1:1 Vai! Cum sta parasita acum, cetatea aceasta atat de plina de popor alta data! A ramas ca o vaduva! Ea, care alta data era mare intre neamuri, fruntasa printre tari, a ajuns roaba astazi!
Cum. Ebr. ’ekah. O exclamatie deseori folosita pentru a incepe o elegie ebraica (Plangeri 2,1; 4,1,2; Isaia 1,21). ’Ekah a fost luat ca titlul al cartii in biblia ebraica (vezi p. 543).
Capitolul acesta, ca si cap. 2, 3 si 4 este un poem acrostih (vezi Vol. III, p. 625). Fiecare verset incepe cu o litera ebraica diferita, aranjata in ordine alfabetica.
Sta parasita. Ierusalimul, parasit si ruinat prezinta un jalnic contrast cu capitala candva prospera, vestita pentru frumusetea ei arhitecturala si pentru taria ei strategica. Acelasi simbol, o femeie sezand parasita si indurerata, e folosit intr-o medalie a victoriei emisa de cuceritorul roman Titus, care a cucerit Ierusalimul in anul 70 d.Hr., si a distrus Templul. Medalia aceasta prezinta o femeie plangand sub un palmier, sub care este inscriptia: Judaea capta, ,,Iudea capturata”.
A ramas ca o vaduva. Ierusalimul este lipsit de poporul sau (vezi comentariul la Ieremia 4,25). Cetatea mai este vaduva si pentru ca Domnul nu mai este sotul ei. Comentatorii iudei accentueaza cuvantul ,,ca”: ea este o vaduva numai temporar, intrucat Domnul a parasit-o doar pentru ,,cateva clipe” (Isaia 54,6.7).
Roaba. Ebr. mas, ,,munca fortata”, sau ,,o persoana luata la munca fortata”. Cuvantul pare sa cuprinda atat ideea de robie, cat si pe acea de asuprire. Ea a fost folosita in legatura cu ispravniceii egipteni (Exod 1,11).
1:2 Plange amarnic noaptea, si-i curg lacrimi pe obraji. Nici unul din toti cei ce o iubeau n-o mangaie; toti prietenii ei au parasit-o, si i s-au facut vrajmasi.
Din toti cei ce o iubeau. Natiunile inconjuratoare ale lui Iuda cu care ea facuse aliante defensive impotriva Babilonienilor (vezi Plangeri 1,19; vezi comentariul la Ieremia 4,30).
Nici unul… n-o mangaie. Vaietul acesta revine de repetate ori in cursul plangerii (v. 9, 17, 21). Desi contextul arata ca aceasta expresie se aplica mai ales la lepadarea lui Iuda de catre vecinii ei, ea reflecta si lepadarea trecatoare de catre Dumnezeu.
I s-au facut vrajmasi. Sau ,,S-au purtat inselator”. Cand Babilonienii au venit catre Iuda, vecinii ei, care o incurajasera sa participe la rebeliunea impotriva Babilonului (vezi comentariul la Ieremia 27,3), au parasit-o, si unii chiar s-au unit in jefuirea ei (2Regi 24,2); Psalmi 137,7; Obadia 10-13). Ideea centrala a acestui verset este aceea ca Iuda a savarsit un adulter spiritual prin umblarea dupa aliante cu vecinii ei pagani, in loc de a asculta de Dumnezeu si de a depinde de El in ce priveste siguranta. Cand a venit criza, ibovnicii ei s-au intors impotriva ei, si ea este acum intepata de toti si o captiva.
1:3 Iuda a plecat in pribegie, din pricina apasarii si muncilor grele. Locuieste in mijlocul neamurilor, si nu gaseste odihna! Toti prigonitorii lui l-au ajuns tocmai cand ii era mai mare stramtorarea.
Locuieste in mijlocul neamurilor. Sau, ,,Sade in mijlocul neamurilor”. Paralela dintre pustiirea Ierusalimului si singuratatea poporului lui in Exil este intarita prin folosirea aceluiasi cuvant aici ca si in v. 1; acolo cetatea este singuratica; aici poporul sade printre neamuri.
Nu gaseste odihna. O implinire a textului din Deuteronom 28,65. Ebraicul manoach tradus aici prin ,,odihna” se poate referi la un loc de odihna (Geneza 8,9; Isaia 34,14), la odihna pentru suflet (Psalmi 116,7), sau la siguranta in cadrul casatoriei (Rut 3,1). Acest din urma sens, indeosebi, pare sa fie cel mai potrivit aici; umbland dupa siguranta, Iuda s-a dus dupa ibovnici nelegiuiti, care au parasit-o. Acum in pedeapsa ei nu are parte de siguranta conjugala (vezi comentariul la Plangeri 1,1).
