3:1 Iata neamurile pe care le-a lasat Domnul ca sa incerce pe Israel prin ele, pe toti cei ce nu cunoscusera toate razboaiele Canaanului.
Iata neamurile. Scriitorul terminand interpretarea sa asupra istoriei intregii perioade a judecatorilor, se intoarce acum sa enumere diferitele neamuri care au fost lasate in Canaan cu care aveau sa se lupte israelitii. Facand astfel, el mai adauga un alt motiv pentru care au fost lasati acesti canaaniti, si mai arata ce fuziune sociala si religioasa cu paganii s-a petrecut curand.
Vezi o harta cu primele 3 robii ale lui Israel
3:2 El voia numai ca varstele de oameni ale copiilor lui Israel sa cunoasca si sa invete razboiul, si anume cei ce nu-l cunoscusera mai inainte.
Sa invete razboiul. Acei care apartineau de generatia cea noua a lui Israel nu cunosteau ororile razboiului, si nu cunosteau personal nici marile eliberari pe care le infaptuise Dumnezeu pentru stramosii lor. Crescand in tihna relativa, ei au intors spatele lui Dumnezeu in care stramosii lor se increzusera pentru eliberarea de un vrajmas numeric superior. Prin neamurile care au ramas in Canaan si in jurul lui, Dumnezeu a urmarit sa repete lectiile marilor Sale eliberari de mai inainte si a neputintei zeilor pagani. Prin razboaiele care au rezultat, tanara generatie de israeliti a invatat din experiente amare ca ei puteau sa lupte si sa cucereasca aceste numeroase neamuri razboinicie numai cu ajutorul Dumnezeului parintilor lor.
3:3 Neamurile acestea erau cei cinci domnitori ai Filistenilor, toti Canaanitii, Sidonitii, si Hevitii care locuiau in muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon pana la intrarea Hamatului.
Domnitori. Ebraicul seren. Folosit in Biblie despre conducatorii acestor cetati filistene, cu o singura exceptie (1 Regi 7:30). Este vadit ca acesta era un cuvant sau titlu filistean, avand in vedere ca el este folosit, in general, numai cu privire la acesti conducatori si nu mai apare nicaieri in alta parte. Erau cinci centre principale ale confederatiei filistene: Gaza, Asdod, Ecron, Gat si Aschelon (1 Samuel 6,16-18). Trei din cetati fusesera luate de Iuda (Judecatori 1:18), dar este vadit ca fusesera pierdute din nou.
Toti Canaanitii. Adica, grupurile de canaaniti care au ramas in toate partile tarii. Desigur ca mult din teritoriul lor fusese luat.
Hevitii. Vezi Iosua 11:3. In alta parte hevitii sunt amintiti in legatura cu cetati din partea centrala a Palestinei, la Sihem (Geneza 34,2) si Gabaon (Iosua 9,7). Arheologii nu sunt in stare sa identifice in mod definitiv aceste neamuri. S-a sugerat ca hevitii au fost o parte a horitilor sau hurianilor (vezi cele despre Iosua 9,3).
Muntele Liban. Hevitii sunt descrisi aici ca locuind in regiunea din jurul muntelui (Liban) Hermon (din Palestina nordica) pana la intrarea Hamatului. Ultima expresie era frecvent folosita in Biblie pentru a arata hotarul nordic al Canaanului. Cetatea Hamat insasi se afla pe raul Orontes, cam la 140 mile nord de muntele Hermon. Totusi teritoriul ei se intindea un numar de mile spre sud de cetate.
Intrarea Hamatului. Vezi cele despre Numeri 34:8.
3:4 Neamurile acestea au slujit ca sa puna pe Israel la incercare, pentru ca Domnul sa vada daca vor asculta de poruncile pe care le daduse parintilor lor prin Moise.
Ca sa puna pe Israel la incercare. Vezi cele despre cap.2:22.23.
3:5 Si copiii lui Israel au locuit in mijlocul Canaanitilor, Hetitilor, Amoritilor, Ferezitilor, Hevitilor si Iebusitilor;
Amoritii. Vezi cele despre cap.1:35,36.
