21:1 Barbatii lui Israel jurasera la Mitpa, zicand: Nici unul din noi sa nu-si dea fata dupa un Beniamit.
Jurasera. In raportul anterior n-a fost facuta nici o mentiune despre acest juramant. Este vadit ca semintiile l-au facut curand dupa ce s-au adunat pentru prima data la Mitpa, inainte de a incepe ostilitatile pe fata. Cei din vechime priveau juramantul ca inviolabil (vezi cap. 11,30; 17,1.2).
Desi astfel de juraminte nu puteau fi calcate sau retrase, israelitii, mai ales in vremurile de mai tarziu, au gasit multe cai de a pazi litera unui juramant dar a calca spiritual prin smecherie sau altfel de evaziune. Totusi, nimeni nu este obligat sa-si tina cuvantul marturiei lui daca acesta cere sa savarseasca o fapta rea.
Sa nu-si dea fata. Probabil ca juramantul a fost facut sub blestem ca in Fapte 23,14. Actiunea beniamitilor de a sprijini pe oamenii cei rai din Ghibea au trezit mania israelitilor in asa masura incat ei s-au legat sa nu-si faca casatorii mixte cu beniamitii, intocmai dupa cum li se poruncise de Domnul sa nu faca casatorii mixte cu cele sapte neamuri pagane din Canaan (Deuteronom 7,1-4).
21:2 Poporul a venit la Betel, si a stat inaintea lui Dumnezeu pana seara. Au ridicat glasul, au varsat multe lacrimi,
Betel (in engl. ,,house of God”). Poate ca Silo. Unii cred ca cuvintele ar trebui iarasi traduse ca nume proprii ,,Betel” (vezi despre cap. 20,18.27).
Au varsat multe lacrimi. Dupa ce mania lor apriga a trecut, poporul a recunsocut ca mersesera prea departe cu razbunarea lor asupra uneia dintre semintiile lor. Cu cat mai bine ar fi fost daca plansul lor ar fi avut loc mai devreme, inainte ca fapta sa fi fost facuta.
21:3 si au zis: Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce s-a intamplat asa ceva in Israel, sa lipseasca astazi o semintie intreaga din Israel?
Pentru ce? Intrebarea aceasta inseamna ca israelitii L-au invinuit pe Dumnezeu aducand semintia lui Beniamin la o nimicire adevarata (vezi v. 15). Semintiile adunate ar fi trebuit sa stie ca mania lor si dorinta lor de razbunare care au luat nastere din cauza celor doua infrangeri ale lor de catre ostirea lui Beniamin, a fost adevarata cauza a nimicirii aproape complete a semintiei.
21:4 A doua zi, poporul s-a sculat dis-de-dimineata; au zidit acolo un altar, si au adus arderi de tot si jertfe de multumire.
Au zidit acolo un altar. Aceasta afirmatie a fost adusa ca dovada ca israelitii se adunasera la Betel in loc de Silo, pentru ca la Silo trebuia sa fi existat deja un altar in legatura cu cortul intalnirii. Pe de alta parte, acei care cred ca referirea este la Silo inteleg ca textul vrea sa spuna ca poporul a cladit un altar nou la Silo, fie ca cel vechi era in paragina, fie ca era nevoie de altul spre a face fata unui numar asa de mare de jertfe care au fost aduse (vezi cap. 20,18.27; 21.2).
21:5 Copiii lui Israel au zis: Cine dintre toate semintiile lui Israel nu s-a suit la adunare inaintea Domnului? Caci facusera un juramant mare impotriva oricui nu s-ar sui la Domnul la Mitpa, si zisesera: Sa fie pedepsit cu moartea.
Nu s-a suit. Dupa ce intreaga lupta trecuse, israelitii au inceput o cercetare sa se asigure daca intreaga natiune raspunsese la chemarea de a lua parte la razboiul impotriva lui Beniamin. Cand ostirea se adunase pentru prima data, semintiile facusera un juramant impotriva oricarei parti a israelitilor care a refuzat sa sprijine antrepriza. Probabil ca au fost necesare masuri extreme spre a obliga cooperarea.
21:6 Copiilor lui Israel le parea rau de fratele lor Beniamin, si ziceau: Astazi a fost nimicita o semintie din Israel.
Verset ce nu a fost comentat.
21:7 Cum sa facem rost de neveste celor ce au ramas cu viata, fiindca am jurat pe Domnul sa nu le dam fetele noastre de neveste?
Verset ce nu a fost comentat.
21:8 Ei au zis deci: Este cineva dintre semintiile lui Israel care sa nu se fi suit la Domnul la Mitpa? Si nimeni din Iabes din Galaad nu venise in tabara, la adunare.