Stramtorare. Sau ,,nenorocire”, ,,intristare”.
1:4 Drumurile Sionului sunt triste, caci nimeni nu se mai duce la sarbatori, toate portile lui sunt pustii, preotii lui ofteaza; fecioarele lui sunt mahnite, si el insusi este plin de amaraciune.
Drumurile Sionului. Sau, ,,Caile Sionului”. Ierusalimul se afla la intalnirea a patru drumuri mari: unul de la Ierihon de la valea Iordanului, unul de la Iope la Mediterana, unul de la Hebron din miaza-zi, si unul care mergea pe culmea tinutului deluros din Samaria spre miaza-noapte. Acestea, impreuna cu toate drumurile mai mici care duceau la el din satele din imprejurimi, fusesera candva pline de peregrini pe vremea marilor sarbatori anuale. Acum sunt pustii.
Sarbatori. Ieremia fusese fara indoiala de fata in anul 621 i.Hr. la cea mai mare slujba de Pasti pe care o vazuse candva Ierusalimul (2Regi 23,21-23). Asemenea amintiri fac pustiirea prezenta sa para chiar si mai amara.
Portile lui. Probabil o referire la spatiul chiar imediat inauntrul portilor care servea ca loc public de adunare pentru negustorie si tranzactii guvernamentale (vezi Deuteronom 21,19; Rut 4,1.11; 2Samuel 19,8; 1Regi 22,10; Amos 5,12.15; vezi comentariul la Geneza 19,1; Iosua 8,29). Intregul comert zilnic al marii cetati incetase.
Fecioarele. Ebr. bethuloth (vezi comentariul la Isaia 7,14).
1:5 Asupritorii lui sar biruitori, vrajmasii lui sunt multumiti. Caci Domnul l-a smerit, din pricina multimii pacatelor lui; copiii lui au mers in robie inaintea asupritorului.
Biruitori. Sau ,,Capetenii”. O implinire a celor din Deuteronom 28,44.
Domnul l-a smerit. Profetul recunoaste ca mana lui Dumnezeu determina starea prezenta a Ierusalimului. Aceasta este cu totul in armonie cu profetiile lui Ieremia inainte de captivitate (Ieremia 26,4-6; 32,28-35).
Pacatele. Sau ,,Incalcarile”. Ebr. pesha‘im, ,,rebeliuni”, ,,revolte”, sau ,,faradelegi”, adica, pacate savarsite cu voia (vezi Ieremia 2,8; Plangeri 3,42). Pentru astfel de pacate nu era prevazut nici un sacrificiu specific in serviciul sanctuarului. Totusi, inca era nadejde pentru mantuirea finala; serviciul sanctuarului nu era absolut lipsit de vreo prevedere pentru astfel de faradelege, intrucat ,,faradelegile” (pesha‘im) erau puse in lista acelor pacate care erau scoase din sanctuar in Ziua Ispasirii (Levitic 16,21). Hristos ,,era strapuns pentru faradelegile noastre” (Isaia 53,5).
1:6 S-a dus de la fiica Sionului toata podoaba ei. Capeteniile ei au ajuns ca niste cerbi care nu gasesc pasune, si merg fara putere inaintea celui ce-i goneste.
Fara putere. Probabil o referire la felul in care Zedechia si curtea lui au fost prinsi de Babilonieni (Ieremia 39,4.5).
1:7 In zilele necazului si ticalosiei lui, Ierusalimul isi aduce aminte de toate bunatatile de care a avut parte din zilele strabune; cand a cazut poporul lui in mana asupritorului, nimeni nu i-a venit in ajutor, iar vrajmasii se uitau la el si radeau de prabusirea lui.
Cand a cazut poporul lui. Intrucat expresia aceasta vine imediat dupa pauza metrica majora care marcheaza mijlocul versetului in Biblia ebraica (vezi p. 544), ea apartine pe buna dreptate ultimei jumatati a versetului, si nu primei jumatati.
