2:1 Vai! in ce intunecime a aruncat Domnul, in mania Lui, pe fiica Sionului. A azvarlit din cer pe pamant podoaba lui Israel, si nu Si-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui, in ziua maniei Lui!
Vai! Ebr. ’ekah (vezi comentariul la cap. 1,1). Capitolul acesta este un poem acrostih de acelasi tip ca si cap. 1 (vezi comentariul la cap. 1:1). Mania lui. Referirea la mania lui Dumnezeu revine in v. 3,6,21,22 si prezinta tema acestui capitol, si anume furia maniei divine. Podoaba lui Israel. Sau ,,slava lui Israel”. Aceasta ar putea fi o referire la Templu (vezi comentariul la Isaia 60,7; 63,15). Scaunul picioarelor lui. Adica sanctuarul (Psalmi 99,5; 132,7) cu accent special pe chivot (1Cronici 28,2; vezi comentariul la Ezechiel 43,7).
2:2 Domnul a nimicit, fara mila, toate locuintele lui Iacov. In urgia Lui, a daramat intariturile fiicei lui Iuda, si le-a pravalit la pamant; a facut de ocara imparatia si capeteniile ei.
Domnul. Ca o amplificare a gandului din cap. 1,12-15, profetul aici pune in seama lui Iehova toata nenorocirea lui Iuda, pe care el o povesteste in amanunt. Adesea se spune despre Domnul ca face ceea ce El nu impiedica (vezi comentariul la 2Samuel 24,1). Astfel profetul accentueaza natura etica a nenorocirii lui Iuda.
Locuintele. Ebr. ne’oth, ,,tinuturi de pasune”, sau ,,salasuri”. Ne’oth este folosit in repetate ori pentru salasurile pastorilor si pasunile lor (Psalmi 23,2; 65,13; Ieremia 9,19; 23,10; 25,37; Amos 1,2). Aici cuvantul se refera evident la locurile nefortificate ale lui Iuda, in contrast cu ,,fortificatiile” mentionate indata dupa aceea.
A facut de ocara imparatia. Sau ,,a manjit imparatia”. Acesta era poporul pe care Dumnezeu il menise sa fie ,,o imparatie de preoti si un neam sfant” (Exod 19,6).
2:3 In mania Lui aprinsa, a doborat toata puterea lui Israel; Si-a tras inapoi de la el dreapta, inaintea vrajmasului, si a aprins in Iacov o vapaie de foc care mistuie toate de jur imprejur.
Puterea. Literal, ,,Cornul”. ,,Cornul” este adesea folosit ca un simbol al tariei, al slavei si al mandriei (vezi Deuteronom 33,17; Iov 16,15; Psalmi 75,4; Ieremia 48,25; Amos 6,13).
A tras inapoi. In timpuri trecute mana protectoare a lui Dumnezeu fusese folosita pentru apararea poporului Sau (Exod 6,6; Psalmi 98,1-3). Acum orice restrictie fusese indepartata de la inamic (vezi Psalmi 74,11).
2:4 Si-a incordat arcul ca un vrajmas, Si-a ridicat dreapta ca un asupritor, si a prapadit tot ce era placut privirilor, Si-a varsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.
Ca un vrajmas. Profetul nu putea merge atat de departe, incat sa spuna, ca Domnul era vrajmasul lui Iuda, deoarece El nu era. In timp ce folosea pe vrajmasii Iudeilor spre a-i pedepsi, Dumnezeu le parea ca un vrajmas, totusi, judecatile Lui erau revarsate pentru ca poporul Lui sa se intoarca la El.
Dreapta. Vezi comentariul la v. 3. Acum dreapta lui Dumnezeu nu numai ca incetase de a ocroti pe poporul lui Iuda, dar este descrisa si ca fiind activ indreptata impotriva lor.
Cortul fiicei Sionului. Punctuatia traditionala ebraica arata ca aceasta expresie apartine de sfarsitul versetului.
2:5 Ca un vrajmas a ajuns Domnul, a nimicit pe Israel, i-a daramat toate palatele, i-a prabusit intariturile, si a umplut pe fiica lui Iuda de jale si suspin.