Iabes din Galaad. Identificat cu Tell el-Meqbereh si Tell Abu Kharaz, cam la 9 mile si jumatate spre sud si est de Betshan in Wadi el-Yabis la rasarit de Iordan. Se pare ca intre semintia lui Beniamin si cetatea Iabes din Galaad a existat o legatura de rudenie prin alianta. Afinitatea aceasta pare sa fi continuat chiar dupa ce cetatea a fost nimicita si recladita. Saul, care a apartinut semintiei lui Beniamin, a facut prima lui fapta de vitejie scapand Iabesul din Galaad de amoriti (1 Samuel 11,3-15). Pe vremea mortii lui Saul, locuitorii din Iabesul din Galaad si-au platit inapoi datoria lor salvand trupul lui Saul de a fi expus public pe zidurile Bet-Sanului (1 Samuel 31,8-13).
21:9 Au facut numaratoarea poporului, si nu era acolo nici unul din locuitorii din Iabes din Galaad.
Verset ce nu a fost comentat.
21:10 Atunci adunarea a trimis impotriva lor douasprezece mii de ostasi, dandu-le porunca aceasta: Duceti-va, si treceti prin ascutisul sabiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile si copiii.
Douasprezece mii. Metoda aceasta de a inrola o ostire reprezentativa a intregului grup fusese folosita mai inainte (Numeri 31,1-6).
Duceti-va si treceti prin ascutisul sabiei. Adoptarea acestui mijloc de a obtine sotii pentru cei 600 de supravietuitori ai semintiei lui Beniamin care se ascunsesera in pesterile muntelui Rimon ne ajuta sa intelegem lumina spirituala marginita a acelor vremuri. Astfel de masuri crude in numele religiei sunt revoltatoare si trebuie intelese in lumina vremurilor in care au avut loc.
21:11 Iata ce sa faceti: sa nimiciti cu desavarsire orice barbat si orice femeie care a cunoscut impreunarea cu barbat.
Orice femeie. Fiecare locuitor trebuia nimicit, cu singura exceptie a fetelor fecioare. Ceilalti membri ai familiei nu erau in realitate mai vinovati decat aceste fete. Intreaga procedare nemiloasa, desi adusa la indeplinire sub aspectul implinirii unui juramant sfant fata de Domnul, n-a fost decat un mijloc brutal de a impiedica disparitia semintiei lui Beniamin.
21:12 Au gasit intre locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, care nu se culcasera cu barbat, si le-au adus in tabara la Silo, care este in tara Canaanului.
Patru sute. Le lipseau inca doua sute spre a avea destule pentru cei 600 de beniamiti care mai erau in viata in pesteri. Silo. Vezi cele despre versetele 2, 4; cap. 20,18. Tabara s-a putut muta la Silo la scurt timp dupa incheierea ostilitatilor cu Beniamin.
21:13 Toata adunarea a trimis soli sa vorbeasca fiilor lui Beniamin care erau la stanca Rimon, si sa le vesteasca pacea.
Verset ce nu a fost comentat.
21:14 In timpul acela Beniamitii s-au intors si li s-au dat de neveste acelea pe care le lasasera cu viata din femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule.
Verset ce nu a fost comentat.
21:15 Poporului ii parea rau de Beniamin, caci Domnul facuse o spartura in semintiile lui Israel.
Domnul facuse o spartura. Spartura sau golul in cercul lantului celor 12 semintii fusese facuta in realitate de israelitii insisi in excesul lor irational de a pedepsi fapta nebuneasca a unor beniamiti. Daca ei ar fi actionat in tot timpul in spiritul adevaratei iubiri fratesti, ei ar fi putut sa aduca la indeplinire finalul dorit fara macelarirea lipsita de sens si atrocitatile pe care le-au savarsit.
21:16 Batranii adunarii au zis: Cum sa facem rost de neveste pentru cei ramasi, caci femeile lui Beniamin au fost nimicite?
Cum sa facem? Batranii stiau ca acesti oameni se vor casatori din necesitate cu sotii canaanite. Spre a evita aceasta calamitate, ei au folosit mijloace ocolite pentru a tine litera juramantului lor chiar daca calcau spiritul lui. In loc sa inlature cu curaj juramantul lor in primul rand si sa ingaduie beniamitilor sa se casatoreasca (cu femei) din celelalte semintii, ei au fost manati de credinta lor gresita ca un juramant este intotdeauna de necalcat, sa savarseasca macelarirea de barbati, femei si copii nevinovati.
21:17 Si au zis: Cei ce au mai ramas din Beniamin, sa-si pastreze mostenirea, ca sa nu se stearga o semintie din Israel.
