Printable ModeJudecatori, 2
|
2:1 Ingerul Domnului S-a suit din Ghilgal la Bochim, si a zis: Eu v-am scos din Egipt, si v-am adus in tara pe care am jurat parintilor vostri ca v-o voi da. Am zis: Niciodata nu voi rupe legamantul Meu cu voi; Ingerul. Urmatoarele cinci versete din Judecatori apartin in mod cuvenit primului capitol. Ele sunt o incheiere potrivita pentru raportul despre cucerire si colonizare raportat in capitolul 1. In ele, autorul explica pentru ce n-a fost in stare poporul ales sa duca pana la capat cucerirea tarii. Tema principala a acestor versete este o mustrare pentru israeliti pentru amestecarea practicilor religioase pagane ale popoarelor in mijlocul carora s-au asezat, cu propriile lor forme religioase date de Dumnezeu. In loc sa nimiceasca altarele pagane, israelitii s-au inchinat inaintea lor. Este greu a stabili despre cine vorbeste scriitorul cand se refera la ,,un inger al Domnului”. Cuvantul ,,inger”, in mod literal, inseamna ,,trimis”. Termenul ,,trimisul Domnului” se poate referi la un profet caruia Dumnezeu obisnuia sa-i dea solia Sa pentru Israel (Hagai 1,13), dar se poate referi si la Domnul Insusi, la care se face uneori referire prin acest titlu (vezi Exod 23:20,23; 33:2). Faptul ca solia nu este prezentata cu un ,,Asa zice Domnul”, care era obiceiul profetilor de mai tarziu, sugereaza ca vorbitorul a fost Insusi Domnul. Folosirea persoanei intai sustine de asemenea ultimul punct de vedere. Din Ghilgal. Cetatea care slujise drept cartier general vremelnic al semintiilor (Iosua 4:19; 9:6; 10:6; etc.). A fost aici, in aceasta tabara, pe tarmul apusean al Iordanului, intre Ierihon si rau, unde se aratase lui Iosua misterioasa ,,Capetenie a ostirii Domnului” (Iosua 5,13-15). Capetenia aceea era Hristos (PP 488). Se prea poate, dar in nici un caz nu este sigur ca si aici sa fie prezentat acelasi vizitator. Bochim. In mod literal, ,,bocitori”. Numele acesta a fost dat locului dupa experienta care incepe acum sa fie raportata (vezi v. 4,5). Astazi nu se cunoaste nici un loc cu acest nume si nici nu mai este amintit in alta parte in Biblie. Septuaginta adauga dupa cuvantul ,,Bochim” explicatia, ,,si pentru Betel”. Evenimentul poate sa fi avut loc la Betel, dar faptul ca ei au adus jertfe acolo (v. 5) sugereaza ca cel mai probabil locul a fost Silo, unde era ridicat si cortul intalnirii pe acea vreme. Contextul indica o adunare mare, si este posibil ca aceste evenimente s-au intamplat in legatura cu una din marile adunari religioase ca Pastele sau sarbatoarea corturilor. In cazul acesta locul ar fi fost fie Silo, fie un mic sat aproape de el. Pe care am jurat. Fagaduinta a fost data in Geneza 12,7; 13,14-16; 15,18; 26,3; 28,13. Legamantul Meu. Vezi Exod 34,10-16. 2:2 si voi sa nu incheiati legamant cu locuitorii din tara aceasta, ci sa le surpati altarele. Dar voi n-ati ascultat de glasul Meu. Pentru ce ati facut lucrul acesta? Nu incheiati legamant. Vezi Exod 34:12. Este vadit din raportul intaiului capitol din Judecatori ca israelitii incheiasera multe legaminte cu locuitorii pagani ai Palestinei. Probabil ca israelitii dovedeau ca legamintele acestea le-au fost impuse din cauza neputintei lor de a izgoni pe locuitorii bastinasi din puternicele lor pozitii. Sa le surpati altarele. Vezi Exod 34:13. Aceste ,,altare” erau altarele de stalpi de piatra speciali atat de raspanditi in Palestina. Relatiile sociale cu locuitorii locali a fost primul pas in necredinciosia lui Israel. Pasul urmator a fost