Palatele. Versetele 5-8 descriu pasii progresivi in distrugerea cetatii: palatele si intariturile, Templul, altarul si zidurile. La 4 saptamani dupa capturarea Ierusalimului comandantul Babilonian, Nebuzaradan arsese Templul, palatul regal, locuintele mai de seama, si daramase zidurile (Ieremia 52,12-14).
Intariturile. Literal, ,,fortificatiile”. Diferenta in gen aici probabil este rezultatul considerarii palatelor ca apartinand Ierusalimului, ,,fiica lui Iuda”, in timp ce cetatile intarite (incluzand Ierusalimul insusi) apartineau tarii Israel.
Jale si suspin. Ebr. ta’aniyyah wa’aniyyah. Aceste cuvinte sinonime, ambele de la verbul ebraic ’anah, ,,a jeli”, sunt foarte sugestive poetic (vezi Versiunea Societatii Iudaice de Publicatii, ,,jale si gemet”). Aceleasi cuvinte ebraice sunt folosite si in Isaia 29,2.
2:6 I-a pustiit cortul sfant ca pe o gradina, a nimicit locul adunarii sale; Domnul a facut sa se uite in Sion sarbatorile si Sabatul, si, in mania Lui napraznica a lepadat pe imparat si pe preot.
Cortul sfant. Referirea este aparent la repeziciunea cu care Templul a fost distrus.
Sa se uite. Judecatile lui Dumnezeu asupra lui Iuda – nimicirea Templului si deportarea populatiei – adusesera ca rezultat intreruperea Sabatului si a serviciilor de sarbatori la Templu (vezi cap. 1:4). Profetul priveste la astfel de situatii asa cum sunt ele din punctul de vedere al cetatii ruinate, si nu vrea sa implice ideea ca Dumnezeu intentionase o incetare a tinerii Sabatului de catre poporul Sau (vezi Ieremia 17,27; Tefania 3,18).
2:7 Domnul Si-a dispretuit altarul, Si-a lepadat locasul Sau cel sfant. A dat in mainile vrajmasului zidurile palatelor Sionului; au rasunat strigatele in casa Domnului, ca intr-o zi de sarbatoare.
Strigatele. Sau ,,Zgomotul”. Zgomotul soldatilor Babilonieni biruitori, in timp ce pradau sanctuarul, este comparat cu strigatele, cantecele si dansurile israelitilor la marile lor adunari anuale (vezi Psalmi 42,4; 74,3-8; Isaia 30,29).
2:8 Si-a pus de gand Domnul sa darame zidurile fiicei Sionului; a intins sfoara de masurat, si nu Si-a tras mana pana nu le-a nimicit. A cufundat in jale intaritura si zidurile, care nu mai sunt, toate, decat niste daramaturi triste.
A intins sfoara de masurat. Expresia aceasta este folosita in Zaharia 1,16 cu privire la recladirea Templului. In 2Regi 21,13 si Isaia 34,11 e folosita ca si aici, cu privire la judecata si distrugere. Implicatia este ca, asa cum arhitectul construieste cu precizie, la fel si Dumnezeu
distruge.
Mana. Vezi comentariul la v. 3,4.
2:9 Portile ii sunt cufundate in pamant; i-a nimicit si rupt zavoarele. Imparatul si capeteniile sale sunt intre neamuri. Lege nu mai au, si chiar prorocii nu mai primesc nici o vedenie de la Domnul.
Lege nu mai au. Literal ,,nu mai e lege”. Aceasta se poate interpreta sau in sensul 1) ca legea nu mai e in vigoare, din cauza ca regele si conducatorii sunt in exil, sau 2) ca acesti conducatori sunt exilati intr-o tara, unde legea lui Dumnezeu nu e recunoscuta. Oricum, ebr. torah, ,,lege”, e un cuvant cu o foarte larga intrebuintare, cu sensul fundamental de ,,invatatura” (vezi comentariul la Deuteronom 31,9; Proverbe 3,1). In contextul de fata nu pare irational a intelege torah de aici ca referindu-se la intregul cadru al sfatului si calauzirii care se departase de la Iuda odata cu Exilul conducerii sale, a preotilor (carora indeosebi le fusese incredintata invatarea torei) si a profetilor.
