5:1 In ziua aceea, Debora a cantat aceasta cantare, cu Barac, fiul lui Abinoam:
In ziua aceea... a cantat. Aceasta era o metoda favorita a multor neamuri sa celebreze victoriile nationale prin imnuri patriotice. Imnurile nationale ale multor tari ilustreaza felul de cantare gasit in capitolul 5. Intr-o vreme cand manualele erau rare sau inexistente, fara indoiala ca acest cantec a fost un instrument efectiv in pastrarea istorisirii despre biruinta lui Israel asupra lui Iabin. El constituie unul din cele mai mari poeme de razboi scrise vreodata.
Declaratia este facuta ca Debora si Barac au cantat cantarea. Unii socotesc ca poemul a fost scris la inceput de catre Debora spre a fi cantat ca duet in care mai intai avea sa cante Debora si apoi Barac sa-i raspunda in cantare. Totusi, nu se poate sti in mod hotarat ca asa a fost.
Cantarea aceasta este unul dintre pasajele cel mai greu de tradus din intreaga Biblie. Ea cuprinde multe cuvinte ebraice care au iesit din uz; de aici, si greutatea de a stabili intelesul lor. Cantarea, probabil ca a fost transmisa neschimbata fata de alcatuirea ei originala si inclusa astfel in cartea Judecatorilor atunci cand aceasta a fost scrisa, poate ca mult timp mai tarziu. Ca si astazi, limbile vechi au suferit schimbari, astfel ca, in decurs de cateva secole multe cuvinte au fost scoase din uz.
Poemul incepe cu cuvinte de lauda catre Dumnezeu pentru biruinta (v. 2-5), urmate de o descriere a starilor de lucruri care au precedat batalia (v. 6-8). Este o lauda bogata pentru acele semintii care au luat parte la rascoala, in timp ce asupra acelora care n-au raspuns in ceasul de criza sunt aruncate mustrari (v. 14-17). Aceasta este urmata de o descriere a bataliei (v. 18-22), moartea lui Sisera prin mana Iaelei (v. 24-27), si nelinistea mamei lui Sisera cand ea asteapta intoarcerea lui de la lupta (v.28-31).