facut cand unii din popor, prin aceste mijloace, au fost condusi sa se uneasca la sarbatori in jurul altarelor pagane, a pomilor sacri si a stalpilor. Odata barierele rupte, apostazia a patruns, ca un potop, printre ei. Numai in scurt timp curentul fuziunii lor a dat nastere la stricarea inaltelor principii religioase. Aceleasi rezultate urmeaza si astazi o umblare asemanatoare. Dumnezeu a avertizat ,,Nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu? Asa ca cine vrea sa fie prieten cu lumea, se face vrajmas cu Dumnezeu” (Iacov 4;4). Pentru ce ati facut lucrul acesta. Solul incepuse sa relateze lucrurile pe care le facuse Dumnezeu pentru poporul Sau, liberandu-i din robia egipteana si asezandu-i in Tara Fagaduintei. Acum s-a pus intrebarea: Ce facusera ei la randul lor pentru Dumnezeu? Ingratitudinea lor a fost vadita in apostazia religioasa care ajunsese deosebit de evidenta in cursul a numai catorva ani. Israel a fost surprinzator de neascultator in chestiuni importante pe care Dumnezeu le poruncise in mod deosebit. Ei au calcat invoiala; de aceea Dumnezeu n-a putut sa-si implineasca partea Lui din legamant. 2:3 Am zis atunci: Nu-i voi izgoni dinaintea voastra; ci va vor sta in coaste, si dumnezeii lor va vor fi o cursa. Am zis. Adica, Dumnezeu daduse o avertizare anterioara (vezi Numeri 33:55; Iosua 23:13). Amenintarea aceea urma acum sa fie adusa la indeplinire. Dumnezeu avea sa-Si retraga fagaduintele Lui conditionate facute in Exod 23:31 si alte locuri. Va vor fi o cursa. Inchinarea la aceste zeitati pagane avea sa aiba ca rezultat o mare stricaciune care avea sa pricinuiasca ruina natiunii intregi (vezi Exod 23:33; 34:12, Deuteronom 7:16; Iosua 23:13). Neputinta de a-i izgoni pe locuitorii tarii a adus propria pedeapsa. Asa cum este orice pacat. Placerea si stricaciunea nu numai ca despart de harul lui Dumnezeu, ci aduc si rasplata si pedeapsa ca rezultat al pacatului insusi. Adesea, Dumnezeu pedepseste pacatul cu pacat (vezi PP 728). 2:4 Dupa ce a spus Ingerul Domnului aceste vorbe tuturor copiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul si a plans. Verset ce nu a fost comentat. 2:5 Au pus locului aceluia numele Bochim (Cei ce plang); si au adus jertfe Domnului acolo. Bochim. Vezi cele despre v. 1. Aspra mustrare administrata de sol a facut ca poporul sa izbucneasca in plans. Acesta era un plans de rusine, si numai partial de pocainta. Numele a slujit de aici inainte pentru a aduce aminte de lacrimile de dezamagire si dizgratie. Locul si incidentele in legatura cu el ne aduc aminte de modernul zid al plangerii din Ierusalim. Ca si evreii din experienta de la Bochim, si astazi multi se induioseaza in urma unei predici de pocainta, numai pentru a se impietri iarasi, inainte de a putea fi topiti intr-un tipar nou. Este vrednic de luat in seama cat de repede a fost miscat acest popor gresit de predica trimisului. Cuvantul lui Dumnezeu are putere sa miste si sa converteasca pe oameni si cineva care este miscat in felul acesta poate sa planga, pe drept, din cauza lipsurilor si greselilor lui din trecut. ,,Ferice de cei ce plang, ca ei vor fi mangaiati” (Matei 5:4). Cu toate acestea, in loc sa numeasca locul astfel, incat sa puna accentul principal pe simtamintele si demonstratiile lor de intristare, ar fi fost mult mai bine daca el ar fi putut sa fie numit ,,Pocainta”. Experienta aceasta de la urma este aceea pe care o doreste Dumnezeu. Asteptarea aceasta este bine exprimata in cuvintele lui Pavel: ,,Intr-adevar, cand intristarea aceasta a voastra este dupa voia lui Dumnezeu, aduce o pocainta care duce la mantuire, si de care cineva nu se caieste niciodata” (2 Corinteni 7:10). Prea adesea religia este o experienta a sentimentului si emotiei, mai de graba decat a credintei si a ascultarii. 