Ferezitii . Vezi cele despre cap.1:4.
Iebusitii. Vezi cele despre cap.1:21.
3:6 au luat de neveste pe fetele lor, si au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor, si au slujit dumnezeilor lor.
Au luat... pe fetele lor. In vremurile acelea, un contract de casatorie, sau conventie, se spune ca trebuia sa cuprinda recunoasterea mutuala a religiei celor doua parti. Astfel ca o israelita care se casatorea cu un strain avea sa fie dusa sa ia parte la ceremoniile in legatura cu religia cea noua. De aceea era imposibil pentru un israelit sa-si pastreze curatenia credintei lui daca el se casatorea cu un locuitor bastinas. Rezultatele unei astfel de casatorii mixte sunt evidente din experienta lui Solomon (1 Regi 11:1-8). Pericolul unor astfel de rezultate tragice exista si astazi. Prea adesea casatoria unui credincios cu un necredincios corupe credinta partii credincioase. Cu greu ar putea fi altfel (vezi 2 Corinteni 6:14-17).
3:7 Copiii lui Israel au facut ce nu placea Domnului, au uitat pe Domnul, si au slujit Baalilor si idolilor.
Idoli (engl. ,,groves" - cranguri). Ebraicul 'aserot, sau la singular 'asera. Intelesul n-a fost exprimat prin traducerea de "cranguri" (vezi 2 Regi 23,6). Un ,,crang" cu greu ar putea fi scos din casa Domnului. Acesti 'aserat (mai frecvent 'aserim) se pare ca erau stalpi de lemn sau trunchiuri de copac, care erau de obicei asezati alaturi de altarele pagane si venerate ca obiect de cult. Poate ca acesta era privit ca locul de locuit al zeitatilor (vezi Deuteronom 16:21; 2 Regi 17:10). Astfel de chipuri erau obisnuite in sanctuarele caanite si treptat s-a ajuns sa fie folosite in legatura cu cultul ebraic. Citim despre unul langa altarul lui Baal din cetatea de domiciliu a lui Ghedeon (Judecatori 6,25), despre altele asezate in Samaria, Ierusalim si Betel (2 Regi 13,6; 23,6.15). Se pare ca numele lor provine de la faimoasa zeita canaanita cu numele de Asera, care in tablitele Ras Samra este descrisa ca mama a zeilor, si adeseori numita Stapana a marii. Nu se stie cum a devenit un trunchi de copac sau un stalp de lemn simbol al ei.
3:8 Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel, si i-a vandut in mainile lui Cusan-Riseataim, imparatul Mesopotamiei. Si copiii lui Israel au fost supusi opt ani lui Cusan-Riseataim.
I-a vandut. Adica, a ingaduit ca ei sa fie invinsi si sa fie facuti un popor supus care si-a pastrat teritoriile lor numai prin plata unui bir.
Din acest punct incepe adevarata istorisire a cartii Judecatorilor. Pana aici, cu ajutorul celor doua prefete (capitolele 1:1 la 2:5 si 2:6 la 3:7) cartea a pus baza istorica si a afirmat principiul ca pacatele poporului au dus la opresiune, dar ca Dumnezeu a prevazut o eliberare printr-un "judecator" spre a acorda inca o ocazie lui Israel sa primeasca marele lui destin. Istorisirea despre judecatorul Otniel, ca si despre ceilalti judecatori, este redata spre a ilustra acest adevar.
Cusan-Riseataim. Rapoartele istorice nu contin nici o informatie despre invazia Canaanului de catre un imparat al Mesopotamiei cu acest nume. Titlul inseamna: ,,Cusan de indoita rautate". Ultima parte a numelui probabil ca a fost adaugata de israeliti spre a-si arata aversiunea lor fata de el. Invadarea a venit dinspre nord-est, de la 'Aram Naharayim, cum este redat in textul ebraic. Cuvantul inseamna: ,,Aram al celor doua rauri". Aceasta era denumirea obisnuita pentru regiunea dintre Eufratul superior si Kabur. Cuvantul ,,Mesopotamia” a ajuns mai tarziu sa insemne toata regiunea dintre raurile Tigru si Eufrat. Avand in vedere ca pe acea vreme 'Aram Naharayim era stapanit de imparatii din Mitanni, probabil ca Cusan-Riseataim a fost un rege Mitanni.
