3:1 Eu sunt omul care a vazut suferinta sub nuiaua urgiei Lui.
Eu sunt. Poemul acesta este un triplu acrostih in Biblia ebraica; adica, fiecare litera a alfabetului ebraic este litera initiala a trei versete succesive, in ordine alfabetica (vezi comentariul la cap. 1,1). In ce priveste o tratare a poeziei ebraice, vezi Vol. III, p.17-28.
Omul. Doua pareri au fost in general prezentate cu privire la identitatea vorbitorului din acest capitol: 1) ca este Ieremia, care povesteste propriile sale necazuri, sau 2) ca profetul reda aici un tablou general al suferintelor lui Iuda in forma unui recital al experientei personale. Daca acest poem prezinta experienta personala a lui Ieremia, ea cu siguranta descrie experienta intregului popor. Totusi, mai multe idei duc la concluzia ca acest capitol se refera la experienta generala a iudeilor cu prilejul caderii regatului lor. Capitolele 1 si 2 stabilesc un tipar de personificare, a cetatii si a natiunii. Ar parea, ca acest plan este urmat aici, intrucat v. 40-47 trec brusc la persoana intaia, plural, si cu v. 48 incepe o parte la persoana intaia singular.
Nuiaua urgiei Lui. Versetele 1-18 zugravesc in termeni generali poetici asprimea judecatilor lui Dumnezeu. Termenul ,,nuia” se foloseste de repetate ori in Vechiul Testament in sensul unui instrument de pedeapsa (Iov 21,9; Isaia 10,5). Astfel, aici, conform lui Ieremia, pedepsele lui Dumnezeu sunt corectii, manifestari ale grijii Lui iubitoare, date poporului Sau pentru ca sa se intoarca la El cu inima sincera (Plangeri 3,32.33.39.40).