Prabusirea. Ebr. mishbathim. Cuvantul acesta apare numai aici in Vechiul Testament, si prin urmare sensul lui exact este nesigur. Substantivul mishbath este derivat de la verbul shabath, ,,a inceta”, ,,a se odihni”, de la care este derivat si substantivul shabbath, ,,sabat”. De aceea multi traducatori l-au considerat pe mishbath ca sinonim cu cuvantul inrudit shabbath. Traditia Iudaica de asemenea recunoaste interpretarea aceasta (Midrash Rabbah, Lamentations, sec. 34). Traducatori recenti au preferat sa mearga mai aproape de sensul radacinii verbului shabbath, si considera pe mishbath ca inseamna ,,incetare”, etc. Mishbath este de asemenea strans inrudit cu substantivul shebeth, ,,nelucrarea [pricinuita de boala]”. Intrucat exista dovezi ca inainte de caderea Ierusalimului iudeii nu tineau Sabatul (Ieremia 17,19-27) nu ar fi motive ca dusmanii sa rada de el din cauza Sabatului in sine, cat de nepasarea fata de el. Referirea de aici poate are in vedere o mai larga imagine, a batjocurii cu ocazia prabusirii si pustiirii generale a lui Iuda.
1:8 Greu de pacatuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scarba. Toti cei ce-l pretuiau il dispretuiesc acum, vazandu-i goliciunea, si el insusi se intoarce in alta parte si ofteaza.
Ajuns de scarba. Literal, ,,e o excretie”, sau ,,a ajuns spurcat”. Expresia de aici implica atat curatie ceremoniala cat si morala (2Cronici 29,5; Ezra 9,11). O curatire de o astfel de intinaciune este fagaduita celor care o doresc (Zaharia 13,1).
Goliciunea. Era ceva obisnuit pentru biruitori sa umileasca pe prizonierii lor facandu-i sa mearga goi in exil (vezi Isaia 20,4; 47,2.3; Ieremia 13,22.26; Ezechiel 23,29; Naum 3,5). In 1878 la Balawat in Asiria s-au descoperit cateva tablii de bronz pentru usi descriind cuceririle lui Salmanasar III (859-824 i.Hr.). Sunt aratate siruri de captivi; barbatii sunt fara de haine, in timp ce femeile sunt constranse sa tina fustele ridicate in timp ce merg. Fara indoiala ca Ieremia a vazut poporul lui Iuda umilit intr-o astfel de maniera si din experienta aceasta el trage o ilustratie cu privire la felul cum nelegiuirea natiunii este facuta acum vizibila pentru toti.
1:9 Necuratia sta lipita pe poala hainei lui, si nu se gandea la sfarsitul sau. A cazut greu de tot. Nimeni nu-l mangaie. Vezi-mi ticalosia, Doamne, caci iata ce semet este vrajmasul!
Nimeni nu-l mangaie. Vezi comentariul la v. 2. Vezi-mi ticalosia. Cetatea insasi este descrisa ca izbucnind in tanguire si alaturandu-se profetului in plangerea lui.
1:10 Asupritorul a intins mana la tot ce avea el mai scump; ba inca a vazut cum, in Locasul lui cel sfant, au intrat neamurile carora Tu le poruncisei sa nu intre in adunarea Ta!
A intins mana. Evident ca sa apuce, si sa stapaneasca.
Au intrat neamurile. Amonitii si moabitii nu trebuiau nici sa intre in adunarea Domnului (Deuteronom 23,3.4); acum ei, cu altii dintre neamuri, au intinat locurile sfinte (vezi 2Regi 24,2; Psalmi 74,79) de la care chiar si un iudeu care nu era preot ar fi fost exclus.
1:11 Tot poporul lui cauta paine suspinand; si-au dat lucrurile scumpe pe hrana, numai ca sa-si tina viata. Uita-Te, Doamne, si priveste cat de injosit sunt!
Paine. Ebr. lechem. Cuvantul acesta, in timp ce era folosit anume pentru paine, adesea are sensul general de ,,hrana” (1Regi 5,11; Psalmi 136,25). Hrana. Ebr. ’okel, ,,hrana”, adica, orice este de mancat.
Sa-si tina viata. Literal, ,,fa sufletul sa revina”, adica ,,reinvioreaza viata”. ,,Viata” [,,Sufletul”, KJV]. Ebr. nephesh, e folosit aici in sensul lui mai fundamental de ,,viata” (vezi comentariul la 1Regi 17,21; Psalmi 16,10).
Uita-te, doamne. Aici din nou Ierusalimul e descris ca vorbind (vezi comentariul la v. 9), si continua ca vorbitor (cu exceptia v. 17) pana la finele capitolului.
1:12 O! voi, care treceti pe langa mine, priviti si vedeti daca este vreo durere ca durerea mea, ca durerea cu care m-a lovit Domnul in ziua maniei Lui aprinse!
