7:1 Ierubaal, sau Ghedeon, si tot poporul care era cu el, s-au sculat dis-de-dimineata, si au tabarat la izvorul Harod. Tabara lui Madian era la miazanoapte de Ghedeon, spre dealul More, in vale.
Izvorul Harod. Acest izvor bogat, sub alt nume, inca mai curge dintr-o petsera de la poalele unui deal dea-lungul crestei muntelui Ghilboa. Din el curge un paraias spre rasarit. Probabil ca in 1 Samuel 29:1 s-a facut aluzie la acelasi izvor. Harod inseamna ,,tremurare” si izvorul se poate sa-si fi primit numele de la panica si tremurarea care a cuprins pe madianiti, cand i-a atacat Ghedeon.
Dealul Mare. Pe cealalta parte a vaii, la aproximativ 4 mile departare. Pe partea de nord a acestui deal a fost pestera Endor, unde Saul a vizitat pe vrajitoare. De aceea, linia de lupta a fost aceeasi ca si pe vremea cand Saul si evreii au infruntat pe filisteni, inainte de acea lupta bogata in evenimente de la Ghilboa, cu multi ani mai tarziu ( 1 Samuel 31).
7:2 Domnul a zis lui Ghedeon: Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult, pentru ca sa dau pe Madian in mainile lui; el ar putea sa se laude impotriva Mea, si sa zica: Mana mea m-a izbavit.
Prea mult. Ghedeon avea 32.000 de oameni (v. 3), madianitii 135.000 (cap.8:10). Credinta lui Ghedeon trebuie sa fi fost greu incercata cand Domnul i-a spus ca acei care erau cu el erau prea multi.
7:3 Vesteste dar lucrul acesta in auzul poporului: Cine este fricos si se teme, sa se intoarca si sa se departeze de muntele Gaaladului. Douazeci si doua de mii de oameni din popor s-au intors, si au mai ramas zece mii.
Vesteste. Vestirea era o parte din anuntul pe care Moise poruncise sa fie facut (Deuteronom 20:5-9) inainte de lupta, invitand pe cei fricosi sa paraseasca randurile pentru ca dezertarea lor in plina lupta sa nu-i faca si pe altii sa fuga. Pentru ca ostirea sa era asa de mica in comparatie cu aceea a madianitilor, Ghedeon se abtinuse sa faca anuntul obisnuit (PP 549). Multi dintre barbati se inrolasera din cauza apelului miscator al lui Ghedeon, dar in inimile lor ei erau fricosi si necredinciosi. Ca sa nu o ia la fuga cand incepea lupta, sau ca sa nu ia asupra lor gloria luptei, Domnul a cerut ca ei sa fie trimisi inapoi. Cele doua treimi care au plecat, constituie cel mai trist comentariu despre masura in care idolatria nimicise credinta lui Israel in Dumnezeu.
Galaad. Unii socotesc ca aceasta ar fi o gresita citire a lui Ghilboa, pentru ca Galaadul era pe partea de rasarit a Iordanului, departe de scena bataliei. Cu toate acestea, se poate sa fi fost un munte cu numele acesta vecin cu valea lui Izreel. O sugestie a numelui poate fi gasita in numele unui rau din regiunea aceasta, cunoscut acum ca Nahr el Zalud.
7:4 Domnul a zis lui Ghedeon: Poporul este inca prea mult. Pogoara-i la apa, si acolo ti-i voi alege; acela despre care iti voi spune: Acesta sa mearga cu tine, va merge cu tine; si acela despre care iti voi spune: Acesta sa nu mearga cu tine, nu va merge cu tine.
Verset ce nu a fost comentat.
7:5 Ghedeon a pogorat poporul la apa, si Domnul a zis lui Ghedeon: Pe toti cei ce vor lipai apa cu limba, cum lipaieste cainele, sa-i desparti de toti cei ce vor bea apa din genunchi.