3:9 Copiii lui Israel au strigat catre Domnul, si Domnul le-a ridicat un izbavitor, care i-a izbavit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb.
Au strigat catre Domnul. Cu increderea de sine pierduta, cu vise de placere spulberate, in cele din urma poporul s-a intors la Dumnezeul lor. Deodata ei au ajuns sa inteleaga ca idolatria i-a inselat si ca idolii pagani erau cu totul neputinciosi sa-i ajute. Cu aceasta intelegere ei s-au intors iarasi la Dumnezeul parintilor lor.
Bine s-a remarcat ca pedeapsa ii face sa strige cu staruinta catre Dumnezeu pe aceia care mai inainte de abia ca mai vorbeau despre El. Acesta mai este inca scopul judecatilor divine. Faptul ca poporul in necazul lui s-a intors la Domnul este meritul lui. Nici un strigat sincer dupa ajutor nu este pierdut. Cu toata ca pedeapsa nu este in fiecare caz indepartata, totusi pentru acei care iubesc pe Dumnezeu, pentru acei care sunt intru totul supusi fata de El, El va face ca toate lucrurile sa fie spre binele lor (Romani 8:28). Cu toate acestea, va veni un timp cand, desi oamenii "vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta" (Ieremia 11:11). De aceea sa chemam pe Domnul cata vreme este aproape (Isaia 55:6). Astazi este ziua mantuirii.
Le-a ridicat un izbavitor. Cand israelitii au strigat catre Dumnezeu in durerea lor, El a auzit si a ridicat pentru ei un izbavitor national, Otniel, ginerele lui Caleb (cap.1:13).
3:10 Duhul Domnului a fost peste el. El a ajuns judecator in Israel, si a pornit la razboi. Domnul a dat in mainile lui pe Cusan-Riseataim, imparatul Mesopotamiei, si mana Lui a fost puternica impotriva lui Cusan-Riseataim.
Duhul Domnului. Dumnezeu n-a pastrat darurile speciale ale Duhului Sfant numai pentru timpurile NT. Si in vechime El a inzestrat pe servii Sai pentru insarcinarile lor prin daruirea Duhului Sfant.
Otniel este intr-adevar un judecator de seama prin aceea ca nici o fapta necugetata sau nesfanta nu este raportata despre el. Asupra multora din ceilalti judecatori, in ciuda victoriilor lor, cade umbra pacatului, suferintei sau a unui sfarsit tragic.
Judecator in Israel. Cand Duhul Domnului a venit peste Otniel, el mai intai a judecat pe Israel si apoi a pornit la razboi. Aceasta arata ca el a indreptat lucrurile in popor inainte de a incerca sa lupte cu inamicul. Aceasta este asa cum trebuie sa fie. Pacatul, vrajmasul cel mai rau dintre toti, este necesar sa fie biruit in primul rand. Numai prin subjugarea acestui vrajmas ne putem astepta la victorie asupra vrajmasilor din afara.
A pornit razboi. Noi nu invingem stand linistiti chiar daca Duhul lui Dumnezeu a venit peste noi. Se cere actiune de la acei care au prezenta Duhului lui Dumnezeu asupra lor. Duhul Domnului este incepatorul oricarui lucru bun si a tuturor marilor realizari, dar El lucreaza prin unelte omenesti.
Mana lui a fost puternica. Nu sunt date nici un fel de amanunte despre acest razboi, dar el nu pare sa fi fost de mica importanta tinand seama de situatia imparatului asupritor. Totusi, deoarece acum Domnul ii ajuta din nou pe israeliti, eforturile lor au fost incununate de biruinta.