Priviti si vedeti. Literal, ,,nu pentru voi”. Aceasta poate fi tradusa ca o intrebare sau ca o afirmatie: ,,Nu e nimic pentru voi”. Talmudul interpreteaza pasajul ca o avertizare: ,,Sa nu vina asupra voastra?”
Durere. Ebr. mak’ob.
1:13 Mi-a azvarlit de sus in oase un foc care le arde; mi-a intins un lat sub picioare, si m-a dat inapoi. M-a lovit cu pustiire si o lancezeala de toate zilele!
De sus. Adica din cer.
Oase. Aceeasi expresie este adesea folosita in sensul de ,,insasi” (vezi Geneza 7,13 - ,,in aceeasi zi”). Nimicirea e atat de deplina, incat e ca si cum foc din cer a lovit insasi inima Ierusalimului (vezi Isaia 31,9)
M-a dat inapoi. Literal, ,,m-a facut sa ma reintorc”. Profetul face un puternic joc de cuvinte: el foloseste acelasi cuvant ebraic (vezi comentariul la v. 11) pentru a descrie improspatarea vietii fizice pe care poporul o cauta zadarnic; acum, aici, in loc ca viata lor sa fie ,,facuta sa se reintoarca”, ei insisi sunt ,,facuti sa se intoarca inapoi”, de Dumnezeu, de pe caile pacatului.
Lancezeala. Literal, ,,bolnav”. Observati cele trei judecati: focul, latul si boala.
1:14 Mana Lui a legat jugul nelegiuirilor mele, care stau impletite si legate de gatul meu. Mi-a frant puterea. Domnul m-a dat in mainile acelora, carora nu pot sa le stau impotriva.
Jugul. Intentia profetului este de a arata ca Ierusalimul abia acum isi da seama ca faradelegile lui (vezi comentariul la v. 5) sunt cauza directa a pedepsei lui - pacatele lui sunt un jug pe gatul lui. Dumnezeu candva sfaramase jugul robiei poporului Sau (Ieremia 2,20), dar ei la randul lor sfaramasera jugul slujirii catre El (Ieremia 5,5; vezi Psalmi 2,3). Ei acum primesc un alt jug de robie (vezi Ieremia 27,2; 28,14; 30,8).
1:15 Domnul a trantit la pamant pe toti vitejii din mijlocul meu; a strans o ostire impotriva mea, ca sa-mi prapadeasca tineretul; ca in teasc a calcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.
Mijlocul meu. Barbatii cei tari ai lui Iuda nu au pierit pe campul de lupta, ci pe cand se luptau defensiv inauntrul cetatii sau pe cand cautau sa fuga din tara.
A strans. Un puternic contrast cu gandul exprimat in versetul 4. Acolo nimeni nu venea la adunarile religioase, dar aici Dumnezeu a adus, in schimb, o mare adunare de vrajmasi ai Ierusalimului, impotriva lui.
Teasc. Un simbol al maniei lui Dumnezeu (Isaia 63,3; Ioel 3,13; Apocalips 14,19; 19,15).
Fecioara. Ierusalimul fusese socotit de necucerit si inviolabil (Plangeri 4,12; vezi Ieremia 18,13). Un pasaj paralel la Plangeri 1,15.16 si astfel o marturie incidentala cu privire la calitatea de autor al lui Ieremia a Plangerilor, este Ieremia 14,17.
1:16 De aceea plang, imi varsa lacrimi ochii, caci s-a departat de la mine Cel ce trebuia sa ma mangaie, Cel ce trebuia sa-mi invioreze viata; fiii mei sunt zdrobiti, caci vrajmasul a biruit.
Invioreze viata. Sau ,,Aline sufletul”. Vezi comentariul la v. 11. In timp ce poporul Ierusalimului in zadar cauta hrana fizica in timpul asediului final, acum ei isi dau seama de nevoia lor dupa o hrana spirituala superioara.
1:17 Sionul intinde mainile rugator, si nimeni nu-l mangaie. Domnul a trimis impotriva lui Iacov de jur imprejur vrajmasi; Ierusalimul a ajuns de batjocura in mijlocul lor.
Sionul. In paranteza profetul izbucneste in deplangerea cetatii, accentuand lepadarea ei prin adaugarea marturiei lui.
Intinde mainile rugator. Evident, cu cerere (vezi Exod 9,29; 1Regi 8,38).
Vrajmasi. O referire la natiunile invecinate, care s-au intors impotriva lui Iuda, cand el astepta ajutorul lor impotriva Babilonienilor (vezi comentariul la v. 2).