Limpaie apa. Poporul fiind condus la parau, evident ca au asteptat sa treaca imediat si sa inainteze spre tabara vrajmasa, la o oarecare distanta, de partea cealalta. Cativa erau nerabdatori sa inceapa lupta, si in timp ce traversau paraul ei doar au luat putina apa cu mana si au limpait, trecand imediat mai departe. Altii, infricosati de lupta amenintatoare si numai cu putina speranta in victorie, au vazut in aceasta un motiv de intarziere. Ei au ingenunchiat si, fara nici o graba, au baut pana s-au saturat. Acei care erau grabiti au luat putina apa in mana si au sorbit-o in timp ce se straduiau sa inainteze spre tabara vrajmasa, erau in numar de numai 300. Cu acestia, Domnul a fagaduit sa aduca la indeplinire infrangerea madianitilor. Cernerea a slujit sa indeparteze pe acei care erau patati de idolatrie si sa aleaga pe aceia care erau barbati ai curajului si credintei – barbati a caror incredere in Dumnezeu nu a fost stricata prin inchinarea si practicile idolatre. Ei au avut puterea sa creada ca, cu Dumnezeu de partea lor succesul putea sa le apartina, chiar daca numarul lor era mic. Dupa cum, mai tarziu, Ionatan a amintit purtatorului lui de arme, ca numarul lor era de mica importanta inaintea lui Dumnezeu (vezi 1 Samuel 14:6).
7:6 Cei ce au lipait apa, ducand-o la gura cu mana, au fost in numar de trei sute de oameni; si tot poporul celalalt a ingenuncheat ca sa bea.
Verset ce nu a fost comentat.
7:7 Si Domnul a zis lui Ghedeon: Cu cei trei sute de oameni care au lipait, va voi mantui, si voi da pe Madian in mainile tale. Toti ceilalti din popor sa se duca fiecare acasa.
Verset ce nu a fost comentat.
7:8 Au luat merindele poporului si trambitele lui. Apoi Ghedeon a trimis pe toti barbatii lui Israel, pe fiecare in cortul lui, si a tinut pe cei trei sute de oameni. Tabara lui Madian era jos in vale.
Verset ce nu a fost comentat.
7:9 Domnul a zis lui Ghedeon in timpul noptii: Scoala-te, si pogoara-te in tabara, caci am dat-o in mainile tale.
In timpul noptii. Poate ca incercarea la marginea paraului a avut loc seara, si grosul fortelor israelite au plecat spre casele lor, acoperiti de intuneric. In orice caz, madianitii pare sa nu fi stiut ca partea cea mare a fortelor israelite plecasera.
7:10 Daca ti-e frica sa te pogori, pogoara-te cu Pura, slujitorul tau.
Daca ti-e frica. Dumnezeu era gata sa mai dea o reasigurare in plus. Pentru ca Ghedeon s-a temut sa atace, Domnul S-a oferit sa-i dea un semn de incurajare, daca el avea sa se apropie pe ascuns de tabara madianita si sa asculte despre ce vorbesc soldatii madianiti.
7:11 Sa asculti ce vor zice, si dupa aceea ti se vor intari mainile: pogoara-te dar in tabara. El s-a pogorat cu Pura, slujitorul lui, pana la intaia straja a taberei.
Intaia straja. Adica, pana la avanposturi sau straji. Probabil ca tabara madianita cuprindea femei si copii. In jurul marginilor taberei este natural ca au fost pusi barbati inarmati.
7:12 Madian, Amalec, si toti fiii Rasaritului, erau raspanditi in vale, ca o multime de lacuste, si camilele lor erau fara numar, ca nisipul de pe marginea marii.
Raspanditi. Aici valea nu era prea larga; drept urmare, multimea de oameni care alcatuiau tabara, era raspandita dea-lungul unei linii subtiri, care se intindea in susul si in josul vaii poate pe mai multe mile. Ingustimea terenului lor de tabara a facut poate ca numarul lor sa apara chiar mai mare decat era, ca ,,nisipul de pe marginea marii”.
7:13 Ghedeon a sosit; si iata ca un om istorisea tovarasului sau un vis. El zicea: Am visat un vis: si se facea ca o turta de orz se rostogolea in tabara lui Madian; a venit de s-a lovit pana la cort, si cortul a cazut; l-a rasturnat cu susul in jos, si cortul a fost daramat.