Prorocii. Vezi Psalmi 74,9; Ezechiel 7,26. Aceasta este o referire la grupul de barbati care alcatuiau clasa sau partida profetica din Iuda, si care fusesera necredinciosi fata de chemarea lor (Ieremia 18,18; 28,17). Ea nu cuprinde profeti credinciosi ca Ieremia, Ezechiel si Daniel, care au primit cu totii descoperiri dumnezeiesti dupa caderea Ierusalimului (Ieremia 42,4.7; Ezechiel 32,48; Daniel 5-12).
2:10 Batranii fiicei Sionului sed pe pamant si tac; si-au presarat tarana pe cap, s-au incins cu saci; fecioarele Ierusalimului isi pleaca la pamant capul.
Tarana… saci. Semne de doliu (Iosua 7,6; 2Samuel 13,19; Neemia 9,1; Iov 2,12).
2:11 Mi s-au stors ochii de lacrimi, imi fierb maruntaiele, mi se varsa ficatul pe pamant, din pricina prapadului fiicei poporului meu, din pricina copiilor si pruncilor de tata lesinati pe ulitele cetatii.
Maruntaiele. Vezi comentariul la cap. 1,20.
Ficatului. Literal, ,,organul greu”. Ficatul era socotit de catre cei din vechime ca fiind organul cel mai greu dintre toate organele abdominale. Intrucat viscerele erau considerate a fi sediul emotiilor, ,,varsarea ficatului” e o figura impresionanta indicand o extrema razvratire a emotiilor.
2:12 Ei ziceau catre mamele lor: Unde este paine si vin? Si cadeau lesinati ca niste raniti pe ulitele cetatii, isi dadeau sufletul la pieptul mamelor lor.
Catre mamele lor. Aici e zugravit cel ai jalnic tablou din toate cate le aduce razboiul,
plansetele copiilor care mor in bratele mamelor lor neputincioase.
Paine si vin. Reprezentari ale hranei solide si lichide in general (vezi Deuteronom 11,14).
Isi dadeau sufletul. Cand mureau de foame la pieptul mamelor lor (vezi comentariul la Psalmi 16,10; 1Regi 17,21).
2:13 Cu ce sa te imbarbatez si cu ce sa te aseman, fiica Ierusalimului? Cu cine sa te pun alaturi, si cu ce sa te mangai, fecioara, fiica Sionului? Caci rana ta este mare ca marea: cine va putea sa te vindece?
Sa te pun alaturi. Sau ,,Egal cu tine”. Ideea din versetul acesta este ca nu e nimeni altul care sa fi suferit atat de mult ca Ierusalimul si a carui experienta i-ar putea fi infatisata spre mangaiere. Pedeapsa lui este conturata mai viu prin ideea ca niciodata mai inainte n-a suferit cineva atat de greu ca el.
2:14 Prorocii tai ti-au prorocit vedenii desarte si amagitoare, nu ti-au dat pe fata nelegiuirea, ca sa abata astfel robia de la tine, ci ti-au facut prorocii mincinoase si inselatoare.
Amagitoare. Implicatia este ca prorocii necredinciosi ai lui Iuda au nascocit viziuni pentru a fi pe placul poporului (vezi Plangeri 2,9; Mica 3,5). Ti-au dat pe fata. Literal, ,,dezgolit”, sau ,,dat la iveala” (vezi cap. 4,22).
Prorocii. Literal, ,,Poveri”. Cuvantul ,,poveri” este posibil sa fie interpretat aici in sensul lui secundar, ,,o rostire”, adica ,,o solie profetica”, care pentru un adevarat profet al lui Dumnezeu era o povara pana cand era predata cu credinciosie (vezi comentariul la Isaia 13,1; Ezechiel 12,10).