2:6 Iosua a dat drumul poporului, si copiii lui Israel au plecat fiecare in mostenirea lui, ca sa ia tara in stapanire. Iosua. Narand primele eforturi ale semintiilor de a consolida pozitia lor in Palestina, si mustrarea divina pentru greseala de a nu asculta de instructiunile lui Dumnezeu, autorul prezinta un fundal istoric care explica pentru ce a ridicat Dumnezeu pe judecatori. Acum se intoarce la tema principala a cartii, si anume, sa arate cum perioadele alternative de opresiune urmate de eliberare au fost rezultatul eforturilor lui Dumnezeu de a intoarce pe Israel de la idolatrie la ascultare credincioasa fata de Dumnezeu si Legea Sa. Inainte de a incepe istoria schimbatoare a opresiunilor si eliberarilor, autorul leaga istorisirea sa de aceea a cartii lui Iosua. Versetele 6-10 sunt o recapitulare care reia istoria de la timpul mortii lui Iosua si completeaza pe scurt istoria pana la experienta de la Bochim relatata mai inainte. 2:7 Poporul a slujit Domnului in tot timpul vietii lui Iosua, si in tot timpul vietii batranilor care au trait dupa Iosua si care vazusera toate lucrurile mari, pe care le facuse Domnul pentru Israel. A slujit Domnului. Cel putin din respect exterior si pe baza nationala. Amintirea puternicelor interventii ale lui Dumnezeu in favoarea lor, pentru un timp i-a tinut pe israeliti credinciosi, pe dinafara, fata de credinta lor. Iosua. Este placut sa intelegi cat de departe poate ajunge influenta unui conducator evlavios. Ascendenta si influenta asupra lui Israel au fost de asa natura incat, in timpul cat a trait Iosua a fost de ajuns pentru ei de a ramane credinciosi fata de fagaduintele Domnului. Batranilor. Batranii erau capeteniile familiilor si ale clanurilor. Ei aveau autoritate in chestiunile religioase si sociale precum si o parte principala in pastrarea credinciosiei fata de obiceiuri si religia lamurita de Moise. Dupa ce ei au murit, apostazia s-a instalat repede. Textul acesta ne ajuta sa intelegem ca nu numai mari conducatori cu renume pot avea o influenta buna, ci si slujbasi mai mici pot forma model de viata religioasa. 2:8 Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit, in varsta de o suta zece ani. O suta zece ani. Raportul nu spune cat a mai trait Iosua dupa adunarea de la Sihem. Probabil ca moartea lui a avut loc curand dupa aceea, pentru ca el era ,,batran si inaintat in varsta” (Iosua 23:1,2), cand a convocat capeteniile si pe reprezentantii semintiilor. Poate ca ocazia de a convoca adunarea a fost, faptul ca el a inteles ca moartea este aproape. Dupa ce vorbeste despre dizolvarea adunarii naratorul raporteaza ca Iosua a murit (Iosua 24:21), aratand astfel ca a mai trait dupa aceea doar putin. 2:9 L-au ingropat in tinutul pe care-l avea de mostenire, la Timnat-Heres, in muntele lui Efraim, la miazanoapte de muntele Gaas. La Timnat-Heres. In mod literal, ,,teritoriul soarelui”. Iosua 19:50 si 24:30 reda numele ca Timnat-Serah. In forma aceasta prima si ultima litera din Heres au fost transpuse. Nu se poate sti in mod sigur care reprezinta ortografia cea corecta. Cetatea a fost numita Timnat, si din cauza ca era situata intr-o regiune muntoasa cunoscuta ca Heres (vezi Judecatori 1:35), se crede ca numele de la urma se poate ca a fost adaugat pentru ca sa nu se confunde cu alte cetati numite Timnat. Acum, cetatea este numita Chirbet-Tibneh si se afla cam la 9,75 mile (15,6 km) nord-vest de Betel in regiunile muntoase centrale. 