabile ale inamicilor lor ca aproape fara de valoare. Un comentariu intr-adevar trist al starii smerite la cere Iuda scazuse in zilele profetului Ieremia.
4:3 Chiar si sacalii isi apleaca tata, si dau sa suga puilor lor; dar fiica poporului meu a ajuns fara mila, ca strutii din pustie.
Sacali. Ebr. tannin, ,,un monstru marin”, ,,un sarpe”, etc. (vezi comentariul la Deuteronom 32,33; Iov 7,12). Totusi, doua manuscrise au ebraicul tannim, ,,sacali” (vezi comentariul la Psalmi 44,19). Faptul ca verbele traduse ,,isi pleaca tata”, si ,,dau sa suga” ca si pronumele ,,lor” sunt la plural in ebraica, arata ca subiectul este ,,sacali”. Redarea ,,sacali” corespunde mai bine contextului decat a face ,,monstri marini”.
Strutii. Pentru comentarii vezi comentariul la Iov 39,13-17.
4:4 Limba sugatorului i se lipeste de cerul gurii, uscata de sete; copiii cer paine, dar nimeni nu le-o da.
Verset ce nu a fost comentat.
4:5 Cei ce se hraneau cu bucate alese, lesina pe ulite. Cei ce fusesera crescuti in purpura se bucura acum de o gramada de gunoi!
Gramada de gunoi. Literal, ,,gropi de cenusa”. Cuvantul acesta pare sa semnifice un loc unde de obicei se arunca gunoiul. A sedea sau a zacea acolo era un semn de deplina degradare (vezi 1Samuel 2,8). Cetateanul Ierusalimului era acum o mare gramada de cenusa.
4:6 Caci vina fiicei poporului meu este mai mare decat pacatul Sodomei, care a fost nimicita intr-o clipa, fara sa fi pus cineva mana pe ea.
Sa fi pus cineva mana. Sensul exact al cuvantului ebraic tradus astfel aici nu este sigur. Sensul pare sa fie, totusi, ca maini omenesti n-au fost puse pe Sodoma; distrugerea ei era cu totul de sus. Intrucat pacatul Ierusalimului e mai mare decat al Sodomei, cat de grozava trebuie sa fie pedeapsa lui!
4:7 Voievozii ei erau mai stralucitori decat zapada, mai albi decat laptele; trupul le era mai rosu decat margeanul; fata le era ca safirul.
Voivozii. Ebr. nezirim, ,,cei consacrati”, cei despartiti, sau ,,cei de rang inalt” (vezi comentariul la Numeri 6,2). Substantivul acesta e derivat de la verbul ebraic nazar, ,,a jura” sau ,,a separa”, si astfel se refera la cineva care este separat, sau pus deoparte. Ca termen tehnic, el era folosit pentru Nazireu (vezi Numeri 6; Amos 2,11.12; comp. Judecatori 13,5.7; 16,17). El este de asemenea folosit intr-un sens mai general cu privire la Iosif ca ,,deosebit” de fratii sai (Geneza 49,26; Deuteronom 33,16). Sensul din urma pare sa corespunda mai bine aici.
Zapada. Cu toate ca astfel de simboluri implica o curatenie morala in Vechiul Testament (vezi Isaia 1,18), aici ele poate se refera numai la impunatoarea infatisare exterioara pe care o prezentasera candva conducatorii lui Iuda.
Margeanul. Sau ,,Rubine”. Ebr. peninim, insemnand ,,nestemate de coral”. Fata. Sau ,,Lustrul”. Infatisarea lor era ca si cum ar fi fost chipuri frumos lucrate din piatra stralucitoare.
4:8 Dar acum infatisarea le este mai negricioasa decat funinginea; asa ca nu mai sunt cunoscuti pe ulite, pielea le este lipita de oase, uscata ca lemnul.
Cunoscuti. Adica, ei nu erau recunoscuti din cauza faptului ca infatisarea lor fusese atat de hidos schimbata. Ca lemnul. Sau ,,Ca un toiag”. Simbolizand uscaciunea si intarirea.
4:9 Cei ce pier ucisi de sabie sunt mai fericiti decat cei ce pier de foame, care cad sleiti de puteri, din lipsa roadelor campului!
Verset ce nu a fost comentat.
4:10 Femeile, cu toata mila lor, isi fierb copiii, care le slujesc ca hrana, in mijlocul prapadului fiicei poporului meu.
Cu toata mila. Femei, care fusesera candva mame pline de mila si iubitoare, in necazul nemaipomenit al asedierii, si-au mancat proprii lor copii (vezi comentariul la cap. 2,20).
4:11 Domnul Si-a sleit urgia, Si-a varsat mania aprinsa; a aprins in Sion un foc, care-i mistuie temeliile.
Verset ce nu a fost comentat.
4:12 Imparatii pamantului n-ar fi crezut si nici unul din locuitorii lumii n-ar fi crezut ca potrivnicul, care-l impresura, are sa intre pe portile Ierusalimului.
N-ar fi crezut. Din cauza atat a pozitiei lui strategice cat si a fortei fortificatiilor lui, Ierusalimul era considerat ca de necucerit. Ideea inviolabilitatii lui trebuie sa fi crescut si mai mult in mintea paganilor datorita nimicirii supranaturale a ostirii asiriene cand Sanherib a asediat cetatea (2Regi 19,35). Toate acestea au dat nastere la un fals simt de securitate printre locuitorii nelegiuiti din Ierusalim.
4:13 Iata roada pacatelor prorocilor sai, a nelegiuirilor preotilor sai, care au varsat in mijlocul lui sangele celor neprihaniti!
Nelegiuiri. Conducatorii religiosi ai lui Iuda erau nelegiuiti atat in inima, cat si in actiune (vezi comentariul la Isaia 3,12).
