8:34 Copiii lui Israel nu si-au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, care-i izbavise din mana tuturor vrajmasilor care-i inconjurau.
Nu si-au adus aminte. Uitarea a fost un defect comun al urmasilor lui Dumnezeu. Siguranta consta in aducerea aminte a felului cum a calauzit si cum a lucrat Dumnezeu in trecut, si in continua dependenta de acea conducere. Multumirea izvoraste din aducere aminte si cugetare, si cand oamenii nu cugeta la binecuvantarile lui Dumnezeu asupra lor, ei Il uita si devin nerecunoscatori. In felul acesta, nerecunostinta devine parintele necredintei (vezi Rom 1:20,28).
Se cere efort continuu spre a-ti aminti de Dumnezeu. Mintea omeneasca este in asa fel alcatuita, incat ea nu retine in memorie acele lucruri care nu sunt reamintite des. De aici si nevoia unei constante reimprospatari a istoriei sacre, prin studierea zilnica a Bibliei si participarea la serviciile divine unde aceste chestiuni sunt reauzite. De aceea, si nevoia de a revedea istoria curenta a bisericii si reamintirea frecventa a importantelor interventii divine in experienta personala.
Dupa cum se intampla cu multe cuvinte ebraice, "a-si aduce aminte" nu se refera numai la actul de a retine cu minte constienta, ci cuprinde si fapta a ceea ce cunostinta faptelor avea sa o ceara. Astfel "a-ti aduce aminte" de Dumnezeu inseamna a-I aduce inchinarea pe care El o cere. A-si "aduce aminte" de Ghedeon avea sa insemne a da cinste urmasilor lui, cat si a lua seama la sfatul lui si a cauta sa urmeze dupa modelul pe care el l-a lasat pentru viitoarea jurisdictie a domeniului lui Israel.
Gresala lui Ghedeon, care a presupus ca asezarea efodului sau putea sa pastreze credinciosia poporului fata de Iehova, s-a descoperit acum in toata nebunia ei. Dupa moartea lui, israelitii nu s-au mai gandit nici la el, nici la Dumnezeul lui care l-a eliberat.