2:10 Tot neamul acela de oameni a fost adaugat la parintii lui, si s-a ridicat dupa el un alt neam de oameni, care nu cunostea pe Domnul, nici ce facuse El pentru Israel. Alt neam de oameni. Acesta a fost un neam de oameni care crescuse in tara Canaanului supus influentelor stricacioase ale legaturilor sociale si religioase cu poporul idolatru al tarii. Copiii au secerat in masura bogata ceea ce semanasera parintii lor. Nu cunostea pe Domnul. Ei nu cunosteau din experienta lucrarea cea puternica a lui Dumnezeu, si mediul lor inconjurator, cu influentele lui stricacioase, nu dezvoltase in ei tarie de caracter independenta. Iosua si batranii vremii de mai inainte servisera ca sprijin pentru slaba lor credinta. Cand proptelele acelea au fost date la o parte prin moarte, poporul s-a impiedicat si a cazut pentru ca nu avea o puternica temelie religioasa. Este necesar ca toti crestinii sa examineze bine temeliile credintei lor spre a vedea daca experienta lor este o legatura personala si directa cu Dumnezeu, sau numai o incercare exterioara intemeiata pe experienta altuia. Daca nu este adevarata starea dintai, ei pot sa sufere aceeasi soarta ca acei israeliti din al doilea neam de oameni. Ba mai mult, crestinii trebuie sa-si aminteasca bine ceea ce a uitat Israel, si anume, calauzirea providentiala a lui Dumnezeu din trecut. ,,Noi nu avem sa ne temem de viitor, in afara de cazul ca uitam drumul pe care ne-a calauzit Domnul si invatatura Lui din trecutul istoriei noastre (L. L. 196). 2:11 Copiii lui Israel au facut atunci ce nu placea Domnului, si au slujit Baalilor. Baalilor (engl. ,,Baalim”). Aceasta este forma de plural al ebraicului ba’al, care este redat in mod variat ,,sot”, ,,barbat”, ,,stapan”, ,,domn”. Termenul este aplicat si la zeitatile pagane. Pe acea vreme Baal care avea cultul cel mai raspandit din Canaan era un zeu al fertilitatii agricole. Se credea ca el este datatorul de ploaie a carei putere activa facea ca plantele si animalele sa creasca. Lui i se aducea inchinare in multe locuri si sub diferite forme. Numele a dat nastere la diferiti termeni precum, Baal-Peor, Baal-Hermon, Baal-Zebul etc. In legendele poporului canaanit, Baal era opusul zeului Mortii (Mot). El era ajutat si instigat de doua zeite, Anat, sora lui si Samas, zeita soarelui. Uneori, Baal era asemanat cu Hadad, zeul sirian al ploii sau furtunii. Deoarece Canaanul era in mod predominant o tara agricola, inchinarea adusa lui Baal sub diferite denumiri a fost cea mai inalta forma de inchinare. Uneori scriitorii evrei au folosit numele lui ca echivalentul oricaror alte zeitati pagane, si acesta ar putea fi cazul si aici. Israelitii trebuie sa fi cunoscut teribilele rezultate ale unei astfel de inchinari si pedeapsa posibila de care aveau sa se impartaseasca acei care iau parte la ea. Cu greu puteau fi necunoscatori ai experientei de la Baal-Peor, cand plaga a nimicit 24.000 de oameni ca rezultat al inchinarii adusa lui Baal si practicilor in legatura cu ea (Numeri 25,3-9). 