De batjocura. Sau ,,Femei in menstruatie”. Implicatia mai cuprinzatoare a simbolului este aceea a unui lucru lepadat, a ceva respins ca murdar si uracios, asa cum este acum Ierusalimul pentru pacatele lui (vezi comentariul la v. 8).
1:18 Domnul este drept, caci m-am razvratit impotriva poruncilor Lui. Ascultati, toate popoarele, si vedeti-mi durerea! Fecioarele si tinerii mei s-au dus in robie.
Domnul este drept. Un contrast accentuat cu starea abominabila a Ierusalimului. Aici poemul se ridica mai presus de plangerea pentru Ierusalim, si recunoaste dreptatea lui Dumnezeu in purtarile Lui fata de cetate. In felul acesta plangerea este rostita nu in atitudinea unei mile de sine, ci pentru a arata amara remuscare care apuca pe cineva care isi da seama de vastitatea esecului sau inaintea unui Dumnezeu drept. Nu poate fi indoiala cu privire la dreptatea lui Dumnezeu. Tot ce face El este drept, deoarece El este standardul dreptatii (vezi Iov 38-41; Romani 9,20).
Poruncile lui. Literal, ,,gura lui”. Expresia ,,gura” lui Iehova este folosita in sensul unei ,,exprimari” sau ,,porunci”, a lui Iehova, adica toata invatatura care vine de la El. Durerea. Vezi comentariul la v. 12.
1:19 Mi-am chemat prietenii, dar m-au inselat, preotii si batranii mei au murit in cetate, cautand hrana, ca sa-si tina viata.
Prieteni. Sau ,,Ibovnici”. Vezi comentariul la v. 2 si 17.
In cetate. Preotii si batranii n-au murit in apararea Templului sau in indeplinirea slujbelor lor, ci in timp ce umblau dupa cel mai elementar act al cautarii de hrana pentru a-si pastra viata (vezi comentariul la v. 15).
Hrana. Ebr. ’okel, ,,hrana” (vezi comentariul la v. 11).
Sa-si tina viata. Sau ,,Aline sufletele”. Vezi comentariul la v. 11.
1:20 Doamne, uita-Te la necazul meu. Inauntrul meu fierbe, mi s-a intors inima in mine, caci am fost neascultator. Afara sabia m-a lasat fara copii, in casa moartea.
Launtrul meu fierbe. O expresie ebraica caracteristica aratand o emotie puternica (vezi comentariul la Ieremia 4,19). Neascultator. Sau ,,M-am razvratit rau”. Cetatea e descrisa ca prabusindu-se deplin si facand
o deplina si abjecta marturisire a pacatelor ei.
Sabia m-a lasat fara copii. O recunoastere a implinirii cuvintelor din Ieremia 15,7 (vezi Deuteronom 32,25).
1:21 M-au auzit suspinand, dar nimeni nu m-a mangaiat. Toti vrajmasii mei, cand au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat ca Tu ai adus-o; dar vei aduce, vei vesti ziua cand si ei vor fi ca mine.
Tu ai adus-o. Sau ,,Tu ai facut-o”. Vrajmasii lui Iuda par sa fie deosebit de incantati, ca propriul ei Dumnezeu, care in vremurile trecute o eliberase atat de minunat de vrajmasii lui, este cel care a ingaduit sa vina nimicirea asupra ei.
Vei aduce… ziua. Literal, ,,ai adus”. Atat de sigur este profetul ca judecatile lui Dumnezeu vor cadea in ele din urma asupra natiunilor nelegiuite care acum apasa pe Iuda, incat el aseaza afirmatia lui la timpul perfect ebraic, indicand actiune terminata. Faptul ca Dumnezeu a folosit pe pagani pentru a pedepsi pe Iuda nu vrea in nici un caz sa lase a se intelege ca acele natiuni erau nevinovate de pacate chiar si mai mari (vezi cap. 5,11). Siguranta cu care pedeapsa fagaduita a venit asupra lui Iuda, facea doar mai inevitabila implinirea judecatilor fagaduite asupra vecinilor lui (vezi Ieremia 25,17-26; Habacuc 1,5-17; 2,1-8; vezi comentariul la Ieremia 25,12).
1:22 Adu toata rautatea lor inaintea Ta, si fa-le cum mi-ai facut mie, pentru toate faradelegile mele! Caci suspinele mele sunt multe, si inima imi este bolnava.
Adu… inaintea ta. Adica, la judecata.
Bolnava. [Lesina, KJV] Literal, ,,bolnav”, sau ,,bolnavicios”.
Comentariile lui Ellen G. White
1 PK 461
2-5 PK 462