2:22 Astfel, prin ele, voi pune pe Israel la incercare, ca sa stiu daca vor cauta sau nu sa urmeze calea Domnului, cum au cautat parintii lor.
Voi pune pe Israel la incercare. Scopul de a lasa aceste neamuri pagane n-a fost pentru a constata daca Israel, expus in felul acesta la contact strans si contact cu paganismul, avea sa ramana credincios fata de propria lor religie. "Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sa faca rau, si El insusi nu ispiteste pe nimeni" (Iacov 1:13). Mai de graba, inca de la inceput era vadit ca Israel nu ramasese credincios. Dumnezeu a lasat neamurile ca unelte spre a mahni pe israeliti, spre a-i pedepsi, si spre a-i invata ca nu se merita sa mearga pe calea apostaziei. Prin dureri, Dumnezeu se straduia sa intoarca inima poporului Sau inapoi spre El. Acesta se pare a fi sensul pe care il are aici cuvantul "voi pune... la incercare". El inseamna "a supune la proba" in sensul de a aduce experientele dureroase care aveau sa trezeasca poporul la adevarata lor demnitate.
Experiente asemanatoare au fost soarta oamenilor din toate epocile. Perioade de suferinte si dezamagire au slujit sa intoarca gandurile celor incercati inapoi la seriozitatea datoriei si marele scop al lui Dumnezeu cu existenta lor. Experientele acestea n-au fost pentru a descoperi lui Dumnezeu caracterul oamenilor, pentru ca El cunoaste inimile lor, ci mai de graba pentru a le dovedi adevarata lor stare.
Cu toate repetatele insuccese ale lui Israel din timpul acestei perioade, pedeapsa n-a fost intru totul nereusita. Pedepsirile prin neamurile straine trebuie sa fi lucrat schimbari in vietile unora dintre evrei. Pedepsele aspre si continui fara indoiala ca au infiltrat in multi simtamantul ca drumul pacatului era o cale a durerii. Pentru a imprumuta expresia lui Bunyan, Dumnezeu a facut ,,calea ocolita a pasunii" mai aspra decat ,,drumul cel mare al imparatului". Dupa ce au fost apucati de ,,disperare uriasa" de mai multe ori, israelitii au fost adesea bucurosi sa se intoarca iarasi pe calea de la care se indepartasera. Pedepsele acestea au dat poporului lectii destul de aspre, astfel incat pe vremea lui Samuel se pare ca israelitii au facut unele progrese spirituale. La sfarsitul perioadei judecatorilor cand a fost anuntata intrarea in slujba de judecator al lui Samuel, auzim despre apostazii mai putine decat inainte. Ba mai mult, toate necazurile acestea au tins sa faca astfel incat diferitele semintii sa se tina mai strans impreuna, astfel ca pe vremea lui Samuel se putea discerne un simtamant nationalist.
Sa urmeze calea. Tendinta naturala de a face "fiecare ce-i place" (Deuteronom 12:8; comp. cu Judecatori 17,6; 21,25) a fost pe deplin dovedita de catre Israel in timpul secolelor in care au fost condusi de judecatori, si mai apoi sub monarhie. Caile omului sunt de obicei "fara prihana in ochii lui" (Proverbe 21:2). Drept rezultat, ,,noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul. lui": (Isaia 53,6).