2:1 Vai! in ce intunecime a aruncat Domnul, in mania Lui, pe fiica Sionului. A azvarlit din cer pe pamant podoaba lui Israel, si nu Si-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui, in ziua maniei Lui!
Vai! Ebr. ’ekah (vezi comentariul la cap. 1,1). Capitolul acesta este un poem acrostih de acelasi tip ca si cap. 1 (vezi comentariul la cap. 1:1). Mania lui. Referirea la mania lui Dumnezeu revine in v. 3,6,21,22 si prezinta tema acestui capitol, si anume furia maniei divine. Podoaba lui Israel. Sau ,,slava lui Israel”. Aceasta ar putea fi o referire la Templu (vezi comentariul la Isaia 60,7; 63,15). Scaunul picioarelor lui. Adica sanctuarul (Psalmi 99,5; 132,7) cu accent special pe chivot (1Cronici 28,2; vezi comentariul la Ezechiel 43,7).