3:11 Tara a avut odihna patruzeci de ani. Si Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
Verset ce nu a fost comentat.
3:12 Copiii lui Israel au facut iarasi ce nu placea Domnului; si Domnul a intarit pe Eglon, imparatul Moabului, impotriva lui Israel, pentru ca facusera ce nu placea Domnului.
Au facut iarasi ce nu placea. Dupa moartea credinciosului judecator Otniel, israelitii au cazut in mod treptat catre inclinatia lor pentru idolatrie. In felul acesta se poate vedea cat de puternica poate fi prezenta unui barbat bun in biserica sau in stat. Un conducator drept si cinstit este una din cele mai mari binecuvantari pe care o poate avea o natiune, nu numai prin hotararile pe care el le ia, ci si prin influenta pe care el o exercita, prin exemplul vietii sale, asupra altora. Astazi, lumea are nevoie de barbati ca Otniel – barbati plini de Duh – spre a o conduce inapoi la Dumnezeu.
Domnul a intarit. Acesta este inceputul celei de a doua perioade a asupririi. Dupa ce Otniel murise si natiunea se intorsese la umblarile ei pacatoase, Dumnezeu a ingaduit altor popoare sa asupreasca din nou pe evrei.
Eglon. Moabitii erau rude apropiate cu evreii (Geneza 19,36-38). Inainte de vremea aceasta, cele doua popoare nu s-au angajat niciodata in lupta activa unul cu altul. Eglon s-a aliat cu amonitii (a caror imparatie se afla la nord de Moab) si cu amalecitii (beduini migratori spre sud). Primul atac al lui Eglon a fost lansat impotriva Ierihonului, cetatea palmierilor (vezi cele despre Judecatori 116), avand ca rezultat cucerirea acestei cetati si teritoriul lui Beniamin de jur imprejur. Probabil ca trecusera vreo 60 de ani dupa ce evreii invadatori distrusesera cetatea. Fie ca cetatea fusese recladita, cel putin intr-o anumita masura, fie ca o alta cetate fusese ridicata in apropierea ei.
3:13 Eglon a strans la el pe fiii lui Amon si pe Amaleciti, si a pornit. A batut pe Israel, si a luat cetatea Finicilor.
Verset ce nu a fost comentat.
3:14 Si copiii lui Israel au fost supusi optsprezece ani lui Eglon, imparatul Moabului.
Verset ce nu a fost comentat.
3:15 Copiii lui Israel au strigat catre Domnul, si Domnul le-a ridicat un izbavitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mana dreapta. Copiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, imparatul Moabului.
Ehud. Dupa ce au slujit pe acest imparat strain timp de 18 ani, israelitii se saturasera indeajuns de starea lor si au inteles iarasi ca suferintele lor se datorau apostaziei lor religioase si cu
o masura de cainta au strigat catre Dumnezeu pentru ajutor. Cu toate ca ei inselasera increderea Lui odata, Dumnezeu a raspuns prin ridicarea unui eliberator pentru ei, din semintia lui Beniamin. Primul judecator a fost din Iuda, semintia conducatoare. Acum, se pare ca Iuda nu avea un conducator pentru poporul asuprit. Cel putin Domnul a folosit un barbat din semintia cea mai mica, semintia care daduse atacul principal asupririi moabite.
Nu se slujea de mana dreapta. Ehud, pe care Domnul l-a ales ca izbavitor, este descris ca nu se slujea de mana dreapta (in mod literal, ,,limitat la mana lui dreapta"). Faptul acesta are o legatura cu cele ce urmeaza, pentru ca o persoana care se foloseste de mana stanga avea sa-si lege pumnalul in partea opusa aceleia unde se purta de obicei. un ajutor deosebit in ascunderea armei.
Un dar. Probabil ca plata tributului anual. Acesta era platit, probabil in natura, si de aceea se cerea un numar de israeliti care sa-l duca si sa-l pazeasca de hoti pe drum.