Au varsat… sangele. Faptul ca preotii si profetii mincinosi indeosebi cerusera cu tarie viata lui Ieremia (Ieremia 26,7-24) ar indica faptul ca ei purtau o mare masura de raspundere pentru moartea altor oameni drepti (vezi Ieremia 6,13-15; 23,11-15).
4:14 Rataceau ca orbii pe ulite, manjiti de sange, asa ca nimeni nu putea sa se atinga de hainele lor.
Rataceau. Sau ,,Umblau in nestire”, ,,umblau buimaci”. Poate acestea se refera la starea confuza a acestor conducatori care erau candva foarte onorati, iar acum sunt evitati si repudiati de toti (vezi Deuteronom 28,29).
4:15 Departati-va, necuratilor! li se striga, la o parte, la o parte, nu va atingeti de noi! Cand fugeau pribegind incoace si incolo, printre neamuri, se spunea: Sa nu mai locuiasca aici!
Li se striga. Sau ,,Ei strigau”. Antecedentul lui ,,ei” trebuie sa fie inteles aici ca poporul. ,,Li” se
refera la profetii si preotii ucigasi.
Necurat. Acesta era strigatul leprosului (Levitic 13,45).
Se spunea. Adica, unii dintre pagani spuneau intre ei.
4:16 In mania Lui Domnul i-a imprastiat si nu-Si mai indreapta privirile spre ei! Vrajmasul n-a cautat la fata preotilor, nici n-a avut mila de cei batrani.
Mania. Literal, ,,fata”. Vezi Levitic 17,10; Psalmi 34,16; Ieremia 16,17.18. Din nou literele
ebraice pe’ si ‘ayim sunt intr-o ordine inversata (vezi comentariul la cap. 2,16; 3,46).
Imprastiat. Risipit.
Fata. Literal, ,,fete”. Versetul acesta contine un interesant joc de cuvinte in ebraica. Nelegiuitii au fost risipiti de la fata lui Iehova, deoarece ei, la randul lor n-au aratat nici un fel de respect pentru fata preotilor.
4:17 Si acolo ni se sfarseau ochii, si asteptam zadarnic ajutor! Privirile ni se indreptau cu nadejde spre un neam, care totusi nu ne-a izbavit.
Verset ce nu a fost comentat.
4:18 Ne pandeau pasii, ca sa ne impiedice sa mergem pe ulitele noastre; ni se apropia sfarsitul, ni se implinisera zilele Da, ne venise sfarsitul!
Ulitele. Adica pietele deschise ale cetatii (vezi comentariul la cap. 2,19). In cursul asediului era primejdios sa intri in aceste locuri deschise, intrucat un om era expus la proiectile aruncate din turnurile de asediu ridicate imediat in afara zidurilor cetatii (vezi comentariul la Ieremia 32,24).
4:19 Prigonitorii nostri erau mai iuti decat vulturii cerului. Ne-au fugarit pe munti, si ne-au pandit in pustie.
Muntii. Teritoriul redus al regatului lui Iuda in ultimii ani ai istoriei lui consta din putin altceva in afara de munti si pustie.
4:20 Suflarea vietii noastre, unsul Domnului, a fost prins in gropile lor, el, despre care ziceam: Vom trai sub umbra lui printre neamuri.
Suflarea vietii noastre. Sau ,,Suflare narilor noastre”. Unii gasesc aici referire la regele Zedechia. Altii au fost nemultumiti de faptul ca Ieremia ar fi putut sa confere atata onoare memoriei unui rege pe care in alta parte tot el l-a invinuit atat de necrutator. Totusi, profetul nu vorbeste de Zedechia ca om, ci despre rege ca ,,unsul Domnului”, omul numit pe cale divina drept capetenia natiunii (vezi 1Samuel 24,5.6; 26,9.11; 2Samuel 1,14.16).
Vom trai. Se poate ca aderentii lui Zedechia sa fi nutrit nadejdea desarta ca, scapand din cetatea blestemata, ar fi putut pastra un fel de independenta in Pustia lui Iuda, sau in Transiordania (vezi comentariul la Ieremia 39,4.5).
4:21 Bucura-te si salta de bucurie, fiica Edomului, care locuieste in tara Ut! Dar si la tine va trece potirul, si tu te vei imbata, si te vei dezgoli!
Fiica edomului. Edomitii erau descendenti ai lui Esau (Geneza 36,8.19). Animozitatea care candva existase intre Iacov si Esau, a fost perpetuata de descendentii lor (Numeri 20,14-21; Deuteronom 2,4.5). Cand ostirile Babiloniene au invadat Iuda, Edomitii s-au alaturat lui Iuda si au profitat de pradarea tarii (vezi Ezechiel 25,12-14; 35,5; Obadia 11-14). Ideea din acest verset este ironica: ,,Bucura-te de castigul tau nedrept de acum, caci nu va tine mult!”
Tara Ut. Tara aceasta era patria lui Iov (vezi comentariul la Iov 1,1), si este de asemenea amintita in legatura cu diferiti alti vecini ai lui Iuda in Ieremia 25,20.
4:22 Fiica Sionului, nelegiuirea iti este ispasita: El nu te va mai trimite in robie. Dar tie, fiica Edomului, iti va pedepsi nelegiuirea; si iti va da pe fata pacatele.
Pedeapsa. Vezi comentariul la v. 6.
Cerceteaza. In scopul pedepsirii (vezi comentariul la Psalmi 8,4; 59,5).
Da pe fata. Vezi cap. 2,14
Comentariile lui Ellen G. White
1 EW 227; PP 720; TM 86; 5T 240,534
10 GC 32