8:27 Ghedeon a facut din ele un efod, si l-a pus in cetatea lui, la Ofra, unde a ajuns o pricina de curvie pentru tot Israelul; si a fost o cursa pentru Ghedeon si pentru casa lui.
Efod. Efodul era o haina pentru umeri fara maneci a marelui preot de care erau atasate cele doua pietre de onix care cuprindeau numele celor 12 semintii ale lui Israel (Exod 28,6-35; PP 351). Cuvantul mai era folosit si pentru o haina simpla asa cum purta Samuel cand slujea la templu ca sluga (1 Samuel 2,18) si pentru imbracamintea lui David cand a jucat inaintea chivotului (2 Samuel 6,14). Dupa cate se pare, era o imbracaminte purtata de multi preoti (1 Samuel 22,18). Cel care se afla in posesia lui Abiatar, preotul lui David, a fost folosit spre a intreba pe Domnul (1 Samuel 23,6.9-12). Efodul lui Ghedeon si placa de pe piept au fost facute ca imitatie a acelor purtate de marele preot (PP 556).
Curvie. S-ar parea ca israelitii au ajuns sa priveasca acest efod ca obiect de inchinare.
O cursa pentru Ghedeon. Autorul pare sa sugereze ca nenorocirile care au avut loc in familia lui Ghedeon dupa moartea sa, puteau fi atribuite incidentelor in legatura cu acest efod. Cineva se poate intreba despre motivele care au indemnat pe Ghedeon sa ridice aceasta inchinare rivala la Ofra. Centrul religios al israelitilor era la Silo, in semintia lui Efraim, unde era asezat cortul intalnirii.
Se poate ca atitudinea aroganta a efraimitilor (vezi cap. 8,1) a fost ceea ce a facut ca Ghedeon sa fie indignat fata de ei in asa masura, incat sa nu-i placa sa mearga sa se inchine in teritoriul lor. Minunea facuta de inger aproape de caminul lui, inainte de chemarea lui la slujba de judecator, poate ca l-a facut sa conchida ca Dumnezeu a lasat sa se inteleaga ca sa fie stabilit un nou loc de inchinare si ca el trebuia sa slujeasca acolo ca preot. El ceruse semne miraculoase, si ele i-au fost date. In functia lui de judecator de mai tarziu, poate ca a simtit nevoia de a intreba pe Domnul, si astfel, avand in vedere aceste considerente, a facut un efod imitatie al celui din cortul intalnirii. Pacatul lui a constat in aceea ca a luat asupra sa prerogativele preotiei aaronice, fara aprobare divina. Aceasta abatere de la dreptate a pregatit calea pentru o mare apostazie, atat in familia lui apropiata cat si printre barbatii semintiei lui. Oamenii au fost abatuti din drum chiar de catre acela care mai inainte a nimicit idolatria lor. Fara indoiala ca Ghedeon n-a intentionat sa se abata de la inchinarea fata de Dumnezeu, si intentiile lui au putut fi bune. Totusi, aprecierea lui subiectiva, fara calauzire divina, cu privire la nevoia unui nou centru religios, a deschis calea pentru dezastru. Pentru Ghedeon n-a existat nici o scuza sa paraseasca programul pe care Dumnezeu il aprobase cu privire la inchinarea si serviciul divin. Daca Ghedeon ar fi continuat sa caute calauzirea divina, asa cum facuse mai inainte, el ar fi crutat familia si poporul sau de multa durere.
Istoria lui Ghedeon este o avertizare in sensul ca se cere mai mult decat bune intentii pentru a face ca o fapta sa fie laudabila si dreapta. Ba mai mult, cu cat mai insemnata este pozitia unui om, cu atat mai indepartata va fi influenta exemplului lui rau; deci, cu atat mai mare va fi nevoia lui de a reglementa orice fapta a vietii lui dupa modelul divin. Singura regula de viata dreapta este Legea lui Dumnezeu. In ciuda greselii lui, Ghedeon este laudat in Epistola catre Evrei (cap. 11,32) pentru faptele lui de credinta de mai inainte.