3:16 Ehud si-a facut o sabie cu doua taisuri, lunga de un cot, si a incins-o pe sub haine, in partea dreapta.
o pe sub haine, in partea dreapta.
Cot. Cuvantul ebraic folosit aici pentru cot nu se mai afla nicaieri in VT. De aceea este greu a se determina cat de lunga a fost aceasta unitate de masura. Din cele ce urmeaza putem deduce ca a fost cam de lungimea unui picior (30,5 cam. n.tr.).
3:17 A dat darul lui Eglon, imparatul Moabului: Eglon era un om foarte gras.
Un om foarte gras. Un fapt important pentru cele ce urmeaza, fiind introdus parantetic aici ca anticipare a punctului culminant al naratiunii.
3:18 Cand a ispravit de dat darul, a dat drumul oamenilor care-l adusesera.
A dat drumul. Dupa ce a predat tributul Ehud si purtatorii israeliti care erau cu el au plecat spre casa. Cand s-au aflat la o departare sigura, Ehud a trimis pe purtatori, in timp ce el s-a intors sa aduca la indeplinire misiunea lui periculoasa. Raportul nu arata locul resedintei imparatului. Datele indica faptul ca aceasta era intr-o cetate a Moabului, nu departe peste Iordan de Ghilgal.
3:19 El insusi s-a intors de la pietrariile de langa Ghilgal, si a zis: Imparate, am sa-ti spun ceva in taina. Imparatul a zis: Tacere! Si toti cei ce erau langa el au iesit afara.
Pietrarii. In mod literal, ,,chipuri cioplite", sau, "pietre cioplite". Acestea poate ca au fost pietre de hotar cioplite sau poate sanctuare pagane ridicate de moabiti, aproape de Ghilgal. Si unele si altele erau considerate idolatre de catre israeliti. Traducerea "pietrarii" isi are originea in Targumurile iudaice care redau astfel cuvantul ebraic, poate pentru a evita posibilitatea unei concluzii ca Ehud a putut sa zaboveasca in jurul idolilor, sau o concluzie ca ele au fost pietrele ridicate de Iosua (Iosua 4:20). La acest monument nu s-ar aplica descrierea de ,,pietre cioplite”. Poate ca ele sunt amintite numai ca pietre de hotar obisnuite.
Am sa-ti spun ceva in taina. Sau, ,,o solie secreta”. Pretextul aparea intemeiat, si imparatul l-a acceptat fara suspiciune avand in vedere ca Ehud adusese tributul si probabil ca imparatul a presupus ca el era gata sa tradeze unele secrete cu privire la starile printre israeliti. Probabil ca imparatul fusese informat ca Ehud isi trimisese insotitorii inainte, si el a conchis in mod natural ca Ehud actionase astfel spre a nu fi observat de catre ei cand el preda misiunea secreta. Era natural ca de la Ehud nu se putea astepta sa predea o astfel de solie in asistenta publica de mai inainte.
,,Tacere!” Cuvantul ebraic imita un sunet. El corespunde cu cuvantul nostru de sst!. Porunca a fost adresata suitei lui Eglon. Ehud n-ar fi indraznit sa ceara ca cei prezenti de la curte sa se retraga; de aceea probabil ca el a actionat ca si cand el ar fi fost gata sa spuna secretul lui inaintea tuturor. Desigur, ca imparatul nu dorea ca o solie secreta sa fie comunicata in felul acesta. De aceea el a indepartat pe cei prezenti ai lui, folosind aceasta expresie.
3:20 Ehud a inceput vorba cu el pe cand statea singur in odaia lui de vara, si a zis: Am un cuvant din partea lui Dumnezeu pentru tine. Eglon s-a sculat de pe scaun.
Odaia de vara. In mod literal, ,,o camera de sus racoroasa”. In limba araba moderna camera aceasta mai este numita inca cu acelasi nume asa cum este folosit aici in limba ebraica. Aceasta este un etaj de adaus, de obicei al treilea, ridicat deasupra acoperisului orizontal al casei, la un colt, sau pe o anexa in forma de turn la cladire. Inaltimea ei si ferestrele cu zabrele pe toate partile faceau sa fie bine aerisita si confortabila chiar pe vreme de mare caldura.