2:12 Au parasit pe Domnul, Dumnezeul parintilor lor, care-i scosese din tara Egiptului, si au mers dupa alti dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i inconjurau; s-au inchinat inaintea lor, si au maniat pe Domnul. Au parasit pe Domnul. Pacatul lor n-a constat numai din parasirea lui Dumnezeu cu care facusera legamant sa I se inchine, ci si din josnica ingratitudine pentru eliberarea lor din objecta robie din Egipt, din care Dumnezeu ii eliberase. Din aceasta robie niciodata ei n-ar fi putut ajunge liberi prin propria lor putere. Ei trebuiau sa se inchine adevaratului Dumnezeu pentru ceea ce El era si pentru ceea ce El facuse. Lucrarile Lui pentru poporul Lui ii dadeau drept la credinciosia lor. Dumnezeii popoarelor. Nu numai zeitatile popoarelor in mijlocul carora locuiau in Canaan, ci, poate ca si zeitatile neamurilor dimprejur. Cand oamenii parasesc pe Dumnezeu se pare ca nu mai exista nici un hotar pentru amploarea pe care o va avea apostazia lor. 2:13 Au parasit pe Domnul, si au slujit lui Baal si Astarteelor. Baal. Vezi cele despre versetul 11. Astartee. Este pluralul de la Astaret. Zeita aceasta mai era cunoscuta si sub numele de Astarte. In Babilonia ea era numita Istar. Ea era zeita dragostei sexuale, a maternitatii si fecunditatii. In tablitele Ras Samra ea apare si ca zeita a razboiului si a vanatoarei. Cultul ei era raspandit peste tot in lumea Orientului Apropiat, din Moab (numele ei se afla pe stanca moabita) pana in Babilonia. Ea a fost adorata pe vremea lui Avraam in Canaan (Geneza 14,5); armele lui Saul au fost puse ca trofeu de catre filisteni in templul ei de la Bet-San (1 Samuel 31,10); Solomon i s-a inchinat in zilele tineretii lui (1 Regi 11,5). Numeroasele figuri de femeie gasite de arheologi in casele evreilor si ale canaanitilor sunt socotite a fi reprezentari ale ei in rolul de zeita mama. In VT numele de Baal si Astarteia sunt folosite aproape in mod sinonim pentru toti falsii zei si zeite din Palestina. Limba ebraica n-are cuvant pentru zeita. Dupa cat se pare Astarteea era folosita in locul notiunii. 2:14 Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel. El i-a dat in mainile unor pradatori care i-au pradat, i-a vandut in mainile vrajmasilor lor de jur imprejur, si nu s-au mai putut impotrivi vrajmasilor lor. Pradatori. Acest cuvant este un termen general al diferitelor natiuni dinauntrul Canaanului si dimprejurul hotarelor lui care au facut incursiuni, au invadat, au asuprit sau au hartuit oarecum pe Israel. Cuvantul ebraic folosit aici este acelasi care este folosit de egipteni pentru bandele de jefuitori beduini care au hartuit hotarele lor. 2:15 Oriunde mergeau, mana Domnului era impotriva lor ca sa le faca rau, cum spusese Domnul, si cum le jurase Domnul. Au ajuns astfel intr-o mare stramtorare. Oriunde mergeau. Adica, ori de cate ori ieseau sa lupte sau se angajau intr-o campanie militara, erau batuti pentru ca Dumnezeu nu mai era cu ei. Biruintele ar fi putut fi interpretate ca o sanctionare directa din partea lui Dumnezeu a umblarii lor pacatoase si astfel ar fi slujit numai pentru a confirma si a intari pe israeliti in apostazia lor. Aceasta a fost unul din motivele pentru care Dumnezeu a ingaduit neamurilor pagane sa biruie si astfel sa pedepseasca pe poporul Sau neascultator. Totusi in toate acestea, scopurile lui Dumnezeu au fost salutare. Pedepsele Lui au fost pentru indreptare, urmand sa aduca pe israeliti la Dumnezeul lor. 2:16 Domnul a ridicat judecatori, ca sa-i izbaveasca din mana celor ce-i pradau. Judecatori. Experienta lor face ca numele lor sa fie sinonim cu ,,eliberatori”. Ei au fost luptatori sau conducatori pe care Dumnezeu i-a chemat sa faca fata la situatii speciale (vezi Introducere, p. 301). Dupa