19:10 Barbatul n-a vrut sa mai ramana si in noaptea aceea, ci s-a sculat si a plecat. A ajuns pana in fata Iebusului, adica Ierusalimul, cu cei doi magari inseuati si cu tiitoarea lui.
N-a vrut sa mai ramana. Levitul, probabil ca si-a dat seama ca a doua zi va fi tot atat de greu sa se desprinda, cum fusese si in cele doua zile de mai inainte, asa ca a refuzat curtenitor invitatia si a pornit in calatoria lui spre casa la aceasta ora nepotrivita. Rezultatele au fost dezastruoase asa cum arata cele ce urmeaza.
Perseverenta cu care, dupa trei zile, socrul a indemnat pe levit sa ramana, chiar daca acesta din urma era nerabdator sa plece, era o forma de politete obisnuita in tarile Orientului, dar in realitate contrara celei mai bune forme de ospitalitate. Tot atat se poate obiecta si gazdei care grabeste pe oaspetele care ar dori sa stea. Autorul Judecatorilor contrasteaza ospitalitatea exagerata a socrului cu lipsa totala a aceleia pe care levitul a experimentat-o curand la Ghibea. Cat despre levit, experienta lui a fost aceea a multor suflete slabe si sovaielnice, mai intai, intarziere care nu era necesara, si apoi graba exagerata.
Iebus. Acesta era numele vechi al Ierusalimului, pe vremea aceasta o cetate a iebusitilor (vezi 1 Cronici 11,4.5; vezi Judecatori 1,21). Cetatea este numita Iebus in Iosua 18,16.28. Si numele de Ierusalim este vechi, gasindu-se in textele egiptene ale sec. 19 si 18 i.Hr. si in scrisorile domnitorilor canaaniti (tablitele Amarna), scrise cam pe la 1400 i.Hr, ca Urusalim.