Se vede ca unele amanunte ale istorisirii au fost omise. Este vadit ca dupa ce a poruncit ca slujitorii sa plece, imparatul s-a retras in camera lui particulara, unde l-a invitat pe Ehud sa-l urmeze, sau poate ca primele cuvinte ale lui Ehud (v. 19) au fost comunicate imparatului prin soli.
Un cuvant din partea lui Dumnezeu. Aceasta declaratie a fost stratagema isteata din partea lui Ehud spre a se putea apropia de imparat. La cuvintele acestea imparatul s-a ridicat in semn de respect pentru oracolul divin.
3:21 Atunci Ehud a intins mana stanga, a scos sabia din partea dreapta, si i-a implantat-o in pantece.
Mana stanga. Imprejurarea naturala de a se sluji de mana stanga i-a ajutat sa impiedice pe imparat de a deveni banuitor cand a intins bratul sub haina sa pentru a scoate pumnalul. Puternica lovitura a strapuns abdomenul monarhului cu atata forta incat pumnalul intreg a disparut din vedere. Obezitatea extrema a imparatului datorita probabil lacomiei si luxului, l-au facut incapabil sa se apere.
3:22 Chiar si manerul a intrat dupa fier, si grasimea s-a strans in jurul fierului; caci n-a putut scoate sabia din pantece, ci a lasat-o in trup asa cum o infipsese.
Verset ce nu a fost comentat.
3:23 Ehud a iesit prin tinda, a inchis usile de la odaia de sus dupa el, si a tras zavorul.
Tinda. Cuvantul ebraic redat aici ,,tinda” se gaseste numai in acest loc in VT. El vine de la o radacina de cuvant care inseamna ,,a aranja” si, deci, poate sa insemne o ,,colonada”. Tot ceea ce se poate sti cu siguranta este aceea ca el se refera la o parte a cladirii.
A inchis. Probabil cu putinta numai prin faptul ca slujitorii s-au retras cu totul spre o alta sectiune a casei. Totusi, noi deducem ca ei au vazut pe Ehud parasind casa, pentru ca ei s-au intors la camera unde era imparatul. Gasind usile inchise ei au socotit ca imparatul mai dorea sa ramana ceva vreme singur.
3:24 Dupa ce a iesit el, au venit slujitorii imparatului si s-au uitat; si iata ca usile odaii de sus erau inchise cu zavorul. Ei au zis: Fara indoiala, isi acopera picioarele in odaia de vara.
Isi acopera picioarele. Un eufemism pentru evacuarea intestinului. Aceeasi expresie se gaseste si in 1 Samuel 24,3 (engl.). Natural ca slujitorii au ezitat sa bata la usa incuiata a imparatului lor.
3:25 Au asteptat multa vreme; si fiindca el nu deschidea usile odaii de sus, au luat cheia si au descuiat; si iata ca stapanul lor era mort, intins pe pamant.
Verset ce nu a fost comentat.
3:26 Pana sa se dumireasca ei, Ehud a luat-o la fuga, a trecut de pietrarii, si a scapat in Seira.
A scapat. Nehotararea si asteptarea din partea slujbasilor imparatului i-au prilejuit lui Ehud suficient timp pentru plecare ca sa poata scapa. De asemenea, probabil ca resedinta regala era aproape de Iordan, permitandu-i lui Ehud sa se afle curand in siguranta, de partea cealalta.
Seira. Localitate necunoscuta. Pare sa fi fost in apropiere de tinutul muntos al lui Efraim.
3:27 Cum a ajuns, a sunat din trambita in muntele lui Efraim. Copiii lui Israel s-au pogorat cu el din munte, si el s-a pus in fruntea lor.