o perioada de pedeapsa, Dumnezeu avea sa le dea israelitilor ragaz inzestrand un barbat ales cu putere si conducere suficienta sa alunge pe asupritori. Experientele de mai tarziu aveau sa arate daca, din urmarile apostaziei lor religioase, poporul invatase lectiile sau nu. 2:17 Dar ei n-au ascultat nici de judecatorii lor, caci au curvit cu alti dumnezei si s-au inchinat inaintea lor. In curand s-au abatut de la calea pe care o urmasera parintii lor, si n-au ascultat de poruncile Domnului, ca si ei. N-au ascultat. Infrangerile lor prin mana vrajmasilor si consecinta asupririi n-au folosit sa invete pe poporul evreu ascultarea. In eforturile lui Dumnezeu de a-i salva, El ingaduise sa-i loveasca dezastrul. Cand El facea sa scada nenorocirea lor prin lucrarea judecatorilor, El gasea poporul tot atat de nepocait ca intotdeauna. Au curvit. Aceasta este o metafora obisnuita in Biblie pentru apostazia religioasa. Avand in vedere ca cultul zeitatilor pagane din Orientul Apropiat era adesea insotit de imoralitate sexuala in templele si crangurile lor, termenul nu era numai metaforic, ci in mod literal si exact. 2:18 Cand le ridica Domnul judecatori, Domnul era cu judecatorul, si-i izbavea din mana vrajmasilor lor in tot timpul vietii judecatorului, caci Domnului I se facea mila de suspinele scoase de ei impotriva celor ce-i apasau si-i chinuiau. Domnului i se facea mila. Adica, Domnul era intristat ca ei trebuia sa sufere asuprirea. Intelesul de baza al cuvantului ,,cait” (engl. ,,repented”) este ,,a fi intristat”, ,,a avea compatimire”, ,,a avea mila”. Asta nu inseamna ca Dumnezeu si-a schimbat hotararea. Dumnezeu a ingaduit pedeapsa pentru binele lor. Cand pedeapsa facea sa apara efectele dorite, mila lui Dumnezeu aducea eliberarea pentru asupriti. Intentia lui Dumnezeu era ca suferinta sa aduca o schimbare in purtare. Cand obiectivul era atins, asuprirea era indepartata sau indulcita. Aceasta era intru totul compatibil cu intentia Sa originala. 2:19 Dar, dupa moartea judecatorului, se stricau din nou, mai mult decat parintii lor, ducandu-se dupa alti dumnezei, ca sa le slujeasca si sa se inchine inaintea lor, si staruiau in aceasta purtare si impietrire. Se stricau din nou. Adica, se intorceau la apostaziile lor de mai inainte. Ei au parasit inchinarea lui Dumnezeu, si s-au intors la cultul zeitatilor pagane si a practicarii idolatriei stricacioase. In cadrul acestor imprejurari prezinta scriitorul cartii Judecatorilor teza sa, si anume ca Dumnezeu a ingaduit ca necazul sa vina ca rezultat al pacatului pentru a trezi pe poporul Sau sa vada raul umblarilor lor rele. Aceste necazuri au dat nastere la o forma de intristare si pocainta. Apoi Domnul a ridicat un eliberator. In timpul ragazului, El s-a ingrijit de o punere la proba a sinceritatii pocaintei lui Israel. Dupa moartea judecatorului poporul nerecunoscator recadea curand in vechile lor umblari. Acesta este punctul de vedere care face din cartea Judecatorilor mai mult decat o simpla istorie. Ea este o filozofie a istoriei. Autorul nu este interesat numai in simpla narare a celor ce s-au intamplat dupa asezarea in Canaan. El este mai mult un predicator decat un istoric. El doreste ca cititorul sa vada pentru ce s-au intamplat aceste lucruri. El spune ca perioada de dupa intrarea in Canaan a fost nestabila, si in principal, dezastruoasa pentru evrei. Pentru un timp ei aveau sa fie liberi; apoi din nou aveau sa fie in robie sau sufereau invazii. Pentru ce se intampla aceasta? Din