3:8 Sa tot strig si sa tot cer ajutor, caci El tot nu-mi primeste rugaciunea.
Sa tot strig. Sau, ,,Cand strig”; indicand o actiune continua sau repetata. Nu-mi primeste. Ideea pare la prima vedere a fi o contrazicere a multelor asigurari ca Dumnezeu asculta rugaciunea (vezi Psalmi 65,2; 91,15; Ioel 2,32). Trebuie totusi sa se noteze ca e
o progresie de idei in acest poem. La punctul acesta Ieremia vorbeste fie de propria sa atitudine, fie de aceea a poporului sau cand priveste situatia lui ruinata. Domnul nu a ascultat rugaciunile lor de eliberare. In descurajarea lor pare ca si cum El nu-i va asculta niciodata. Dar inca mai e nadejde. Pe masura ce ideea poemului progreseaza, este data asigurarea ca ,,Domnul este bun cu cine nadajduieste in El… Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului” (Plangeri 3,25.26). Aparent rugaciunile fara raspunsuri sunt adesea numai o punere la incercare pentru a determina, daca solicitantul e pregatit sa pretuiasca si sa foloseasca in chipul cel mai bun darul cerut.