Muntele lui Efraim. Avand in vedere faptul ca Ehud era din semintia lui Beniamin, ar putea sa para ciudat ca el n-a mers la o asezare mai apropiata, a propriei lui semintii. Fie ca se afla acolo garnizoana moabita puternica, fie ca el socotea ca beniamitii erau prea fricosi sa raspunda la chemarea lui la lupta. Semintia lui Efraim, cea mai numeroasa si cea mai agresiva dintre semintii, a raspuns grabnic la chemarea lui la lupta.
3:28 El le-a zis: Veniti dupa mine, caci Domnul a dat in mainile voastre pe vrajmasii vostri Moabiti. Ei s-au pogorat dupa el, au pus stapanire pe vadurile Iordanului, in fata Moabului, si n-au lasat pe nimeni sa treaca.
Vadurile Iordanului. Se pare ca se face referire la vadurile direct de la est de Ierihon, aproape de Ghilgal. Miscarea aceasta s-a facut pentru a impiedica intaririle care urmau sa fie trimise din Moab, si deasemenea sa taie calea de scapare a garnizoanelor moabite de pe partea israelita a Iordanului.
3:29 Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toti voinici si viteji, si n-a scapat unul.
N-a scapat unul. Insurectia evreilor a fost atat de generala si de imediata, incat garnizoanele moabite, alcatuite din oameni de elita, au fost complet nimicite.
3:30 In ziua aceea Moabul a fost smerit sub mana lui Israel. Si tara a avut odihna optzeci de ani.
Moabul a fost smerit. Puterea moabita de pe partea israelita a Iordanului a fost infranta in asa masura incat n-a mai fost nici un pericol din acea parte.
3:31 Dupa el, a urmat Samgar, fiul lui Anat. El a ucis sase sute de oameni dintre Filisteni cu un otig de plug. Si el a fost un izbavitor al lui Israel.
Samgar. Este vadit ca el a fost urmatorul erou national care avea sa vina pe scena de actiune. Faptele sale eroice au fost numai locale, fiind indreptate impotriva filistenilor din Palestina sudica. Probabil ca el a trait in acelasi timp in care Debora si Barac se luptau cu canaanitii in partea de nord a tarii. Capitolul 4:1 declara ca Debora si Barac au realizat eliberarea lor dupa ce Ehud murise, dar nu face nici o referire la Samgar. Debora lasa sa se inteleaga ca Samgar a fost contemporan (cap. 5,6). Faptul acesta mai este sugerat de observatia ca Samgar nu este cuprins in schema cronologica a istorisirii nefiindu-i atribuit lui nici un an. Prin faptele lui indraznete a salvat pe israelitii din regiunea sa, de a mai fi asupriti si inrobiti de catre filisteni. El a fost un eliberator, un erou national, dar el n-a fost numit judecator in Israel.
Numele Samgar pare a fi strain si se crede ca probabil este hurian sau hitit. Numele strain se poate datora faptului ca mama lui a fost o israelita casatorita cu un hurian sau canaanit. Autorul a remarcat deja ca erau obisnuite casatoriile mixte. Tatal lui se numea Anat, numele unei zeite pagane si se crede putin probabil ca un evreu ar fi dat acest nume, decat poate niste parinti cazuti de la credinta.
Otig de plug (engl. ,,ox goad” – tepus de bou). O unealta pentru a indemna pe boi inainte. Acesta era adesea lung ca de 8 picioare (2,5 m) asa incat cineva care tinea plugul putea sa ajunga la boi. Ascutit cum era cu un varf de metal la unul din capete, si avand o lama in forma de dalta la celalalt pentru a curata fierul de plug, astfel de tepuse puteau fi folosite cu efect in locul unei lanci. Aceasta era o arma umila, cu toate acestea un ,,tepus de bou” cu binecuvantarea lui Dumnezeu, face infinit mai mult decat o ,,sabie a lui Goliat”, fara binecuvantarea Lui. Si uneori Dumnezeu alege sa lucreze prin astfel de mijloace neinsemnate, incat puterea poate intr-adevar sa se afle descoperita ca de la Dumnezeu.