Istorisea... un vis. Avand in vedere ca Madian era un fiu al lui Abraam, fara indoiala ca poporul acesta vorbea o limba asemanatoare cu aceea a evreilor. In orice caz, Dumnezeu a facut in stare pe Ghedeon, sa inteleaga atat visul, cat si interpretarea lui.
O turta. Ebraicul salil, cuvant aflat in Biblie numai aici. Interpretarea exacta nu este sigura, dar se pare ca cuvantul vine de la un verb care inseamna ,,a coace”, cu toate ca altii il considera a fi sinonim cu un verb similar care inseamna ,,a fi rotund”, sau ,,a rostogoli”. Painea de orz era hrana celor foarte saraci. Aceasta poate sa fie o referire voalata la israeliti, care au fost impovarati de cei sapte ani consecutivi de asuprire madianita.
Cort. In mod literal, ,,cortul”. Reprezentand fie cortul principal al taberei in care locuia generalul conducator sau regele, fie cortul in care erau cei doi oameni, sau simbolic al taberei intregi.
7:14 Tovarasul lui a raspuns, si a zis: Aceasta nu este altceva decat sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, barbatul lui Israel; Dumnezeu a dat in mainile lui pe Madian si toata tabara.
Verset ce nu a fost comentat.
7:15 Cand a auzit Ghedeon istorisirea visului si talcuirea lui, s-a aruncat cu fata la pamant, s-a intors in tabara lui Israel, si a zis: Sculati-va, caci Domnul a dat in mainile voastre tabara lui Madian.
S-a aruncat cu fata la pamant. Ebraicul sachah, ,,a se pleca", "a se prosterna", ,,a adora". La recunoasterea unei dovezi atat de insemnate a prezentei divine in ceea ce avea sa intreprinda el, Ghedeon a raspuns dupa cum este potrivit sa se faca in astfel de ocazii - s-a inchinat. Fara indoiala ca rugaciunea lui a exprimat in mod sincer multumirea inimii sale. Atat de adesea acei care sunt in mod deosebit binecuvantati de Dumnezeu uita sa se intoarca la El cu recunostinta. Ghedeon putea sa rationeze ca, avand in vedere urgenta insarcinarii si nevoia de actiune imediata, el putea sa lase deoparte, pana dupa victorie, inchinarea de lauda. Dar astfel de amanari conduc adesea la neglijarea totala a laudei fata de Dumnezeu.
Inchinarea lui Ghedeon probabil ca a fost si o marturisire a simtamantului de profunda nevrednicie. El facuse deja dovada smereniei sale cand a vorbit despre sine ca fiind ,,cel mai mic din casa tatalui meu" (cap. 6,15). Aici el reafirma atitudinea Sa. Caracteristica aceasta a vietii lui a fost aceea, printre alte atribute, care l-a calificat in mod deosebit pentru insarcinarea lui. Acest fel de oameni sunt acei pe care ii poate folosi Dumnezeu in lucrarea Sa. El le poate incredinta acestora o mare masura de succes pentru ca El stie ca ei nu-si vor asuma gloria. Ingamfarea si multumirea de sine il fac pe un om inapt pentru lucrarea lui Dumnezeu.
7:16 A impartit in trei cete pe cei trei sute de oameni, si le-a dat tuturor trambite si ulcioare goale, cu niste faclii in ulcioare.
Trei cete. Aceasta impartire s-a facut pentru a lasa iluzia unei mari forte atacatoare, astfel ca, atunci cand madianitii aveau sa vada facliile si sa auda trompetele in locuri diferite, ei sa presupuna ca sunt incercuiti. Planul atacului a fost sugerat prin instructiuni divine (PP 550).
Trambite. Ebraicul sofar. Cornul indoit al unui berbec sau al unui bou. Ulcioare. Vase de lut ieftine pe care oamenii din acea vreme le foloseau pentru gatit si ca recipiente.