cauza ca poporul a parasit pe Dumnezeu, iar El, intr-un efort de a-i aduce inapoi, a ingaduit sa vina nenorocirea. Cu alte cuvinte, autorul ne spune ca mana lui Dumnezeu facea istoria, spre a realiza scopul dorit de El. Autorul Judecatorilor a fost unul dintre primii istorici adevarati. El a cautat sa raporteze generatiilor viitoare sensul evenimentelor. Mai mult decat parintii lor. Una dintre cele mai uimitoare caracteristici ale pacatului este felul in care se dezvolta cu repeziciune. Ingaduie-i un mic inceput, si curand el inabuse capacitatea de a rezista, contra lui, si cuprinde intreaga viata. Staruiau. Propozitia inseamna in mod literal, ,,ei n-au lasat sa cada nimic din faptele lor". Ei nu erau dispusi sa inlature nici unul dintre obiceiurile si practicile lor rele. Inimile lor nu erau schimbate cu adevarat. Daca ei ar fi primit intr-adevar un spirit nou, ei ar fi fortat aceste obiceiuri vechi sa se desfaca intocmai cum seva care se ridica intr-un pom forteaza frunzele moarte sa se desprinda. 2:20 Atunci Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel, si a zis: Fiindca neamul acesta a calcat legamantul Meu pe care-l poruncisem parintilor lor, si fiindca n-au ascultat de glasul Meu, Domnul S-a aprins de manie. Textul are ca scop sa zugraveasca ura lui Dumnezeu fata de pacat. Mania nu este aceea de impuls, ci mai degraba scarba lui Dumnezeu fata de rau, o scarba care isi are temeiul in sfintenia caracterului Sau. Mania omului este o patima impulsiva si egoista. Mania lui Dumnezeu izvoraste din vesnicele principii de dreptate si bunavointa. Daca Dumnezeu este nemarginit de bun si sfant, si daca El cunoaste intreaga mizerie pe care a adus-o pacatul in creatia Sa, cu ce alt sentiment poate El sa priveasca pacatul decat acela de ura si indignare, pe care in cele din urma il va condamna la nimicire. Pana atunci, Dumnezeu cauta sa salveze pe pacatos ca sa nu fie si el mistuit in focul curatitor (Ezechiel 33,11; 2 Petru 3,9). A calcat legamantul Meu. Neplacerea lui Dumnezeu n-a fost fara pricina. Faptul ca poporul luase parte la legamantul facut la Sinai si a fost de acord cu el, le-a impus obligatii care au fost egale cu poruncile. Obligatia speciala pe care ei o nesocoteau in mod atat de flagrant a fost aceea care oprea inchinarea la alti dumnezei. 2:21 nu voi mai izgoni dinaintea lor nici unul din neamurile pe care le-a lasat Iosua cand a murit. Nu voi mai izgoni. Singurele victorii pe care le-au repurta fusesera cele castigate cu ajutorul Domnului. Israel calcase clauzele legamantului prin inchinarea la alti dumnezei, astfel ca Dumnezeu a fost dezlegat de partea Sa de legamant fara sa mai fie obligat sa implineasca fagaduinta Sa de a izgoni ramasitele locuitorilor bastinasi ai tarii (Exod 23:27,31). 2:22 Astfel, prin ele, voi pune pe Israel la incercare, ca sa stiu daca vor cauta sau nu sa urmeze calea Domnului, cum au cautat parintii lor. Voi pune pe Israel la incercare. Scopul de a lasa aceste neamuri pagane n-a fost pentru a constata daca Israel, expus in felul acesta la contact strans si contact cu paganismul, avea sa ramana credincios fata de propria lor religie. "Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sa faca rau, si El insusi nu ispiteste pe nimeni" (Iacov 1:13). Mai de graba, inca de la inceput era vadit ca Israel nu ramasese credincios. Dumnezeu a lasat neamurile ca unelte spre a mahni pe israeliti, spre a-i pedepsi, si spre a-i invata ca nu se merita sa mearga pe calea apostaziei. Prin