2:20 Atunci Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel, si a zis: Fiindca neamul acesta a calcat legamantul Meu pe care-l poruncisem parintilor lor, si fiindca n-au ascultat de glasul Meu,
Domnul S-a aprins de manie. Textul are ca scop sa zugraveasca ura lui Dumnezeu fata de pacat. Mania nu este aceea de impuls, ci mai degraba scarba lui Dumnezeu fata de rau, o scarba care isi are temeiul in sfintenia caracterului Sau. Mania omului este o patima impulsiva si egoista. Mania lui Dumnezeu izvoraste din vesnicele principii de dreptate si bunavointa. Daca Dumnezeu este nemarginit de bun si sfant, si daca El cunoaste intreaga mizerie pe care a adus-o pacatul in creatia Sa, cu ce alt sentiment poate El sa priveasca pacatul decat acela de ura si indignare, pe care in cele din urma il va condamna la nimicire. Pana atunci, Dumnezeu cauta sa salveze pe pacatos ca sa nu fie si el mistuit in focul curatitor (Ezechiel 33,11; 2 Petru 3,9).
A calcat legamantul Meu. Neplacerea lui Dumnezeu n-a fost fara pricina. Faptul ca poporul luase parte la legamantul facut la Sinai si a fost de acord cu el, le-a impus obligatii care au fost egale cu poruncile. Obligatia speciala pe care ei o nesocoteau in mod atat de flagrant a fost aceea care oprea inchinarea la alti dumnezei.