Faclii. Cuvantul este folosit, in general, pentru torte aprinse. Introduse in vasele de lupt, ele aveau sa arda incet sau mocnind. Cand ulcioarele au fost sparte si tortele miscate in aer, ele aveau sa arda cu valvataie brusca. Metode simple, nepromitatoare sub indrumarea si binecuvantarea lui Dumnezeu pot face mai mult decat cele mai sofisticate sisteme pe care le-au nascocit oamenii vreodata. Dumnezeu nu este dependent de numar.
7:17 El le-a zis: Sa va uitati la mine, si sa faceti ca mine. Cum voi ajunge in tabara, sa faceti ce voi face eu;
Verset ce nu a fost comentat.
7:18 si cand voi suna din trambita, eu si toti cei ce vor fi cu mine, sa sunati si voi din trambita de jur imprejurul taberei, si sa ziceti: Sabia Domnului si a lui Ghedeon!
Verset ce nu a fost comentat.
7:19 Ghedeon si cei o suta de oameni care erau cu el au ajuns la capatul taberei la inceputul strajii de la mijlocul noptii, indata dupa ce pusesera pe pazitori. Au sunat din trambita, si au spart ulcioarele pe care le aveau in mana.
Straja de la mijlocul noptii. Se crede ca, pe acea vreme, timpul era impartit in trei straji. Daca era asa, atunci straja mijlocie avea sa inceapa cu putin inainte de miezul noptii. Mai tarziu, evreii au adoptat modelul roman de patru straji in noapte.
7:20 Cele trei cete au sunat din trambita si au spart ulcioarele; au apucat facliile cu mana stanga si trambitele cu mana dreapta ca sa sune, si au strigat: Sabia Domnului si a lui Ghedeon!
Verset ce nu a fost comentat.
7:21 Au ramas fiecare la locul lui in jurul taberei, si toata tabara a inceput sa alerge, sa tipe, si sa fuga.
Au ramas. In loc sa atace o oaste asa de mare, cei 300 de evrei au ramas pe la marginile taberei, sufland din cornurile lor, strigand si miscand facliile lor. Planul lor era sa bage panica in tabara madianita.
7:22 Cei trei sute de oameni au sunat iarasi din trambita; si in toata tabara, Domnul i-a facut sa intoarca sabia unii impotriva altora. Tabara a fugit pana la Bet-Sita spre Terera, pana la hotarul de la Abel-Mehola langa Tabat.
Unii impotriva altora. In timp ce multimea fugea in josul vaii Izreel spre a scapa dincolo de Iordan in intuneric, cei din fata au luat pe cei ce veneau dupa ei drept vrajmasii lor evrei, si au intors armele asupra lor.
Bet-Sita. Neidentificata in mod hotarat. Probabil ca se afla la capatul inferior al vaii lui Izreel
aproape de raul Iordan.
Hotarul. In mod literal, ,,buza", ,,faleza" sau ,,stanca".
Abel-Mehola. In mod literal, "pajistea dansului". Locul de nastere al lui Elisei (1 Regi 19:16). Unii il identifica cu Tell Abu Sifri din valea Iordanului, la 10 mile sud de Bet-San, altii cu Tell el Maglub, la 7 mile est de Iordan pe Wadi Yabis, cam la 21 de mile sud de Marea Galileii. Tell el Maglub a fost mai inainte socotit a fi Zabes/Galaad care acum este identificat cu Tell Abu Kharaz pe aceeasi Wadi Yabis, cam la 2 mile est de raul Iordan.
Tabat. Posibil, Ras Abu Tabat in spre sud-est de Abel-Mehola.
7:23 Barbatii lui Israel s-au strans, cei din Neftali, din Aser si din tot Manase, si au urmarit pe Madian.
Barbatii din Israel. Multi din acei care, cu cateva ore mai inainte fusesera trimisi acasa, s-au unit acum spre a-i ajuta pe fratii lor in urmarirea vrajmasului fugar.
7:24 Ghedeon a trimis soli in tot muntele lui Efraim, ca sa spuna: Pogorati-va inaintea lui Madian, si taiati-le trecerea apelor pana la Bet-Bara, si Iordan. Toti barbatii lui Efraim s-au strans, si au pus stapanire pe trecerea apelor pana la Bet-Bara si Iordan.