Mostenirea. Probabil ca aceasta nu se refera la proprietate, avere reala, desi unii au sugerat ca batranii au sfatuit ostirea victorioasa sa nu imparta teritoriul lui Beniamin intre ei. Ei au inteles ca trebuia sa fie o succesiune familiara pentru restul beniamitilor.
21:18 Dar noi nu putem sa dam pe fetele noastre dupa ei, caci copiii lui Israel au jurat, zicand: Blestemat sa fie cine va da o nevasta unui Beniamit!
Verset ce nu a fost comentat.
21:19 Si au zis: Iata, in fiecare an este o sarbatoare a Domnului la Silo, care este la miaza noapte de Betel, la rasaritul drumului care suie din Betel la Sihem, si la miaza-zi de Lebona.
O sarbatoare. In timpul anului erau trei sarbatori la care fiecare israelit de parte barbateasca trebuia sa ia parte (Exod 23,17). Avand in vedere ca pe vremea aceasta cortul intalnirii era asezat la Silo, adunarile acestea urmau sa se tina acolo. Este indoielnic daca in acele vremuri nestabile a existat o incercare pe scara larga de a urma ritualul prescris. Din 1 Samuel 1,3 este evident ca nici chiar familiile evlavioase n-au luat intotdeauna parte la toate cele trei sarbatori.
Care este la miazanoapte. Autorul Judecatorilor face o descriere atenta a asezarii lui Silo. Faptul ca autorul socoteste necesar sa explice cititorilor lui asezarea lui Silo i-a facut pe multi sa fixeze data pentru scrierea Judecatorilor multi ani dupa ce filistenii au distrus Silo la sfarsitul slujbei de judecator a lui Eli. Se pare ca autorul i-a considerat pe oamenii zilelor lui ca necunoscatori ai pozitiei cetatii. Totusi, pe de alta parte, este adevarat ca Silo a fost amintit de multe ori mai inainte de catre autorul Judecatorilor fara nici o incercare de a explica pozitia lui.
Lebona. Cetatea este numita acum Lubban. Ea este la 3 mile (5 km) nord-vest de Silo.
21:20 Apoi au dat urmatoarea porunca fiilor lui Beniamin: Duceti-va si stati la panda in vii.
Verset ce nu a fost comentat.
21:21 Uitati-va, si cand veti vedea pe fetele din Silo iesind sa joace, sa iesiti din vii, sa va luati fiecare cate o nevasta din fetele din Silo, si sa va duceti in tara lui Beniamin.
Fetele din Silo. La aceste sarbatori fusese poruncit sa vina numai partea barbateasca (Exod 23,17; Deuteronom 16,16). Uneori barbatii erau insotiti de sotiile si fiicele lor, dar majoritatea femeilor prezente aveau sa fie acelea care locuiau in Silo sau in apropiere.
Sa joace. La sarbatorile secerisului erau prevazute atat ocazii sociale, cat si slujbe religioase (PP 540).
21:22 Daca parintii sau fratii lor vor veni sa se planga la noi, le vom spune: Dati-ni-le noua, caci n-am luat cate o nevasta de fiecare in razboi. Nu voi li le-ati dat: numai atunci, ati fi vinovati.
Fratii. In vechime, fratii unei fete care era rapita erau acei care in primul rand cereau despagubire pentru maltratarea ei (vezi Geneza 34,7-31; 2 Samuel 13,20-38).
Atunci ati fi vinovati. Batranii lui Israel au fagaduit sa-i potoleasca pe parintii si fratii fetelor rapite prin doua motivari: prima – sfatul batranilor cazuse de acord ca barbatii lui Beniamin trebuiau sa aiba de undeva sotii; iar a doua – juramantul nu avea sa fie calcat de catre parinti, pentru ca fiicele lor nu au fost date in casatorie, ci fusesera luate cu forta.
21:23 Fiii lui Beniamin au facut asa: si-au luat neveste, dupa numarul lor, dintre jucatoarele pe care le-au rapit; apoi au plecat si s-au intors in mostenirea lor; au zidit iarasi, cetatile, si au locuit acolo.
Verset ce nu a fost comentat.
21:24 Si in acelasi timp copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare in semintia lui si in familia lui, si s-a intors fiecare in mostenirea lui.
Au plecat. Dupa ce serbarea a trecut si beniamitii supravietuitori isi asigurasera sotii, ostirea a fost lasata la vatra. Trupele trebuie sa fi fost plecate de acasa de cel putin 5 sau 6 luni, pentru ca cei 600 de barbati ai lui Beniamin se ascunsesera la Rimon timp de 4 luni (cap. 20,47).
21:25 Pe vremea aceea, nu era imparat in Israel, fiecare facea ce-i placea.
Nu era imparat in Israel. Declaratia face o tranzitie corespunzatoare cartii lui Samuel, care descrie inceputul monarhiei.