Inselatoare. Sau ,,Pricini de alungare”. Sau, ,,ademeniri”. Cuvantul ebraic de la care acesta este tradus, apare numai odata in Vechiul Testament, asa ca intelesul lui ramane nesigur. Inversunata invinuire s-a adunat aici asupra prorocilor mincinosi, stand ca o avertizare pentru toti cei care vorbesc din partea lui Dumnezeu (vezi Ezechiel 12,24; 13,6-9; 22,28). O parte insemnata a raspunderii pentru suferinta lui Iuda e pusa asupra acelora care l-au dus in ratacire in numele Domnului.
2:15 Toti trecatorii bat din palme asupra ta, suiera si dau din cap impotriva fiicei Ierusalimului, si zic: Aceasta este cetatea despre care se zicea ca este cea mai frumoasa, si bucuria intregului pamant?
Suiera. Vezi comentariul la Ieremia 18,16.
Dau din cap. De obicei o expresie de batjocura (vezi Matei 27,39; Marcu 15,29).
2:16 Toti vrajmasii tai deschid gura impotriva ta, fluiera, scrasnesc din dinti, si zic: Am inghitit-o! Da, aceasta este ziua pe care o asteptam, am ajuns-o si o vedem!
Toti. Literele ebraice pe’ si ‘ayin, cu care incep v. 16,17 respectiv in Biblia ebraica, sunt invers fata de ordinea lor alfabetica obisnuita (vezi comentariul la cap. 1,1). Nu s-a gasit nici o explicatie satisfacatoare pentru schimbarea aceasta. Inversarea apare si in cap. 3,46.49 si in cap. 4,16.17, si este astfel caracteristica pentru autorul Plangerilor.
Deschid gura. Adica, pentru a manca (vezi Psalmi 22,13).
Scrasnesc din dinti. O expresie de ura si dispret (vezi Psalmi 35,16; 37,12).
2:17 Domnul a infaptuit ce hotarase, a implinit cuvantul pe care-l sorocise de multa vreme, a nimicit fara mila; a facut din tine bucuria vrajmasului, a inaltat taria asupritorilor tai!
De multa vreme. Cu multe veacuri mai inainte, Dumnezeu instiintase pe Israel cu privire la nenorocirile care urmau sa vina asupra lui, daca persista sa fie neascultator fata de El (Levitic 26,14-39; Deuteronom 28,15-68). O lunga succesiune de proroci repetase aceste avertizari. Acum ele sunt implinite.
Taria. Literal, ,,corn”. Vezi comentariul la v. 3.
2:18 Inima lor striga catre Domnul Zid al fiicei Sionului, varsa zi si noapte siroaie de lacrimi! Nu-ti da nici un ragaz, si ochiul tau sa n-aiba odihna!
Inima lor. Antecedentul, desi nu e afirmat, este inteles cat se poate de logic a fi poporul lui
Iuda.
Zid. Ca in v. 8, zidul e luat ca reprezentand cetatea Ierusalim.
Ochiul tau. Literal, ,,Globul ochiului tau”. In general inteles ca referindu-se la pupila ochiului, sau poate insusi globul ochiului.
2:19 Scoala-te si gemi noaptea cand incep strajile! Varsa-ti inima ca niste apa, inaintea Domnului! Ridica-ti mainile spre El pentru viata copiilor tai, care mor de foame la toate colturile ulitelor!
Scoala-te. Ebr. qum (vezi comentariul la Marcu 5,41). Ideea aici este cu privire la cineva care se scoala din pat, deoarece cadrul intamplarilor de aici e noaptea.
Cand strajile incep. In vremurile Vechiului Testament se obisnuia la evrei sa imparta noaptea in trei parti sau ,,straji”: intaia de la apusul soarelui pana la ora zece, straja ,,de la mijlocul noptii” (Judecatori 7,19) de la zece pana pe la doua, si ,,straja diminetii” (Exod 14,24; 1Samuel 11,11) de la doua pana la rasaritul soarelui. Aici ideea pare sa fie ca in tot cursul noptii – cand se intuneca, tarziu seara, si in ceasurile timpurii ale diminetii, cand oricine este adanc adormit – locuitorii Ierusalimului sunt chemati din paturile lor sa caute pe Domnul in situatia lor disperata.