Ghedeon a trimis soli. La sud de teatrul de lupta locuia semintia lui Manase si populata semintie a lui Efraim. Acestia din urma nu fusesera chemati de Ghedeon cand a strans el pe evrei. Cand ostile madianite au inceput fuga lor, Ghedeon a trimis grabnic soli in tinutul lui Efraim, indemnand poporul sa mearga repede spre raul Iordan si sa puna stapanire pe vadurile spre care se indreptau madianitii. Efraimitii au raspuns de indata blocand scaparea prin vadurile sudice. La acea vreme, probabil ca raul era crescut, obligand vrajmasul sa foloseasca un anumit vad.
Bat-Bara. Asezarea acestei cetati este necunoscuta; dar ea trebuie sa fi fost la o oarecare distanta in aval de rau, aproape de tinutul efraimit ca Ghedeon sa ceara efraimitilor sa acopere drumul de scapare. O dovada in plus ca madianitii s-au intors in aval de rau inainte de a incerca sa traverseze, este aratata de faptul ca urmarirea vrajmasului de catre Ghedeon dincolo de rau l-a facut sa se indrepte spre Sucot, o cetate aproape de Iaboc (cap.8:5).
7:25 Au pus mana pe doua capetenii ale lui Madian: Oreb si Zeeb; au ucis pe Oreb la stanca lui Oreb, si au ucis pe Zeeb la teascul lui Zeeb. Au urmarit pe Madian, si au adus capetele lui Oreb si Zeeb la Ghedeon de cealalta parte a Iordanului.
Oreb si Zeeb. In mod literal, "corbul si lupul", nume pitoresti pentru capitanii desertului. Actiunea rapida a efraimitilor i-a facut in stare sa impiedice scaparea unui mare numar de madianiti, care incercau sa treaca Iordanul prin vadurile din aval. Urmariti din spate de fortele reunite ale lui Neftali, Aser si Manase, cu Iordanul de o parte si efraimitii in fata lor, multi madianiti au fost fortati sa se supuna. Printre captivi erau doi printi, Oreb si Zeeb, care au fost executati de indata. Spre a comemora victoria, locurile unde au fost ucisi acesti doi barbati au fost numite "stanca lui Oreb", in mod literal, "stanca corbului", si "teascul lui Zeeb", in mod literal, "teascul lupului", nume care dupa cum s-ar parea, le mai pastrau cand a fost scrisa, multi ani mai tarziu, cartea Judecatorilor. "Stanca corbului" mai era inca cunoscuta si in zilele lui Isaia (Isaia 10:26).
De cealalta parte a Iordanului. Pe partea estica, regiune numita acum Transiordania. In conformitate cu cap. 8,4, Ghedeon inca nu trecuse peste Iordan. De aceea, unii au crezut ca efraimitii au prins pe Oreb si Zeeb dupa ce ei traversasera pe partea estica a raului, si ca au adus inapoi capetele captivilor la Ghedeon, care mai urmarea pe madianiti in fuga lor de la Izreel spre Iordan. Explicatia mai buna este aceea ca autorul Judecatorilor, introducand pe efraimiti si partea lor la aceasta lupta, a dorit sa completeze istorisirea sa cu privire la ei si disputa lor cu Ghedeon inainte de a reda raportul lung al urmaririi de catre Ghedeon a madianitilor la est de Iordan. Din acest motiv el intrerupe raportul cronologic al luptei spre a spune despre gelozia efraimitilor si cum i-a calmat Ghedeon. Apoi, in cap. 8,4 autorul a rezumat firul istoriei luptei. Intalnirea lui Ghedeon cu efraimitii urma sa aiba loc, in realitate, dupa ce el s-a intors de la infrangerea madianitilor, sau cel putin dupa trecerea Iordanului.
ELLEN G. WHITE COMENTEAZA.
1-25 PP 548-554
2,3 PP 548
4-7 PP 549
9-18 PP 550
19-25 PP 553