dureri, Dumnezeu se straduia sa intoarca inima poporului Sau inapoi spre El. Acesta se pare a fi sensul pe care il are aici cuvantul "voi pune... la incercare". El inseamna "a supune la proba" in sensul de a aduce experientele dureroase care aveau sa trezeasca poporul la adevarata lor demnitate. Experiente asemanatoare au fost soarta oamenilor din toate epocile. Perioade de suferinte si dezamagire au slujit sa intoarca gandurile celor incercati inapoi la seriozitatea datoriei si marele scop al lui Dumnezeu cu existenta lor. Experientele acestea n-au fost pentru a descoperi lui Dumnezeu caracterul oamenilor, pentru ca El cunoaste inimile lor, ci mai de graba pentru a le dovedi adevarata lor stare. Cu toate repetatele insuccese ale lui Israel din timpul acestei perioade, pedeapsa n-a fost intru totul nereusita. Pedepsirile prin neamurile straine trebuie sa fi lucrat schimbari in vietile unora dintre evrei. Pedepsele aspre si continui fara indoiala ca au infiltrat in multi simtamantul ca drumul pacatului era o cale a durerii. Pentru a imprumuta expresia lui Bunyan, Dumnezeu a facut ,,calea ocolita a pasunii" mai aspra decat ,,drumul cel mare al imparatului". Dupa ce au fost apucati de ,,disperare uriasa" de mai multe ori, israelitii au fost adesea bucurosi sa se intoarca iarasi pe calea de la care se indepartasera. Pedepsele acestea au dat poporului lectii destul de aspre, astfel incat pe vremea lui Samuel se pare ca israelitii au facut unele progrese spirituale. La sfarsitul perioadei judecatorilor cand a fost anuntata intrarea in slujba de judecator al lui Samuel, auzim despre apostazii mai putine decat inainte. Ba mai mult, toate necazurile acestea au tins sa faca astfel incat diferitele semintii sa se tina mai strans impreuna, astfel ca pe vremea lui Samuel se putea discerne un simtamant nationalist. Sa urmeze calea. Tendinta naturala de a face "fiecare ce-i place" (Deuteronom 12:8; comp. cu Judecatori 17,6; 21,25) a fost pe deplin dovedita de catre Israel in timpul secolelor in care au fost condusi de judecatori, si mai apoi sub monarhie. Caile omului sunt de obicei "fara prihana in ochii lui" (Proverbe 21:2). Drept rezultat, ,,noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul. lui": (Isaia 53,6). 2:23 Si Domnul a lasat in pace pe popoarele acelea pe care nu le daduse in mainile lui Iosua, si nu S-a grabit sa le izgoneasca. A lasat in pace pe popoarele acelea. Greutatile sunt necesare pentru dezvoltarea caracterului. Era bine pentru israeliti sa invete cum sa traiasca o viata sfanta in mijlocul unui mediu corupt. Lupta continua cu puterile raului, daca avea sa i se faca fata cum trebuie, avea sa se dezvolte adevarata credinta in Dumnezeu. Din cauza aceasta, Dumnezeu nu facuse sa prospere pe deplin primele eforturi ale semintiilor de a consolida partea cuvenita lor. Datorita aceleiasi cauze, Dumnezeu nu ingaduise ca Iosua sa obtina stapanire absoluta asupra intregului teritoriu al Canaanului. Dumnezeu a ajutat israelitilor sa izgoneasca atat pe canaaniti cati erau necesari pentru a face loc semintiilor sa se aseze. Planul Lui a fost ca, pe masura ce poporul crestea in numar si invata lectiile de ascultare si credinta, lor avea sa li se dea putere sa izgoneasca restul canaanitilor. In istoria lui Israel sub David si Solomon, scopul acesta a fost implinit cel putin intr-o anumita masura. ELLEN G. WHITE COMENTEAZA 2 MYP 432 7 PP 544 10-19 PP 545 22 AH 205, 221; Ls 323. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: