1:15 Domnul a trantit la pamant pe toti vitejii din mijlocul meu; a strans o ostire impotriva mea, ca sa-mi prapadeasca tineretul; ca in teasc a calcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.
Mijlocul meu. Barbatii cei tari ai lui Iuda nu au pierit pe campul de lupta, ci pe cand se luptau defensiv inauntrul cetatii sau pe cand cautau sa fuga din tara.
A strans. Un puternic contrast cu gandul exprimat in versetul 4. Acolo nimeni nu venea la adunarile religioase, dar aici Dumnezeu a adus, in schimb, o mare adunare de vrajmasi ai Ierusalimului, impotriva lui.
Teasc. Un simbol al maniei lui Dumnezeu (Isaia 63,3; Ioel 3,13; Apocalips 14,19; 19,15).
Fecioara. Ierusalimul fusese socotit de necucerit si inviolabil (Plangeri 4,12; vezi Ieremia 18,13). Un pasaj paralel la Plangeri 1,15.16 si astfel o marturie incidentala cu privire la calitatea de autor al lui Ieremia a Plangerilor, este Ieremia 14,17.