1:21 M-au auzit suspinand, dar nimeni nu m-a mangaiat. Toti vrajmasii mei, cand au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat ca Tu ai adus-o; dar vei aduce, vei vesti ziua cand si ei vor fi ca mine.
Tu ai adus-o. Sau ,,Tu ai facut-o”. Vrajmasii lui Iuda par sa fie deosebit de incantati, ca propriul ei Dumnezeu, care in vremurile trecute o eliberase atat de minunat de vrajmasii lui, este cel care a ingaduit sa vina nimicirea asupra ei.
Vei aduce… ziua. Literal, ,,ai adus”. Atat de sigur este profetul ca judecatile lui Dumnezeu vor cadea in ele din urma asupra natiunilor nelegiuite care acum apasa pe Iuda, incat el aseaza afirmatia lui la timpul perfect ebraic, indicand actiune terminata. Faptul ca Dumnezeu a folosit pe pagani pentru a pedepsi pe Iuda nu vrea in nici un caz sa lase a se intelege ca acele natiuni erau nevinovate de pacate chiar si mai mari (vezi cap. 5,11). Siguranta cu care pedeapsa fagaduita a venit asupra lui Iuda, facea doar mai inevitabila implinirea judecatilor fagaduite asupra vecinilor lui (vezi Ieremia 25,17-26; Habacuc 1,5-17; 2,1-8; vezi comentariul la Ieremia 25,12).