1:7 In zilele necazului si ticalosiei lui, Ierusalimul isi aduce aminte de toate bunatatile de care a avut parte din zilele strabune; cand a cazut poporul lui in mana asupritorului, nimeni nu i-a venit in ajutor, iar vrajmasii se uitau la el si radeau de prabusirea lui.
Cand a cazut poporul lui. Intrucat expresia aceasta vine imediat dupa pauza metrica majora care marcheaza mijlocul versetului in Biblia ebraica (vezi p. 544), ea apartine pe buna dreptate ultimei jumatati a versetului, si nu primei jumatati.
Prabusirea. Ebr. mishbathim. Cuvantul acesta apare numai aici in Vechiul Testament, si prin urmare sensul lui exact este nesigur. Substantivul mishbath este derivat de la verbul shabath, ,,a inceta”, ,,a se odihni”, de la care este derivat si substantivul shabbath, ,,sabat”. De aceea multi traducatori l-au considerat pe mishbath ca sinonim cu cuvantul inrudit shabbath. Traditia Iudaica de asemenea recunoaste interpretarea aceasta (Midrash Rabbah, Lamentations, sec. 34). Traducatori recenti au preferat sa mearga mai aproape de sensul radacinii verbului shabbath, si considera pe mishbath ca inseamna ,,incetare”, etc. Mishbath este de asemenea strans inrudit cu substantivul shebeth, ,,nelucrarea [pricinuita de boala]”. Intrucat exista dovezi ca inainte de caderea Ierusalimului iudeii nu tineau Sabatul (Ieremia 17,19-27) nu ar fi motive ca dusmanii sa rada de el din cauza Sabatului in sine, cat de nepasarea fata de el. Referirea de aici poate are in vedere o mai larga imagine, a batjocurii cu ocazia prabusirii si pustiirii generale a lui Iuda.