Varsa. Vezi comentariul la v. 11. Ridica-ti mainile. Pe vremuri era o pozitie obisnuita in timpul rugaciunii (vezi Psalmi 28,2; 63,4; 119,48; 134,2; 1Timotei 2,8).
Colturile ulitelor. Literal, ,,Varful fiecarei ulite”. Vezi Plangeri 4,1; Isaia 51,20; Naum 3,10. cetatile din vechime nu erau in general construite dupa un plan, ulitele erau de cele mai multe ori putin mai mult decat pasaje strambe ducand la piete libere si la alte centre de intalnire publica. ,,Varful” sau ,,capul” strazii evident se refera la locul unde dadeau intr-o piata sau la o rascruce.
2:20 Uita-Te, Doamne, si priveste: cui i-ai facut Tu asa? Sa manance femeile rodul pantecelui lor, pruncii dezmierdati de mainile lor? Sa fie macelariti preotii si prorocii in Locasul cel sfant al Domnului?
Uita-te. Versetele 20-22 alcatuiesc rugaciunea pe care Iuda o face Domnului ca raspuns la strigatul din v. 19.
Priveste. Ierusalimul nu cauta sa invete pe Dumnezeu cu privire la ceea ce ar trebui sa faca El. Intr-un spirit de adevarata rugaciune si pocainta, el cere numai luarea Lui aminte, recunoscand ca Tatal cunoaste mai bine decat el care este lucrul cel mai bun pentru el.
Cui. Scenele inspaimantatoare descrise erau aduse nu asupra unei natiuni pagane, ci asupra poporului ales al lui Dumnezeu, caruia ii fusesera candva fagaduite cele mai bogate binecuvantari cu conditia ascultarii din partea lor (vezi Geneza 12,2.3; 15,5; 18,18; 26,3.4; 28,14; Deuteronom 28,1-13; 30,1-10; 33). In felul acesta, cei care pretind cele mai mari fagaduinte ale lui Dumnezeu iau asupra lor o raspundere pe masura de a ingadui ca dreptatea lui Hristos sa le acopere viata pentru a nu fi gasiti nevrednici de binecuvantarile pe care ei le doresc. Disperata suferinta a lui Israel arata nemasurata bogatie a binecuvantarilor pe care natiunea ar fi primit-o, daca ar fi ramas credincioasa lui Iehova.
Sa manance… rodul. Adica, pe copiii lor (vezi cap. 4,10). Astfel de atrocitati in vremuri deznadajduite erau profetizate in Deuteronom 28,53; Ieremia 19,9. Ca lucrurile s-au si intamplat in realitate, este atestat de naratiunea din 2Regi 6,28.29.
Pruncii dezmierdati. Sau ,,De o schioapa”. Ebr. tippuchim. Cuvantul acesta este oarecum obscur, deoarece nu apare nicaieri in Vechiul Testament in alta parte. El a fost tradus in diferite moduri: ,,de-o palma”, ,,infasat”, ,,leganat pe genunchi”, ,,ingrijit cu delicatete”, ,,deplin format si sanatos”, etc. Oricare ar fi intelesul exact al lui tippuchim, el pare sa indice faptul ca copiii erau copilasi dragalasi, care ar fi fost mult indragiti in timpuri obisnuite.
2:21 Copiii si batranii stau culcati pe pamant in ulite; fecioarele si tinerii mei au cazut ucisi de sabie; i-ai ucis, in ziua maniei Tale, si i-ai injunghiat fara mila.
Verset ce nu a fost comentat.
2:22 Ai chemat groaza din toate partile peste mine, ca la o zi de sarbatoare. In ziua maniei Domnului, n-a scapat unul si n-a ramas cu viata. Pe cei ingrijiti si crescuti de mine, mi i-a nimicit vrajmasul!
O zi de sarbatoare. Vezi comentariul la cap. 1,15.Comentariile lui Ellen G. White
1-4 PK 462
13 PK 463
15 GC 17