7:15 Cand a auzit Ghedeon istorisirea visului si talcuirea lui, s-a aruncat cu fata la pamant, s-a intors in tabara lui Israel, si a zis: Sculati-va, caci Domnul a dat in mainile voastre tabara lui Madian.
S-a aruncat cu fata la pamant. Ebraicul sachah, ,,a se pleca", "a se prosterna", ,,a adora". La recunoasterea unei dovezi atat de insemnate a prezentei divine in ceea ce avea sa intreprinda el, Ghedeon a raspuns dupa cum este potrivit sa se faca in astfel de ocazii - s-a inchinat. Fara indoiala ca rugaciunea lui a exprimat in mod sincer multumirea inimii sale. Atat de adesea acei care sunt in mod deosebit binecuvantati de Dumnezeu uita sa se intoarca la El cu recunostinta. Ghedeon putea sa rationeze ca, avand in vedere urgenta insarcinarii si nevoia de actiune imediata, el putea sa lase deoparte, pana dupa victorie, inchinarea de lauda. Dar astfel de amanari conduc adesea la neglijarea totala a laudei fata de Dumnezeu.
Inchinarea lui Ghedeon probabil ca a fost si o marturisire a simtamantului de profunda nevrednicie. El facuse deja dovada smereniei sale cand a vorbit despre sine ca fiind ,,cel mai mic din casa tatalui meu" (cap. 6,15). Aici el reafirma atitudinea Sa. Caracteristica aceasta a vietii lui a fost aceea, printre alte atribute, care l-a calificat in mod deosebit pentru insarcinarea lui. Acest fel de oameni sunt acei pe care ii poate folosi Dumnezeu in lucrarea Sa. El le poate incredinta acestora o mare masura de succes pentru ca El stie ca ei nu-si vor asuma gloria. Ingamfarea si multumirea de sine il fac pe un om inapt pentru lucrarea lui Dumnezeu.