8:1 Barbatii lui Efraim au zis lui Ghedeon: Ce inseamna felul acesta de purtare fata de noi? Pentru ce nu ne-ai chemat, cand ai plecat sa te lupti impotriva lui Madian? Si au avut o mare cearta cu el.
Si au avut... o cearta. Efraim era cea mai populata si cea mai de seama semintie din Palestina nordica si a fost geloasa pentru pozitia ei de conducere. Efraimitii s-au unit imediat la chemarea lui Ghedeon, si si-au dovedit puterea si credinciosia lor fata de cauza nationala. Totusi, cand au intalnit pe Ghedeon, mandria si ambitiile lor ranite i-au facut sa-i reproseze faptul ca nu i-a chemat pe ei inainte sa inceapa lupta, ca si cum i-ar fi spus ca nimeni nu avea dreptul sa faca o miscare de respingere a vrajmasului comun, fara sa-i intrebe pe ei. Aroganta lor se datora in parte puterii lor si in parte unei atitudini formata, cand Iosua, care era un efraimit, a fost recunoscut ca si conducator al lui Israel. Mai tarziu, semintia a adoptat din nou un ton dictatorial (cap.12:1-7), dar, de data aceasta, rezultatul a fost o infrangere umilitoare pentru Efraim.
Aici se poate gasi una din cele mai importante invataturi ale acestei naratiuni. In asociatie cu alte semintii nordice, Efraim nu facuse nimic spre a se opune pradatorilor madianitilor. In asociatie cu altii, ei au fost curajosi indeajuns spre a se uni in lupta numai dupa ce inamicul era pe fuga. Tot asa sunt multi si astazi care critica pe acela care lanseaza curajos un proiect laudabil. Ei retin orice sprijin pana ce se vede ca intreprinderea va avea succes. Atunci ei incearca sa se infiltreze sau sa se strecoare in conducerea intreprinderii. Un astfel de spirit este condamnabil.