1:2 Plange amarnic noaptea, si-i curg lacrimi pe obraji. Nici unul din toti cei ce o iubeau n-o mangaie; toti prietenii ei au parasit-o, si i s-au facut vrajmasi.
Din toti cei ce o iubeau. Natiunile inconjuratoare ale lui Iuda cu care ea facuse aliante defensive impotriva Babilonienilor (vezi Plangeri 1,19; vezi comentariul la Ieremia 4,30).
Nici unul… n-o mangaie. Vaietul acesta revine de repetate ori in cursul plangerii (v. 9, 17, 21). Desi contextul arata ca aceasta expresie se aplica mai ales la lepadarea lui Iuda de catre vecinii ei, ea reflecta si lepadarea trecatoare de catre Dumnezeu.
I s-au facut vrajmasi. Sau ,,S-au purtat inselator”. Cand Babilonienii au venit catre Iuda, vecinii ei, care o incurajasera sa participe la rebeliunea impotriva Babilonului (vezi comentariul la Ieremia 27,3), au parasit-o, si unii chiar s-au unit in jefuirea ei (2Regi 24,2); Psalmi 137,7; Obadia 10-13). Ideea centrala a acestui verset este aceea ca Iuda a savarsit un adulter spiritual prin umblarea dupa aliante cu vecinii ei pagani, in loc de a asculta de Dumnezeu si de a depinde de El in ce priveste siguranta. Cand a venit criza, ibovnicii ei s-au intors impotriva ei, si ea este acum intepata de toti si o captiva.