19:1 Pe vremea cand nu era imparat in Israel, un Levit, care locuia la marginea muntelui lui Efraim, si-a luat ca tiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda.
Pe vremea. Naratiunea raporteaza in cap. 19 la 21 evenimente din istoria timpurie a semintiei lui Beniamin (vezi cap. 20,28).
Nu era imparat in Israel. Din nou autorul prefateaza istorioara lui din vremea fara legi si lupta dintre semintii cu explicatia ca astfel de lucruri au fost posibile din cauza ca nu era imparat in Israel care sa tina legea si ordinea. Starea de liniste care exista intr-o tara unde legea este respectata si obligatorie nu este intotdeauna apreciata cum ar trebui sa fie.
Tiitoare. Ea putea fi o sotie inferioara, lipsindu-i pana si situatia obisnuita de a doua sotie, si totusi nu era o chestiune trecatoare, ci, dupa cat se pare, o legatura obisnuita, de durata, asa cum este aratat de faptul ca, desi infidelitatea ei fata de el era privita ca vrednica de condamnat, mai tarziu, sotul a cautat sa se impace.
Betleemul lui Iuda. Levitul din intamplarea anterioara avusese si el legaturi in Betleem (vezi cap. 17,7).